MD3394103T2

MD3394103T2 - Combinație de anticorpi anti-PD-1 și anticorpi bispecifici anti-CD20/anti-CD3 pentru tratamentul cancerului

Info

Publication number: MD3394103T2
Application number: MDE20181060T
Authority: MD
Inventors: Bindu Varghese; Gavin Thurston; Israel Lowy; Carrie Brownstein
Original assignee: Regeneron Pharma
Priority date: 2015-12-22
Filing date: 2016-12-21
Publication date: 2023-11-30
Also published as: US12054557B2; RS64588B1; HUE063377T2; DK3394103T3; MA44146B1; AU2016378721A1; KR20180089444A; SI3394103T1; BR112018012801B1; IL259924A; MX2018007613A; AU2016378721B2; MA44146A; CN108473578A; US20170174779A1; EP3394103A1; US20210214457A1; SMT202300304T1; EP3394103B1; FI3394103T3

Abstract

Prezenta invenţie se referă la metode pentru tratarea, reducerea severităţii sau inhibarea creşterii cancerului (de exemplu, a cancerului cu celule B, cum ar fi limfomul Hodgkin sau leucemia limfoblastică acută). Metodele din prezenta invenţie cuprind administrarea la un subiect care are nevoie de aceasta a unei cantităţi terpeutic eficiente de un anticorp sau de un fragment de legare a antigenului acestuia, care se leagă în mod specific de receptorul morţii programate 1 (PD-1), în combinaţie cu o cantitate terapeutic eficientă de un anticorp bispecific, care se leagă în mod specific de CD20 şi CD3.

Description

DOMENIUL INVENŢIEI

Prezenta invenţie se referă la un anticorp care se leagă în mod specific la receptorul morţii programate 1 (PD-1) pentru utilizarea în metode pentru tratarea Limfomului non-Hodgkin cu celule B în combinaţie cu un anticorp bispecific care se leagă la CD20 şi CD3, metoda respectivă cuprinzând administrarea la un subiect care are nevoie de acesta a unei cantităţi eficiente terapeutic din fiecare anticorp.

STADIUL TEHNICII

Cancerele cu celule B sunt un grup de cancere eterogene ale globulelor albe din sânge cunoscute sub numele de limfocite B şi includ leucemii (situate în sânge) şi limfoame (situate în ganglionii limfatici). Limfoamele cu celule B includ, dar nu sunt limitate la, limfomul non-Hodgkin (NHL) şi limfomul Hodgkin (HL). Limfoamele sunt împărţite în limfoame indolente (cu creştere lentă) sau limfoame agresive. Un limfom indolent comun este limfomul folicular, în timp ce cel mai frecvent limfom agresiv este limfomul difuz cu celule B mari. Leucemiile cu celule B includ, dar nu sunt limitate la, leucemie limfoblastică acută, leucemie cu celule păroase şi leucemie limfocitară cronică cu celule B.

Majoritatea cancerelor cu celule B exprimă CD20 pe suprafaţa celulelor celulelor B mature. Metodele pentru tratarea cancerului prin ţintirea CD20 sunt cunoscute în domeniu. De exemplu, anticorpul monoclonal himeric anti-CD20 rituximab a fost utilizat sau sugerat pentru utilizare în tratarea cancerelor cum ar fi NHL, leucemia limfocitară cronică (LLC) şi limfomul limfocitar mic (SLL), fie ca monoterapie, dar mai tipic în combinaţie cu chimioterapie. Deşi strategiile de ţintire a tumorii anti-CD20 s-au dovedit foarte promiţătoare în mediile clinice, nu toţi pacienţii răspund la terapia anti-CD20 şi s-a demonstrat că unii pacienţi dezvoltă rezistenţă sau prezintă răspunsuri incomplete la terapia anti-CD20 (de exemplu, epuizarea parţială a celulele B periferice), din motive care nu sunt bine înţelese (dar care de obicei nu includ pierderea expresiei CD20). Unii pacienţi recidivează cu un fenotip mai agresiv sau cu o boală rezistentă la chimioterapie. Mulţi pacienţi cu limfoame agresive au un prognostic prost şi mai puţin de 50% şanse de supravieţuire fără recidivă. Prognosticul pentru pacienţii care recidivează sau sunt refractari la terapie rămâne sumbru, cu supravieţuirea medie după terapia de salvare de 2 până la 8 luni.

În plus, chimioterapia în doze mari duce la reacţii adverse severe. Astfel, există o mare nevoie nesatisfăcută de terapii care să fie eficiente, să prevină recăderile şi să aibă mai puţine efecte secundare pentru pacienţii cu cancer cu celule B.

Semnalizarea receptorului de moarte programată -1 (PD-1) în micromediul tumorii joacă un rol cheie în a permite celulelor tumorale să scape de supravegherea imună de către sistemul imunitar al gazdei. Blocarea căii de semnalizare PD-1 a demonstrat activitate clinică la pacienţii cu mai multe tipuri de tumori, iar terapiile cu anticorpi care blochează PD-1 (de exemplu, nivolumab şi pembrolizumab) au fost aprobate pentru tratamentul melanomului metastatic şi al cancerului de plamani cu celule scuamoase metastatice non-mici. Date recente au demonstrat activitatea clinică a blocării PD-1 la pacienţii cu LNH agresiv şi limfom Hodgkin (Lesokhin, şi colab. 2014, Abstract 291, 56th ASH Annual Meeting and Exposition, San Francisco, CA; Ansell şi colab. 2015, N. Engl . J. Med. 372(4):311 -9).

CD3 este un antigen homodimeric sau heterodimeric exprimat pe celulele T în asociere cu complexul receptor al celulelor T (TCR) şi este necesar pentru activarea celulelor T. S-a demonstrat că anticorpii împotriva CD3 grupează CD3 pe celulele T, provocând astfel activarea celulelor T într-un mod similar cu angajarea TCR de către moleculele MHC încărcate cu peptide. Anticorpi monoclonali bispecifici proiectaţi să ţintească puntea atât a CD20 şi CD3 cât şi a celulelor care exprimă CD20 cu celule T citotoxice, ducând la uciderea celulelor T policlonale CD20.

Având în vedere nevoia mare nesatisfăcută de terapii eficiente pentru boli maligne cu celule B, ar putea fi util, aşa cum se arată aici, să se combine tratamentul cu un agent pentru a creşte funcţia celulelor T (de exemplu, un inhibitor PD-1, cum ar fi un anticorp anti-PD-1) împreună cu un agent împotriva unui antigen ţintă (un anticorp bispecific anti-CD20/anti-CD3).

Patentul US 2015/166661 furnizează anticorpi 3 (CD3) anti-aglomerare pentru diferenţiere şi metode de utilizare acestora. Sunt dezvăluiţi anticorpi bispecifici care se leagă la CD20 şi CD3, ca şi mijloace pentru tratarea sau întârzierea progresiei unei afecţiuni de proliferare a celulei sau a unei afecţiuni autoimune.

SCURT REZUMAT AL INVENŢIEI

Prezenta invenţie furnizează metode pentru tratarea, ameliorarea a cel puţin unui simptom sau indicaţie, sau inhibarea creşterii cancerului la un subiect. Metodele cuprind administrarea unei cantităţi eficiente terapeutic dintr-un anticorp sau un fragment de legare la antigen al acestuia aşa cum este definit în revendicările care se leagă în mod specific la moartea programată 1 (PD-1) în combinaţie cu o cantitate eficientă terapeutic dintr-un anticorp bispecific care se leagă în mod specific. aşa cum este definit în revendicările că se leagă specific la CD20 şi CD3 la un subiect care are nevoie de acestea.

Prezenta invenţie prezintă metode pentru tratarea, ameliorarea a cel puţin unui simptom sau indicaţie, sau inhibarea creşterii cancerului la un subiect. În anumite exemple de realizare, metode pentru întârzierea creşterii unei tumori sau prevenirea recidivei tumorii. Metodele cuprind administrarea secvenţială a uneia sau mai multor doze dintr-o cantitate eficientă terapeutic dintr-un anticorp sau un fragment de legare la antigen al acestuia care se leagă în mod specific la PD-1 în combinaţie cu una sau mai multe doze a unei cantităţi efective terapeutic dintr-un anticorp bispecific care se leagă în mod specific la CD20 şi CD3 la un subiect care are nevoie de acesta.

în anumite aspecte, cancerul sau tumora este o tumoră cu celule heme sau o neoplazie. În anumite aspecte, cancerul sau tumora este o tumoare cu celule B. În anumite aspecte, tumora cu celule B este selectată din grupul constând din limfom Hodgkin, limfom non-Hodgkin, limfom folicular, limfom limfocitar mic, limfom limfoplasmocitoid, limfom din zonă marginală, limfom cu celule de manta, limfom difuz cu celule B mari, limfoame cu celule B, granulomatoză limfomatoidă, limfom Burkitt, leucemie limfoblastică acută, leucemie cu celule păroase şi leucemie limfocitară cronică cu celule B. În invenţie, tumora cu celule B este limfom non-Hodgkin cu celule B.

în invenţie, fiecare doză de anticorp anti-PD-1 cuprinde 0,1 - 20 mg/kg din greutatea corporală a subiectului. În anumite variante de realizare, fiecare doză de anticorp anti-PD-1 cuprinde 0,3, 1 sau 3 mg/kg din greutatea corporală a subiectului. În anumite exemple de realizare, fiecare doză de anticorp anti-PD-1 cuprinde 50 - 600 mg.

În anumite exemple de realizare, fiecare doză de anticorp bispecific împotriva CD20 şi CD3 cuprinde 0,1 - 10 mg/kg din greutatea corporală a subiectului. în anumite exemple de realizare, fiecare doză de anticorp bispecific cuprinde 10 - 8000

micrograme.

În anumite exemple de realizare, fiecare doză de anticorp anti-PD-1 cuprinde 0,3, 1, 3 sau 10 mg/kg din greutatea corporală a subiectului şi fiecare doză de anticorp bispecific cuprinde 10 - 3000 micrograme. În anumite variante de realizare, fiecare doză de anticorp anti-PD-1 cuprinde 1, 3 sau 10 mg/kg din greutatea corporală a subiectului şi fiecare doză de anticorp bispecific cuprinde 100, 300, 1000 sau 3000 micrograme. În anumite variante de realizare, fiecare doză de anticorp anti-PD-1 cuprinde 50 - 300 mg şi fiecare doză de anticorp bispecific cuprinde 100, 300, 1000 sau 3000 micrograme.

În anumite variante de realizare, metodele cuprind administrarea unei cantităţi eficiente terapeutic dintr-un anticorp anti-PD-1 înainte de, concomitent cu sau ulterior unui anticorp bispecific care se leagă în mod specific la CD20 şi CD3. Într-o variantă de realizare, metodele cuprind administrarea unui anticorp anti-PD-1 înainte de un anticorp bispecific anti-CD20/anti-CD3.

În anumite variante de realizare, metodele cuprind administrarea a 0 - 50 de doze terapeutice fiecare dintr-un anticorp anti-PD-1 şi un anticorp bispecific împotriva CD20 şi CD3, în care fiecare doză este administrată la 0,5 - 12 săptămâni după doza imediat anterioară. În anumite variante de realizare, fiecare doză de anticorp anti-PD-1 este administrată o dată pe săptămână, o dată la 2 săptămâni sau o dată la 4 săptămâni şi fiecare doză de anticorp bispecific este administrată o dată pe săptămână, o dată la 2 săptămâni sau o dată la 4 săptămâni. Într-o variantă de realizare, fiecare doză de anticorp anti-PD-1 este administrată o dată la 2 săptămâni şi fiecare doză de anticorp bispecific este administrată o dată pe săptămână.

În anumite exemple de realizare, fiecare doză de anticorp bispecific este administrat (sub formă de doze divizate) în mai mult de 1 fracţie, de exemplu, sub formă de 2 sau mai multe fracţiuni în perioada de dozare.

În anumite exemple de realizare, anticorpul anti-PD-1 şi anticorpul bispecific sunt administrate în combinaţie cu un al treilea agent terapeutic sau terapie.

Conform anumitor aspecte ale invenţiei, anticorpul anti-PD-1 sau proteina de legare a antigenului cuprinde regiunile de determinare a complementarităţii lanţului greu (HCDR) ale unei regiuni variabile a lanţului greu (HCVR) cuprinzând secvenţa de aminoacizi a SEQ ID NR: 1 şi lanţul uşor CDR al unei regiuni variabile de lanţ uşor (LCVR) cuprinzând secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 2. În invenţie, anticorpul anti-PD-1 sau fragmentul de legare la antigen a acestuia cuprinde trei regiuni de determinare a complementarităţii lanţului greu (CDR) (HCDR1, HCDR2 şi HCDR3) şi trei lanţuri uşoare CDR (LCDR1, LCDR2 şi LCDR3), în care HCDR1 cuprinde secvenţa de amino acid din SEQ ID NR 3; HCDR2 cuprinde secvenţa de amino acid din SEQ ID NR 4; HCDR3 cuprinde secvenţa de amino acid din SEQ ID NR 5; LCDR1 cuprinde secvenţa de amino acid din SEQ ID NR 6; LCDR2 cuprinde secvenţa de amino acid din SEQ ID NR 7; LCDR3 cuprinde secvenţa de amino acid din SEQ ID NR 8. Un astfel de tip de proteină de legare a antigenului care poate fi utilizat în contextul metodelor prezentei invenţii este un anticorp anti-PD-1 cum ar fi REGN2810.

Conform anumitor aspecte ale dezvăluirii, anticorpul bispecific care se leagă la CD20 şi CD3 cuprinde: (i) un prim braţ de legare a antigenului care cuprinde CDR-urile cu lanţ greu (A-HCDR1, A-HCDR2 şi A-HCDR3) ale unui HCVR (A-HCVR) din SEQ ID NR: 11 şi CDR-urile de lanţ uşor (LCDR1, LCDR2 şi LCDR3) ale unui LCVR din SEQ ID NR: 12; şi (ii) un al doilea braţ de legare a antigenului care cuprinde CDR-urile cu lanţ greu (B-HCDR1, B-HCDR2 şi B-HCDR3) ale unui HCVR (B-HCVR) din SEQ ID NR: 13 şi CDR-urile cu lanţ uşor (LCDR1, LCDR2 şi LCDR3) ale unui LCVR din SEQ ID NR: 12. În invenţie, primul braţ de legare la antigen al anticorpului bispecific care se leagă la CD20 şi CD3 cuprinde trei regiuni

de determinare a complementarităţii lanţului greu (CDR) (A-HCDR1, A-HCDR2 şi A-HCDR3) şi trei lanţuri uşoare CDR (LCDR1, LCDR2 şi LCDR3), în care A-HCDR1 cuprinde secvenţa de amino acid din SEQ ID NR 14; A-HCDR2 cuprinde secvenţa de amino acid din SEQ ID NR 15; A-HCDR3 cuprinde secvenţa de amino acid din SEQ ID NR 16; LCDR1 cuprinde secvenţa de amino acid din SEQ ID NR 17; LCDR2 cuprinde secvenţa de amino acid din SEQ ID NR 18; LCDR3 cuprinde secvenţa de amino acid din SEQ ID NR 19; şi al doilea braţ de legare la antigen a anticorpului bispecific care se leagă la CD20 şi CD3 cuprinde trei lanţuri grele CDR (B-HCDR1, B-HCDR2 şi B-HCDR3) şi trei lanţuri uşoare CDR (LCDR1, LCDR2 şi LCDR3), în care B-HCDR1 cuprinde secvenţa de amino acid din SEQ ID NR 20; B-HCDR2 cuprinde secvenţa de amino acid din SEQ ID NR 21; B-HCDR3 cuprinde secvenţa de amino acid din SEQ ID NR 22; LCDR1 cuprinde secvenţa de amino acid din SEQ ID NR 17; LCDR2 cuprinde secvenţa de amino acid din SEQ ID NR 18; LCDR3 cuprinde secvenţa de amino acid din SEQ ID NR 19.

În anumite exemple de realizare, prezenta invenţie furnizează utilizarea unui anticorp anti-PD-1 sau a unui fragment de legare la antigen al acestuia singur sau în combinaţie cu un anticorp bispecific împotriva CD20 şi CD3 la fabricarea unui medicament pentru tratarea sau inhibarea creşterii cancerului la un subiect, inclusiv oameni. În anumite realizări, cancerul este un cancer cu celule B. Într-o variantă de realizare, cancerul este limfomul non-Hodgkin. Într-o variantă de realizare, cancerul este limfomul Hodgkin. Într-o variantă de realizare, cancerul este leucemia limfoblastică acută.

În anumite exemple de realizare, prezenta invenţie furnizează, de asemenea, o compoziţie farmaceutică pentru utilizare într-o metodă de tratare a limfomului non-Hodgkin cu celule B, respectiva compoziţie cuprinzând un anticorp sau un fragment al acestuia de legare la antigen care leagă în mod specific moartea programată 1 (PD-1) şi un anticorp bispecific care cuprinde un prim braţ de legare a antigenului care leagă în mod specific CD20 şi un al doilea braţ de legare a antigenului care leagă în mod specific CD3, în care:

anticorpul anti-PD-1 sau fragmentul acestuia de legare la antigen cuprinde trei regiuni de determinare a complementarităţii lanţului greu (CDR) (HCDR1, HCDR2 şi HCDR3) şi trei CDR a lanţului uşor (LCDR1, LCDR2 şi LCDR3), în care HCDR1 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 3; HCDR2 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 4; HCDR3 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 5; LCDR1 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 6; LCDR2 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 7; şi LCDR3 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 8;

primul braţ de legare a antigenului al anticorpului bispecific cuprinde trei CDR-uri cu lanţ greu (A-HCDR1, A-HCDR2 şi A-HCDR3) şi trei CDR-uri de lanţ uşor (LCDR1, LCDR2 şi LCDR3), în care A-HCDR1 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 14; A-HCDR2 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 15; A-HCDR3 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 16; LCDR1 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR 17; LCDR2 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 18; şi LCDR3 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 19;

al doilea braţ de legare a antigenului al anticorpului bispecific cuprinde trei CDR-uri cu lanţ greu (B-HCDR1, B-HCDR2 şi B-HCDR3) şi trei CDR-uri cu lanţ uşor (LCDR1, LCDR2 şi LCDR3), în care B-HCDR1 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 20; B-HCDR2 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 21; B-HCDR3 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 22; LCDR1 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR 17; LCDR2 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 18; şi LCDR3 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 19; şi

compoziţia cuprinde 0,05 până la 600 mg de anticorp anti-PD-1.

Alte exemple de realizare ale prezentei invenţii vor deveni evidente dintr-o trecere în revistă a descrierii detaliate care urmează.

SCURTĂ DESCRIERE A FIGURILOR

Figura 1 rezumă rezultatele eficacităţii in vivo a anticorpului anti-PD-1 de şoarece singur şi în combinaţie cu anticorpul bispecific anti-CD20/anti-CD3 împotriva tumorilor B16_CD20+ stabilite (descris în Exemplul 1 de aici).

Figura 2 prezintă şoareci randomizaţi în cohorte pe baza mărimii tumorii (aşa cum este descris în Exemplul 2 de aici).

Figura 3 rezumă rezultatele eficacităţii in vivo a anticorpului anti-PD-1 de şoarece singur şi în combinaţie cu anticorpul anti-CD20/anti-CD3 bispecific împotriva tumorilor B16_CD20+ stabilite (descris în Exemplul 2 de aici).

Figura 4 prezintă o reprezentare schematică a braţelor de tratament şi a cohortelor de doză pentru pacienţii cu limfom (limfom non-Hodgkin cu celule B şi limfom Hodgkin) (descris în Exemplul 3 de aici).

Figura 5 prezintă o reprezentare schematică a braţelor de tratament şi a cohortelor de doză pentru pacienţii cu leucemie limfoblastică acută (descrisă în Exemplul 3 de aici).

Figura 6 este o diagramă de flux de studiu a programului de tratament cu anticorp anti-PD-1 cu un singur agent (REGN2810) pentru pacienţii cu limfom (limfom non-Hodgkin cu celule B şi limfom Hodgkin) (descris în Exemplul 3 de aici).

Figura 7 este o diagramă de flux de studiu a programului de tratament cu anticorp bispecific anti-CD20/anti-CD3 cu un singur agent (bsAb1) pentru pacienţii cu afecţiuni leucemie limfoblastică acută (descrisă în Exemplul 3 de aici).

Figura 8 este o diagramă de flux de studiu a programului de tratament combinat bsAbl + REGN2810 pentru pacienţii cu limfom non-Hodgkin cu celule B (descris în Exemplul 3 de aici).

Figura 9 este o diagramă de flux de studiu a programului de tratament combinat bsAb1 + REGN2810 pentru pacienţii cu leucemie limfoblastică acută (descrisă în Exemplul 3 de aici).

DESCRIERE DETALIATA

Înainte ca prezenta invenţie să fie descrisă, trebuie să se înţeleagă că această invenţie nu este limitată la anumite metode şi condiţii experimentale descrise, deoarece astfel de metode şi condiţii pot varia. De asemenea, trebuie înţeles că terminologia utilizată aici are doar scopul de a descrie exemple de realizare particulare şi nu se intenţionează să fie limitativă, deoarece scopul prezentei invenţii va fi limitat doar de revendicările anexate.

Dacă nu este definit altfel, toţi termenii tehnici şi ştiinţifici utilizaţi aici au aceeaşi semnificaţie pe care o înţelege în mod obişnuit o persoană cu calificare obişnuită în domeniul căruia îi aparţine această invenţie. Aşa cum este utilizat aici, termenul "aproximativ", atunci când este utilizat cu referire la o anumită valoare numerică citată, înseamnă că valoarea poate varia de la valoarea indicată cu nu mai mult de 1 %. De exemplu, aşa cum este utilizată aici, expresia „aproximativ 100» include 99 şi 101 şi toate valorile dintre acestea (de exemplu, 99.1, 99.2, 99.3, 99.4 etc.).

Deşi orice metode şi materiale similare sau echivalente cu cele descrise aici pot fi utilizate în practica prezentei invenţii, metodele şi materialele preferate sunt acum descrise.

Metode pentru Tratarea sau Inhibarea Creşterii Cancerelor cu celule B

Prezenta invenţie include metode pentru tratarea, ameliorarea sau reducerea severităţii a cel puţin unui simptom sau indicaţie, sau inhibarea creşterii unui cancer la un subiect. Metodele cuprind administrarea unei cantităţi eficiente terapeutic dintr-un anticorp sau un fragment de legare la antigen al acestuia care leagă în mod specific PD-1 în combinaţie cu o cantitate eficientă terapeutic dintr-un anticorp bispecific împotriva CD20 şi CD3 la un subiect care are nevoie. a acestuia. Aşa cum sunt utilizaţi aici, termenii „tratat», „tratare» sau alţii asemenea, înseamnă atenuarea simptomelor, eliminarea cauzei simptomelor fie temporar, fie permanent, întârzierea sau inhibarea creşterii tumorii, reducerea încărcăturii de celule tumorale sau tumori, prntru a promova regresia tumorii, pentru a provoca contracţia tumorii, necroza şi/sau dispariţia, pentru a preveni reapariţia tumorii şi/sau pentru a creşte durata de supravieţuire a subiectului.

Aşa cum este utilizată aici, expresia „un subiect care are nevoie de acesta» înseamnă un mamifer uman sau non-uman care prezintă unul sau mai multe simptome sau indicii de cancer şi/sau care a fost diagnosticat cu cancer, inclusiv un cancer cu celule B şi care are nevoie tratament pentru aceasta. Termenul "subiect" poate fi utilizat în mod interschimbabil cu termenul "pacient". De exemplu, un subiect uman poate fi diagnosticat cu o tumoră primară sau metastatică şi/sau cu unul sau mai multe simptome sau indicaţii incluzând, dar fără a se limita la, ganglioni limfatici măriţi, abdomen umflat, durere/presiune în piept, pierdere inexplicabilă în greutate., febră, transpiraţii nocturne, oboseală persistentă, pierderea poftei de mâncare, mărirea splinei, mâncărime. Expresia include subiecţi cu tumori cu celule B primare sau stabilite. În realizări specifice, expresia include subiecţi umani care au şi necesită tratament pentru o malignitate cu celule B, de exemplu, limfom Hodgkin, limfom non-Hodgkin, limfom folicular, limfom limfocitar mic, limfom limfoplasmocitoid, limfom din zonă marginală, limfom difuz cu celule de manta. limfom difuz cu celule B mari, limfoame cu celule B, granulomatoză limfomatoidă, limfom Burkitt, leucemie limfoblastică acută, leucemie cu celule păroase şi leucemie limfocitară cronică cu celule B. Într-un alt exemplu de realizare, expresia include persoane cu un subtip patologic de cancer cu celule B, aşa cum este listat în Tabelele 3 - 5 de aici. În alte realizări specifice, expresia include subiecţi cu tumori CD20+ (de exemplu, o tumoră cu expresie CD20 determinată prin citometrie în flux pe ≥20% din limfoblastele leucemice). În anumite variante de realizare, expresia „un subiect care are nevoie de acesta» include pacienţi cu un cancer cu celule B care este rezistent la sau refractar la sau este controlat în mod inadecvat prin terapia anterioară (de exemplu, tratament cu un agent anticancer convenţional). De exemplu, expresia include subiecţi care au fost trataţi cu un inhibitor CD20 (de exemplu, rituximab), chimioterapie sau un agent de modulare imunologică, cum ar fi un blocant al CTLA, IBB, LAG3 sau OX-40. Expresia include, de asemenea, subiecţi cu o malignitate a celulelor B pentru care terapia convenţională anticancer este nerecomandabilă, de exemplu, din cauza efectelor secundare toxice. De exemplu, expresia include pacienţi care au primit unul sau mai multe cicluri de chimioterapie cu efecte secundare toxice. În anumite variante de realizare, expresia „un subiect care are nevoie de aceasta» include pacienţi cu o malignitate cu celule B care a fost tratată dar care a recidivat sau a metastazat ulterior. De exemplu, pacienţii cu o malignitate cu celule B care ar putea fi primit tratament cu unul sau mai mulţi agenţi anti-cancer care conduc la regresia tumorii; totuşi, ulterior au recidivat cu cancer rezistent la unul sau mai mulţi agenţi anticancer (de exemplu, cancer rezistent la chimioterapie) sunt trataţi cu metodele prezentei invenţii.

Expresia „un subiect care are nevoie de aceasta» include, de asemenea, subiecţi care prezintă risc de a dezvolta un cancer cu celule B, de exemplu, persoane cu antecedente familiale de limfom, persoane cu antecedente de infecţii Epstein-Barr, cum ar fi mononucleoza infecţioasă sau persoanele cu un sistem imunitar compromis din cauza infecţiei cu HIV sau din cauza medicamentelor imunosupresoare.

În anumite exemple de realizare, metodele pot fi utilizate pentru a trata pacienţii care prezintă niveluri crescute ale unuia sau mai multor biomarkeri asociaţi cancerului [de exemplu, ligand de moarte programată 1 (PD-L1), CD20, beta-2-microglobulină, lactat. dehidrogenază, gena de fuziune BCR-ABL, rearanjarea genei ALK]. De exemplu, metodele cuprind administrarea unei cantităţi eficiente terapeutic dintr-un anticorp anti-PD-1 în combinaţie cu un anticorp bispecific anti-CD20/anti-CD3 la un pacient cu un nivel crescut de PD-L1 şi/sau CD20.

În anumite aspecte ale dezvaluirii, metodele sunt utilizate la un subiect cu cancer cu celule B. Termenii "tumoră", "cancer" şi "malignitate" sunt utilizaţi în mod interschimbabil aici. Termenul "cancer cu celule B", aşa cum este utilizat aici, se referă la tumorile celulelor albe din sânge cunoscute ca limfocite B şi include leucemii (situate în sânge) şi limfoame (situate în ganglionii limfatici). Prezenta invenţie include metode de tratare atât a leucemiilor, cât şi a limfoamelor. În anumite realizări, cancerul cu celule B include, dar nu se limitează la, limfom Hodgkin, limfom non-Hodgkin, limfom folicular, limfom limfocitar mic, limfom limfoplasmocitoid, limfom din zonă marginală, limfom cu celule de manta, limfom difuz cu celule B mari, B - limfoame celulare, granulomatoză limfomatoidă, limfom Burkitt, leucemie limfoblastică acută, leucemie cu celule păroase, leucemie limfocitară cronică cu celule B, precum şi subtipurile patologice enumerate în Tabelele 3 - 5 de aici. Limfoamele cu celule B sunt de obicei împărţite în grad scăzut şi înalt, corespunzând de obicei limfoamelor indolente (cu creştere lentă) şi, respectiv, limfoamelor agresive.

Prezenta invenţie include metode pentru a trata atât limfoamele indolente, cât şi cele agresive. În invenţie, cancerul cu celule B este limfom non-Hodgkin.

Conform anumitor variante de realizare, prezenta invenţie include metode pentru tratarea, sau întârzierea sau inhibarea creşterii unei tumori. În anumite exemple de realizare, prezenta invenţie include metode pentru a promova regresia tumorii. În anumite exemple de realizare, prezenta invenţie include metode pentru a reduce încărcarea celulelor tumorale sau pentru a reduce sarcina tumorală. În anumite exemple de realizare, prezenta invenţie include metode de prevenire a recidivei tumorii. Metodele, conform acestui aspect al invenţiei, cuprind administrarea secvenţială a unei cantităţi eficiente terapeutic dintr-un anticorp anti-PD-1 aşa cum este definit în revendicări în combinaţie cu un anticorp bispecific anti-CD20/anti-CD3 la un subiect care are nevoie de acesta, în care fiecare anticorp este administrat subiectului în doze multiple, de exemplu, ca parte a unui regim de dozare terapeutic specific. De exemplu, regimul de dozare terapeutic poate cuprinde administrarea uneia sau mai multor doze de anticorp anti-PD-1 la subiect la o frecvenţă de aproximativ o dată pe zi, o dată la două zile, o dată la trei zile, o dată la patru zile, o dată. la fiecare cinci zile, o dată la şase zile, o dată pe săptămână, o dată la două săptămâni, o dată la trei săptămâni, o dată la patru săptămâni, o dată pe lună, o dată la două luni, o dată la trei luni, o dată la patru luni sau mai rar. În anumite variante de realizare, una sau mai multe doze de anticorp anti-PD-1 sunt administrate în combinaţie cu una sau mai multe doze dintr-o cantitate eficientă terapeutic dintr-un anticorp bispecific anti-CD20/anti-CD3, în care una sau mai multe doze de anticorpii bispecifici sunt administrate subiectului cu o frecvenţă de aproximativ o dată pe zi, o dată la două zile, o dată la trei zile, o dată la patru zile, o dată la cinci zile, o dată la şase zile, o dată pe săptămână, o dată la două săptămâni, o dată la trei săptămâni, o dată la patru săptămâni, o dată pe lună, o dată la două luni, o dată la trei luni, o dată la patru luni sau mai rar. În anumite variante de realizare, fiecare doză de anticorp anti-CD20/anti-CD3 este administrată în mai mult de 1 fracţie, de exemplu, în 2 - 5 fracţii ("dozare divizată") în perioada de dozare dată. Anticorpul bispecific anti-CD20/anti-CD3 poate fi administrat în doze fracţionate pentru a reduce sau elimina „vârfurile» de citokine induse ca răspuns la administrarea anticorpului. Vârfurile de citokine se referă la simptomele clinice ale sindromului de eliberare de citokine („furtuna de citokine») şi reacţiile legate de perfuzie, observate la pacienţii cărora li s-au administrat anticorpi anti-CD20. În anumite exemple de realizare, metodele prezentei invenţii cuprind administrarea uneia sau mai multor doze de anticorp anti-PD-1 în combinaţie cu una sau mai multe doze de anticorp bispecific anti-CD20/anti-CD3 la un subiect care are nevoie de acesta, în care o doză de anticorp bispecific este administrată ca doze divizate, sau în mai mult de 1 fracţie, de exemplu, sub formă de 2 fracţii, ca 3 fracţii, ca 4 fracţii sau ca 5 fracţii în perioada de dozare dată. În anumite variante de realizare, o doză de anticorp bispecific este împărţită în 2 sau mai multe fracţii, în care fiecare fracţiune cuprinde o cantitate de anticorp egală cu celelalte fracţii. De exemplu, o doză de anticorp anti-CD20/anti-CD3 cuprinzând 1000 micrograme poate fi administrată o dată pe săptămână, în care doza este administrată în 2 fracţiuni în decursul săptămânii, fiecare fracţiune cuprinzând 500 micrograme. În anumite variante de realizare, o doză de anticorp bispecific este administrată împărţită în 2 sau mai multe fracţii, în care fracţiunile cuprind cantităţi inegale de anticorp, de exemplu, mai mult decât sau mai puţin decât prima fracţie. De exemplu, o doză de anticorp anti-CD20/anti-CD3 cuprinzând 1000 micrograme poate fi administrată o dată pe săptămână, în care doza este administrată în 2 fracţii în cursul săptămânii, în care prima fracţiune cuprinde 700 micrograme şi a doua fracţiune cuprinde 300 micrograme. Ca un alt exemplu, o doză de anticorp anti-CD20/anti-CD3 care cuprinde 1000 micrograme poate fi administrată o dată la 2 săptămâni, în care doza este administrată în 3 fracţii în perioada de 2 săptămâni, în care prima fracţiune cuprinde 400 micrograme, a doua fracţiune cuprinde 300 micrograme şi a treia fracţiune cuprinde 300 micrograme.

În anumite exemple de realizare, prezenta invenţie include metode de inhibare, întârziere sau oprire a metastazei tumorale sau infiltrarea tumorii în organele periferice. Metodele cuprind administrarea unei cantităţi eficiente terapeutic dintr-un anticorp anti-PD-1 unui subiect care are nevoie de acesta. În anumite realizări, anticorpul anti-PD-1 este administrat în combinaţie cu un anticorp bispecific anti-CD20/anti-CD3.

În realizări specifice, prezenta invenţie furnizează metode pentru creşterea eficacităţii anti-tumorale sau inhibarea crescută a tumorii. Metodele cuprind administrarea unui subiect cu cancer cu celule B a unei cantităţi eficiente terapeutic dintr-un anticorp anti-PD-1 înainte de administrarea unei cantităţi eficiente terapeutic dintr-un anticorp bispecific anti-CD20/anti-CD3, în care anticorpul anti-PD-1 poate fi administrat aproximativ 1 zi, mai mult de 1 zi, mai mult de 2 zile, mai mult de 3 zile, mai mult de 4 zile, mai mult de 5 zile, mai mult de 6 zile, mai mult de 7 zile sau cu mai mult de 8 zile înainte de anticorpul bispecific. În anumite exemple de realizare, metodele asigură o inhibare crescută a tumorii, de exemplu, cu aproximativ 20%, mai mult de 20%, mai mult de 30%, mai mult de 40% mai mult de 50%, mai mult de 60%, mai mult de 70% sau mai mult de 80% în comparaţie cu un subiect căruia i s-a administrat anticorpul bispecific înainte de anticorpul anti-PD-1.

În anumite variante de realizare, metodele prezentei invenţii cuprind administrarea unei cantităţi eficiente terapeutic dintr-un anticorp anti-PD-1 la un subiect cu cancer cu celule B. În realizări specifice, cancerul cu celule B este limfomul Hodgkin sau limfomul non-Hodgkin. În alte realizări, cancerul cu celule B este indolent sau agresiv. În anumite variante de realizare, subiectul nu răspunde la terapia anterioară sau a recidivat după terapia anterioară. În anumite variante de realizare, metodele mai cuprind administrarea unui anticorp bispecific anti-CD20/anti-CD3 la un subiect cu cancer cu celule B CD20+.

În anumite variante de realizare, metodele cuprind administrarea unei cantităţi eficiente terapeutic dintr-un anticorp bispecific anti-CD20/anti-CD3 la un subiect cu cancer cu celule B CD20+. În realizări specifice, cancerul cu celule B este leucemia limfoblastică acută sau leucemia limfocitară cronică. În alte realizări, cancerul cu celule B este indolent sau agresiv. În anumite realizări, subiectul nu răspunde la terapia anterioară sau a recidivat după terapia anterioară (de exemplu, cu un inhibitor anti-CD20 cum ar fi rituximab). În anumite variante de realizare, metodele cuprind în plus administrarea unui anticorp anti-PD-1 la un subiect cu cancer cu celule B.

În anumite variante de realizare, metodele prezentei invenţii cuprind administrarea unui anticorp anti-PD-1 în combinaţie cu un anticorp bispecific anti-CD20/anti-CD3 la un subiect care are nevoie de acesta ca tratament de „prima linie» (de exemplu, tratament iniţial). În alte exemple de realizare, un anticorp anti-PD-1 în combinaţie cu un anticorp bispecific anti-CD20/anti-CD3 este administrat ca tratament de „linia a doua» (de exemplu, după o terapie anterioară). De exemplu, un anticorp anti-PD-1 în combinaţie cu un anticorp bispecific anti-CD20/anti-CD3 este administrat ca tratament de „linia a doua» unui subiect care a recidivat după terapia anterioară cu, de exemplu, chimioterapie sau rituximab.

În anumite exemple de realizare, prezenta invenţie este utilizată pentru a trata un pacient cu o boală MRD-pozitivă. Boala reziduală minimă (MRD) se referă la un număr mic de celule canceroase care rămân în pacient în timpul sau după tratament, în care pacientul poate prezenta sau nu simptome sau semne ale bolii. Astfel de celule canceroase reziduale, dacă nu sunt eliminate, duc frecvent la recidiva bolii. Prezenta invenţie include inhibarea şi/sau eliminarea celulelor canceroase reziduale la un pacient la testarea MRD. MRD poate fi testată conform metodelor cunoscute în domeniu (de exemplu, citometrie în flux MRD). Metodele cuprind administrarea unui anticorp anti-PD-1 în combinaţie cu un anticorp bispecific anti-CD20/anti-CD3 la un subiect care are nevoie de acesta.

Invenţia, conform anumitor variante de realizare, cuprinde administrarea unui subiect a unei cantităţi eficiente terapeutic din fiecare dintre un anticorp anti-PD-1 şi un anticorp bispecific anti-CD20/anti-CD3 în combinaţie cu un al treilea agent terapeutic. Al treilea agent terapeutic poate fi un agent selectat din grupul constând din, de exemplu, radiaţii, chimioterapie, intervenţii chirurgicale, un vaccin împotriva cancerului, un inhibitor PD-L1 (de exemplu, un anticorp anti-PD-L1), un inhibitor LAG3 (de exemplu, un anticorp anti-LAG3), un inhibitor CTLA-4, un inhibitor TIM3, un inhibitor BTLA, un inhibitor TIGIT, un inhibitor CD47, un inhibitor al indoleamin-2,3-dioxigenazei (IDO), un factor de creştere endotelial vascular (VEGF) ) antagonist , un inhibitor Ang2, un inhibitor al factorului de creştere transformant beta (ΤGFβ), un inhibitor al receptorului factorului de creştere epidermic (EGFR), un anticorp la un antigen specific tumorii (de exemplu, CA9, CA125, antigenul 3 asociat melanomului (MAGE3), un antigen carcinoembrionar (CEA), vimentină, tumoră-M2-PK, antigen prostatic specific (PSA), mucin-1, MART-1 şi CA19-9), un vaccin (de exemplu, Bacillus Calmette-Guerinfactor de stimulare a coloniilor de), granulocite- macrofage, o citotoxină, un agent chimioterapeutic, un inhibitor IL-6R, un inhibitor IL-4R, un inhibitor IL-10, o citokină cum ar fi IL-2, IL-7, IL-21 şi IL-15, un medicament antiinflamator cum ar fi corticosteroizii şi medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene şi un supliment alimentar, cum ar fi antioxidanţii. În anumite variante de realizare, anticorpii pot fi administraţi în combinaţie cu terapie incluzând un agent chimioterapeutic, radiaţii şi intervenţii chirurgicale. Aşa cum este utilizată aici, expresia „în combinaţie cu» înseamnă că anticorpii sunt administraţi subiectului în acelaşi timp cu, chiar înainte sau imediat după administrarea celui de-al treilea agent terapeutic. În anumite realizări, al treilea agent terapeutic este administrat ca o co-formulare cu anticorpii. Într-o variantă de realizare înrudită, prezenta invenţie include administrarea unei cantităţi eficiente terapeutic dintr-un anticorp anti-PD-1 în combinaţie cu un anticorp bispecific anti-CD20/anti-CD3 la un subiect care se află într-un regim terapeutic de bază anti-cancer. Regimul terapeutic anti-cancer de fond poate cuprinde un curs de administrare de, de exemplu, un agent chimioterapeutic sau radiaţii. Anticorpul anti-PD-1 în combinaţie cu un anticorp bispecific anti-CD20/anti-CD3 poate fi adăugat peste regimul terapeutic de bază anti-cancer. În unele exemple de realizare, anticorpii sunt adăugaţi ca parte a unei scheme de „reducere de fond», în care terapia de fundal anti-cancer este retrasă treptat de la subiect în timp (de exemplu, într-un mod treptat), în timp ce anticorpii sunt administraţi la subiect la o doză constantă, sau la o doză în creştere sau la o doză descrescătoare, în timp.

În anumite exemple de realizare, invenţia cuprinde administrarea unui subiect care are nevoie de aceasta a unei cantităţi eficiente terapeutic dintr-un anticorp anti-PD-1 în combinaţie cu o cantitate eficientă terapeutic dintr-un anticorp bispecific anti-CD20/anti-CD3, în care administrarea anticorpilor conduce la o inhibare crescută a creşterii tumorii. În anumite exemple de realizare, creşterea tumorii este inhibată cu cel puţin aproximativ 10%, aproximativ 20%, aproximativ 30%, aproximativ 40%, aproximativ 50%, aproximativ 60%, aproximativ 70% sau aproximativ 80% în comparaţie cu un subiect netratat sau un subiect căruia i s-a administrat oricare anticorp ca mono-terapie. În anumite exemple de realizare, administrarea unui anticorp anti-PD-1 şi/sau a unui anticorp bispecific anti-CD20/anti-CD3 duce la creşterea regresiei tumorii, la contracţia tumorii şi/sau la dispariţie. În anumite exemple de realizare, administrarea unui anticorp anti-PD-1 şi/sau a unui anticorp bispecific anti-CD20/anti-CD3 duce la întârzierea creşterii şi dezvoltării tumorii, de exemplu, creşterea tumorii poate fi întârziată cu aproximativ 3 zile, mai mult de 3 zile, aproximativ 7 zile, mai mult de 7 zile, mai mult de 15 zile, mai mult de 1 lună, mai mult de 3 luni, mai mult de 6 luni, mai mult de 1 an, mai mult de 2 ani sau mai mult de 3 ani în comparaţie cu un subiect netratat sau un subiect tratat cu oricare anticorp ca mono-terapie. În anumite variante de realizare, administrarea unui anticorp anti-PD-1 în combinaţie cu un anticorp bispecific anti-CD20/anti-CD3 previne recidiva tumorii şi/sau creşte durata de supravieţuire a subiectului, de exemplu, creşte durata de supravieţuire cu mai mult de 15 zile, mai mult de 1 lună, mai mult de 3 luni, mai mult de 6 luni, mai mult de 12 luni, mai mult de 18 luni, mai mult de 24 de luni, mai mult de 36 de luni sau mai mult de 48 de luni decât un subiect netratat sau un subiect căruia i se administrează anticorp ca mono-terapie. În anumite realizări, administrarea anticorpilor în combinaţie creşte supravieţuirea fără progresie sau supravieţuirea globală. În anumite variante de realizare, administrarea unui anticorp anti-PD-1 în combinaţie cu un anticorp bispecific anti-CD20/anti-CD3 creşte răspunsul şi durata răspunsului la un subiect, de exemplu, cu mai mult de 2%, mai mult de 3%, mai mult. peste 4%, mai mult de 5%, mai mult de 6%, mai mult de 7%, mai mult de 8%, mai mult de 9%, mai mult de 10%, mai mult de 20%, mai mult de 30%, mai mult de 40% sau mai mult peste 50% faţă de un subiect netratat sau de un subiect care a primit oricare anticorp ca mono-terapie. În anumite variante de realizare, administrarea unui anticorp anti-PD-1 şi/sau a unui anticorp bispecific anti-CD20/anti-CD3 la un subiect cu cancer cu celule B duce la dispariţia completă a tuturor dovezilor de celule tumorale ("răspuns complet" ). În anumite variante de realizare, administrarea unui anticorp anti-PD-1 şi/sau a unui anticorp bispecific anti-CD20/anti-CD3 la un subiect cu cancer cu celule B duce la o scădere cu cel puţin 30% sau mai mult a celulelor tumorale sau a dimensiunii tumorii („răspuns parţial "). În anumite variante de realizare, administrarea unui anticorp anti-PD-1 şi/sau a unui anticorp bispecific anti-CD20/anti-CD3 la un subiect cu cancer cu celule B duce la dispariţia totală sau parţială a celulelor/leziunilor tumorale inclusiv noi leziuni măsurabile. Reducerea tumorii poate fi măsurată prin oricare dintre metodele cunoscute în domeniu, de exemplu, raze X, tomografie cu emisie de pozitroni (PET), tomografie computerizată (CT), imagistică prin rezonanţă magnetică (RMN), citologie, histologie sau analize genetice moleculare.

În anumite variante de realizare, combinaţia de anticorpi administraţi este sigură şi bine tolerată de către un pacient în care nu există o creştere a unui efect secundar advers [de exemplu, eliberare crescută de citokine („furtună de citokine») sau activare crescută a celulelor T] în comparaţie cu un pacient căruia i s-a administrat anticorpul bispecific ca mono-terapie.

Anticorpi anti-PD-1 şi Fragmente ale Acestora de Legare la Antigen

Termenul "anticorp", aşa cum este utilizat aici, include molecule de imunoglobulină cuprinzând patru lanţuri polipeptidice, două lanţuri grele (H) şi două lanţuri uşoare (L) interconectate prin legături disulfură, precum şi multimeri ai acestora (de exemplu, IgM). Într-un anticorp tipic, fiecare lanţ greu cuprinde o regiune variabilă a lanţului greu (abreviată aici ca HCVR sau VH) şi o regiune constantă a lanţului greu. Regiunea constantă a lanţului greu cuprinde trei domenii, CH1, CH2 şi CH3. Fiecare lanţ uşor cuprinde o regiune variabilă a lanţului uşor (abreviată aici ca LCVR sau VL) şi o regiune constantă a lanţului uşor. Regiunea constantă a lanţului uşor cuprinde un domeniu (CL1). Regiunile VH şi VL pot fi subdivizate în continuare în regiuni de hipervariabilitate, numite regiuni de determinare a complementarităţii (CDR), intercalate cu regiuni care sunt mai conservate, numite regiuni cadru (FR). Fiecare VH şi VL este compus din trei CDR-uri şi patru FR-uri, aranjate de la amino-terminal la carboxi-terminal în următoarea ordine: FR1, CDR1, FR2, CDR2, FR3, CDR3, FR4. În diferite realizări ale invenţiei, FR-urile anticorpului anti-PD-1 (sau porţiunea de legare a antigenului a acestuia) pot fi identice cu secvenţele liniei germinale umane sau pot fi modificate în mod natural sau artificial. O secvenţă consens de aminoacizi poate fi definită pe baza unei analize alăturate a două sau mai multe CDR-uri.

Termenul "anticorp", aşa cum este utilizat aici, include, de asemenea, fragmente de legare la antigen ale moleculelor de anticorp complet. Termenii "porţiune de legare la antigen" a unui anticorp, "fragment de legare a antigenului" a unui anticorp şi altele asemenea, aşa cum sunt utilizate aici, includ orice polipeptidă sau glicoproteină care apare în mod natural, pot fi obţinute enzimatic, sintetic, sau prin inginerie genetică, care se leagă în mod specific la un antigen pentru a forma un complex. Fragmentele de legare la antigen ale unui anticorp pot fi derivate, de exemplu, din molecule de anticorp complet folosind orice tehnici standard adecvate, cum ar fi digestia proteolitică sau tehnici de inginerie genetică recombinată care implică manipularea şi exprimarea ADN-ului care codifică domenii variabile şi opţional constante ale anticorpului. Un astfel de ADN este cunoscut şi/sau este uşor disponibil din, de exemplu, surse comerciale, biblioteci de ADN (inclusiv, de exemplu, biblioteci de anticorpi fagi) sau poate fi sintetizat. ADN-ul poate fi secvenţiat şi manipulat chimic sau prin utilizarea tehnicilor de biologie moleculară, de exemplu, pentru a aranja unul sau mai multe domenii variabile şi/sau constante într-o configuraţie adecvată sau pentru a introduce codoni, a crea resturi de cisteină, a modifica, adăuga sau şterge aminoacizi, etc.

Exemple nelimitative de fragmente de legare la antigen includ: (i) fragmente Fab; (ii) fragmente F(ab')2; (iii) fragmente Fd; (iv) fragmente Fv; (v) molecule Fv (scFv) cu catenă unică; (vi) fragmente dAb; şi (vii) unităţi minime de recunoaştere constând din resturile de aminoacizi care imită regiunea hipervariabilă a unui anticorp (de exemplu, o regiune izolată de determinare a complementarităţii (CDR) cum ar fi o peptidă CDR3) sau o peptidă FR3-CDR3-FR4 constrânsă. Alte molecule modificate, cum ar fi anticorpi specifici unui domeniu, anticorpi cu un singur domeniu, anticorpi cu deleţie de domeniu, anticorpi himeric, anticorpi grefaţi cu CDR, diacorpi, triacorpi, tetracorpi, minicorpi, nanocorpi (de exemplu, nanocorpi monovalenţi, nanocorpi bivalenţi etc.), mici imunofarmaceutice modulare (SMIP) şi domenii variabile IgNAR de rechin, sunt de asemenea cuprinse în expresia "fragment de legare la antigen", aşa cum este utilizat aici.

Un fragment de legare la antigen al unui anticorp va cuprinde de obicei cel puţin un domeniu variabil. Domeniul variabil poate fi de orice dimensiune sau compoziţie de aminoacizi şi va cuprinde în general cel puţin un CDR care este adiacent sau în cadru cu una sau mai multe secvenţe cadru. În fragmentele de legare la antigen care au un domeniu VH asociat cu un domeniu VL, domeniile VH şi VL pot fi situate unul faţă de celălalt în orice aranjament adecvat. De exemplu, regiunea fragmentul de legare la antigen al unui anticorp poate conţine un domeniu VH sau VL monomeric.

În anumite variante de realizare, un fragment de legare la antigen al unui anticorp poate conţine cel puţin un domeniu variabil legat covalent la cel puţin un domeniu constant. Configuraţiile exemplificative, nelimitative ale domeniilor variabile şi constante care pot fi găsite într-un fragment de legare la antigen al unui anticorp din prezenta invenţie includ: (i) VH-CH1; (ii) VH-CH2; (iii) VH-CH3; (iv) VH-CH1-CH2; (v) VH-CH1-CH2-CH3; (vi) VH-CH2-CH3; (vii) VH-CL; (viii) VL-CH1; (ix) VL-CH2; (x) VL-CH3; (xi) VL-CH1-CH2; (xii) VL-CH1-CH2-CH3; (xiii) VL-CH2-CH3; şi (xiv) VL-CL. În orice configuraţie a domeniilor variabile şi constante, incluzând oricare dintre configuraţiile exemplificative enumerate mai sus, domeniile variabile şi constante pot fi fie legate direct între ele, fie pot fi legate printr-o balama sau o regiune de legătură completă sau parţială. O regiune balama poate consta din cel puţin 2 (de exemplu, 5, 10, 15, 20, 40, 60 sau mai mulţi) aminoacizi care au ca rezultat o legătură flexibilă sau semiflexibilă între domenii variabile şi/sau constante adiacente într-o singură moleculă de polipeptidă. Mai mult, un fragment de legare la antigen al unui anticorp poate cuprinde un homo-dimer sau hetero-dimer (sau alt multimer) al oricăreia dintre configuraţiile de domenii variabile şi constante enumerate mai sus în asociere non-covalentă unul cu celălalt şi/ sau cu unul sau mai multe domenii VH sau VL monomerice (de exemplu, prin legătură(e) disulfurică).

Termenul "anticorp", aşa cum este utilizat aici, include, de asemenea, anticorpi multispecifici (de exemplu, bispecifici). Un anticorp multispecific sau un fragment de legare la antigen al unui anticorp va cuprinde de obicei cel puţin două domenii variabile diferite, în care fiecare domeniu variabil este capabil să se lege în mod specific la un antigen separat sau la un epitop diferit de pe acelaşi antigen. Orice format de anticorp multispecific poate fi adaptat pentru utilizare în contextul unui anticorp sau al unui fragment de legare la antigen al unui anticorp utilizând tehnici de rutină disponibile în domeniu. De exemplu, prezenta invenţie include metode care cuprind utilizarea anticorpilor bispecifici în care un braţ al unei imunoglobuline este specific pentru PD-1 sau un fragment al acestuia, iar celălalt braţ al imunoglobulinei este specific pentru a doua ţintă terapeutică sau este conjugat la o porţiune terapeutică. Exemple de formate bispecifice care pot fi utilizate includ, fără limitare, de exemplu, formate bispecifice pe bază de scFv sau de diabody, fuziuni IgG-scFv, domeniu dublu variabil (DVD)-lg, Quadroma, butoane în găuri, lanţ uşor comun (de exemplu, lanţ uşor comun cu butoane în găuri etc.), CrossMab, CrossFab, corp (SEED), fermoar cu leucină, Duobody, lgG1/lgG2, Fab cu dublă acţiune (DAF)-lgG şi formate bispecifice Mab2 (a se vedea, de exemplu, Klein şi colab. 2012, mAbs 4:6, 1-11, şi referinţele citate aici, pentru o revizuire a formatelor de mai sus). Anticorpii bispecifici pot fi, de asemenea, construiţi utilizând conjugarea peptidă/acid nucleic, de exemplu, în care aminoacizii nenaturali cu reactivitate chimică ortogonală sunt utilizaţi pentru a genera conjugaţi anticorp-oligonucleotide specifici locului care apoi se autoasamblează în complexe multimerice cu compoziţie, valenţă şi geometrie definite. (A se vedea, de exemplu, Kazane şi colab., J. Am. Chem. Soc. [Epub: Dec. 4, 2012]).

Anticorpii utilizaţi în metodele prezentei invenţii pot fi anticorpi umani. Termenul "anticorp uman", aşa cum este utilizat aici, este destinat să includă anticorpi având regiuni variabile şi constante derivate din secvenţele de imunoglobuline ale liniei germinale umane. Anticorpii umani pot include totuşi resturi de aminoacizi necodificate de secvenţele de imunoglobuline ale liniei germinale umane (de exemplu, mutaţii introduse prin mutageneză aleatorie sau specifică locului in vitro sau prin mutaţie somatică in vivo), de exemplu în CDR-uri şi în special CDR3 . Cu toate acestea, termenul "anticorp uman", aşa cum este utilizat aici, nu este destinat să includă anticorpi în care secvenţele CDR derivate din linia germinală a unei alte specii de mamifere, cum ar fi un şoarece, au fost grefate pe secvenţe cadru umane.

Anticorpii utilizaţi în prezenta invenţie pot fi anticorpi umani recombinanţi. Termenul "anticorp uman recombinant", aşa cum este utilizat aici, este destinat să includă toţi anticorpii umani care sunt preparaţi, exprimaţi, creaţi sau izolaţi prin mijloace recombinante, cum ar fi anticorpii exprimaţi folosind un vector de expresie recombinant transfectat într-o celulă gazdă (descris în continuare mai jos), anticorpi izolaţi dintr-o bibliotecă de anticorpi umani recombinanţi, combinatori (descrişi mai jos), anticorpi izolaţi de la un animal (de exemplu, un şoarece) care este transgenic pentru genele imunoglobulinei umane (vezi de exemplu, Taylor şi colab. ( 1992) Nucl. Acids Res. 20:6287-6295) sau anticorpi preparaţi, exprimaţi, creaţi sau izolaţi prin orice alte mijloace care implică despicarea secvenţelor genei de imunoglobuline umane la alte secvenţe ADN. Astfel de anticorpi umani recombinanţi au regiuni variabile şi constante derivate din secvenţele de imunoglobulină de linie germinală umană. În anumite exemple de realizare, totuşi, astfel de anticorpi umani recombinanţi sunt supuşi mutagenezei in vitro (sau, atunci când este utilizat un animal transgenic pentru secvenţe Ig umane, mutagenezei somatice in vivo) şi astfel secvenţele de aminoacizi ale regiunilor VH şi VL ale anticorpilor recombinanţi sunt secvenţe care, deşi derivate din şi legate de secvenţele VH şi VL ale liniei germinale umane, pot să nu existe în mod natural în repertoriul liniei germinale de anticorpi umani in vivo.

Anticorpii utilizaţi în invenţie se leagă în mod specific PD-1. Termenul "se leagă în mod specific" sau altele asemenea, înseamnă că un anticorp sau un fragment de legare la antigen al acestuia formează un complex cu un antigen care este relativ stabil în condiţii fiziologice. Metodele pentru determinarea dacă un anticorp se leagă în mod specific la un antigen sunt bine cunoscute în domeniu şi includ, de exemplu, dializa la echilibru, rezonanţa plasmonului de suprafaţă şi altele asemenea. De exemplu, un anticorp care "se leagă în mod specific" la PD-1, aşa cum este utilizat în contextul prezentei invenţii, include anticorpi care leagă PD-1 sau o porţiune a acestuia cu un KD mai mic de aproximativ 500 nM, mai puţin de aproximativ 300 nM, mai puţin de aproximativ 200 nM, mai puţin de aproximativ 100 nM, mai puţin de aproximativ 90 nM, mai puţin de aproximativ 80 nM, mai puţin de aproximativ 70 nM, mai puţin de aproximativ 60 nM, mai puţin de aproximativ 50 nM, mai puţin de aproximativ 40 nM, mai puţin de aproximativ 30 nM, mai puţin de aproximativ 20 nM, mai puţin de aproximativ 10 nM, mai puţin de aproximativ 5 nM, mai puţin de aproximativ 4 nM, mai puţin de aproximativ 3 nM, mai puţin de aproximativ 2 nM, mai puţin de aproximativ 1 nM sau mai puţin de aproximativ 0,5 nM aşa cum se măsoară într-un test de rezonanţă plasmonică de suprafaţă. Un anticorp izolat care leagă în mod specific PD-1 uman poate avea, totuşi, reactivitate încrucişată cu alţi antigeni, cum ar fi moleculele PD-1 de la alte specii (non-umane).

Conform anumitor exemple de realizare ale prezentei invenţii, anticorpul anti-PD-1 sau fragmentul acestuia de legare la antigen cuprinde o regiune variabilă a lanţului greu (HCVR), o regiune variabilă a lanţului uşor (LCVR) şi/sau regiuni determinante de complementaritate (CDR-uri). ) cuprinzând oricare dintre secvenţele de aminoacizi ale anticorpilor anti-PD-1, aşa cum este prezentat în Publicaţia de brevet SUA Nr. 20150203579. În anumite exemple de realizare, anticorpul anti-PD-1 sau fragmentul acestuia de legare la antigen care poate fi utilizat în contextul metodelor prezentei invenţii cuprinde regiunile de determinare a complementarităţii lanţului greu (HCDR) ale unei regiuni variabile a lanţului greu (HCVR) cuprinzând secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 1 şi regiunile de determinare a complementarităţii lanţului uşor (LCDR) ale unei regiuni variabile a lanţului uşor (LCVR) cuprinzând secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 2. În invenţie, anticorpul anti-PD-1 sau fragmentul acestuia de legare la antigen cuprinde trei HCDR-uri (HCDR1, HCDR2 şi HCDR3) şi trei LCDR-uri (LCDR1, LCDR2 şi LCDR3), în care HCDR1 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR 3; HCDR2 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 4; HCDR3 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 5; LCDR1 cuprinde secvenţa de aminoacizi a SEQ ID NR: 6; LCDR2 cuprinde secvenţa de aminoacizi a SEQ ID NR: 7; şi LCDR3 cuprinde secvenţa de aminoacizi a SEQ ID NR: 8. Încă în alte variante de realizare, anticorpul anti-PD-1 sau fragmentul acestuia de legare la antigen cuprinde un HCVR care cuprinde SEQ ID NR: 1 şi un LCVR cuprinzând SEQ ID NR: 2. În anumite variante de realizare, prezenta invenţie cuprinde utilizarea unui anticorp anti-PD-1, în care anticorpul cuprinde un lanţ greu care cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 9. În unele exemple de realizare, anticorpul anti-PD-1 cuprinde un lanţ uşor care cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 10. Un exemplu de anticorp care cuprinde un lanţ greu care cuprinde secvenţa de aminoacizi a SEQ ID NR: 9 şi un lanţ uşor cuprinzând secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 10 este anticorpul anti-PD-1 complet uman cunoscut ca REGN2810. Conform anumitor exemple de realizare, prezenta invenţie cuprinde utilizarea REGN2810 sau un bioechivalent al acestuia. Termenul „bioechivalent», aşa cum este utilizat aici, se referă la anticorpi anti-PD-1 sau proteine de legare la PD-1 sau fragmente ale acestora care sunt echivalenţi farmaceutici sau alternative farmaceutice a căror rată şi/sau grad de absorbţie nu prezintă o diferenţă semnificativă cu cel al REGN2810 atunci când este administrat în aceeaşi doză molară în condiţii experimentale similare, fie în doză unică, fie în doză multiplă. În contextul invenţiei, termenul se referă la proteine de legare la antigen care se leagă la PD-1 care nu au diferenţe semnificative clinic cu REGN2810 în ceea ce priveşte siguranţa, puritatea şi/sau potenţa lor.

Alţi anticorpi anti-PD-1 care pot fi utilizaţi în contextul metodelor prezentei invenţii includ, de exemplu, anticorpii la care se face referire şi cunoscuţi în domeniu ca nivolumab (US 8008449), pembrolizumab (US 8354509), MEDI0608 (US 8609089), pidilizumab (US 8686119) sau oricare dintre anticorpii anti-PD-1, aşa cum sunt enunţaţi în brevetele SUA nr. 6808710, 7488802, 8168757, 8354509, 8779105 sau 8900587.

Anticorpii anti-PD-1 utilizaţi în contextul metodelor din prezenta invenţie pot avea caracteristici de legare dependente de pH. De exemplu, un anticorp anti-PD-1 pentru utilizare în metodele prezentei invenţii poate prezenta legare redusă la PD-1 la pH acid în comparaţie cu pH neutru. Alternativ, un anticorp anti-PD-1 al invenţiei poate prezenta legare sporită la antigenul său la pH acid în comparaţie cu pH neutru. Expresia „pH acid» include valori ale pH-ului mai mici de aproximativ 6.2, de exemplu, aproximativ 6.0, 5.95, 5.9, 5.85, 5.8, 5.75, 5.7, 5.65, 5.6, 5.55, 5.5, 5.45, 5.5, 5.5, 5.2, 5.5, 5.3 , 5.15, 5.1, 5.05, 5.0 sau mai puţin. Aşa cum este utilizată aici, expresia "pH neutru" înseamnă un pH de aproximativ 7.0 până la aproximativ 7.4. Expresia „pH neutru» include valori ale pH-ului de aproximativ 7.0, 7.05, 7.1, 7.15, 7.2, 7.25, 7.3, 7.35 şi 7.4.

În anumite cazuri, „legarea redusă la PD-1 la pH acid în comparaţie cu pH-ul neutru» este exprimată în termeni de raport dintre valoarea KD a anticorpului care se leagă la PD-1 la pH acid şi valoarea KD a anticorpului care se leagă la PD -1 la pH neutru (sau invers). De exemplu, un anticorp sau un fragment al acestuia de legare la antigen poate fi considerat ca prezentând „legare redusă la PD-1 la pH acid în comparaţie cu pH neutru» în scopurile prezentei invenţii, dacă anticorpul sau fragmentul de legare la antigen al acestuia prezintă un raport acid /neutru KD de aproximativ 3.0 sau mai mare. În anumite exemple de realizare, raportul KD acid/neutru pentru un anticorp sau un fragment de legare la antigen al prezentei invenţii poate fi de aproximativ 3.0, 3.5, 4.0, 4.5, 5.0, 5.5, 6.0, 6.5, 7.0, 7.5, 8.0, 8.5, 9.0, 9.5, 10.0, 10.5, 11.0, 11.5, 12.0, 12.5, 13.0, 13.5, 14.0, 14.5, 15.0, 20.0, 25.0, 30.0, 40.0, 50.0, 60.0, 70.0, 100.0 sau mai mare.

Anticorpii cu caracteristici de legare dependente de pH pot fi obţinuţi, de exemplu, prin screening-ul unei populaţii de anticorpi pentru legarea redusă (sau îmbunătăţită) la un anumit antigen la pH acid în comparaţie cu pH neutru. În plus, modificările domeniului de legare a antigenului la nivelul aminoacizilor pot produce anticorpi cu caracteristici dependente de pH. De exemplu, prin substituirea unuia sau mai multor aminoacizi ai unui domeniu de legare a antigenului (de exemplu, într-un CDR) cu un rest de histidină, se poate obţine un anticorp cu legare de antigen redusă la pH acid relativ la pH neutru. Aşa cum este utilizată aici, expresia "pH acid" înseamnă un pH de 6,0 sau mai mic.

Anticorpi Bispecifici Anti-CD20/anti-CD3

Prezenta invenţie cuprinde administrarea unei cantităţi eficiente terapeutic dintr-un anticorp bispecific care leagă în mod specific CD3 şi CD20. Astfel de anticorpi pot fi denumiţi aici, de exemplu, anticorpi bispecifici "anti-CD20/anti-CD3" sau "anti-CD20xCD3" sau "CD20xCD3" sau altă terminologie similară.

Aşa cum este utilizată aici, expresia "anticorp bispecific" se referă la o proteină de imunoglobulină care cuprinde cel puţin un prim domeniu de legare la antigen şi un al doilea domeniu de legare la antigen. În contextul prezentei invenţii, primul domeniu de legare la antigen se leagă în mod specific la un prim antigen (de exemplu, CD20), iar al doilea domeniu de legare la antigen se leagă în mod specific la un al doilea antigen distinct (de exemplu, CD3). Fiecare domeniu de legare la antigen al unui anticorp bispecific cuprinde un domeniu variabil al lanţului greu (HCVR) şi un domeniu variabil al lanţului uşor (LCVR), fiecare cuprinzând trei CDR-uri. În contextul unui anticorp bispecific, CDR-urile primului domeniu de legare la antigen pot fi desemnate cu prefixul "A" iar CDR-urile celui de-al doilea domeniu de legare la antigen pot fi desemnate cu prefixul "B". Astfel, CDR-urile primului domeniu de legare la antigen pot fi denumite aici A-HCDR1, A-HCDR2 şi A-HCDR3; şi CDR-urile celui de-al doilea domeniu de legare la antigen pot fi denumite aici B-HCDR1, B-HCDR2 şi B-HCDR3.

Primul domeniu de legare a antigenului şi al doilea domeniu de legare a antigenului sunt fiecare conectat separat la un domeniu de multimerizare. După cum este utilizat aici, un "domeniu de multimerizare" este orice macromoleculă, proteină, polipeptidă, peptidă sau aminoacid care are capacitatea de a se asocia cu un al doilea domeniu de multimerizare cu aceeaşi structură sau constituţie sau similară.În contextul prezentei invenţii, componenta de multimerizare este o porţiune Fc a unei imunoglobuline (cuprinzând un domeniu CH2-CH3), de exemplu, un domeniu Fc al unei IgG selectate dintre izotipurile lgG1, lgG2, lgG3 şi lgG4, de asemenea ca orice alotip din cadrul fiecărui grup de izotip.

Anticorpii bispecifici cuprind în mod obişnuit două domenii de multimerizare, de exemplu, două domenii Fc care sunt fiecare parte individuală a unui lanţ greu de anticorp separat. Primul şi al doilea domeniu de multimerizare pot fi de acelaşi izotip IgG, cum ar fi, de exemplu, lgG1/lgG1, lgG2/lgG2, lgG4/lgG4. Alternativ, primul şi al doilea domeniu de multimerizare pot fi de izotipuri IgG diferite, cum ar fi, de exemplu, lgG1/lgG2, lgG1/lgG4, lgG2/lgG4 etc.

Orice format sau tehnologie de anticorp bispecific poate fi utilizat pentru a produce moleculele bispecifice de legare a antigenului. De exemplu, un anticorp sau fragment al acestuia având o primă specificitate de legare la antigen poate fi legat funcţional (de exemplu, prin cuplare chimică, fuziune genetică, asociere necovalentă sau altfel) la una sau mai multe alte entităţi moleculare, cum ar fi un alt anticorp sau fragment de anticorp având o a doua specificitate de legare a antigenului pentru a produce o moleculă bispecifică de legare a antigenului. Formatele bispecifice exemplificative specifice care pot fi utilizate includ, fără limitare, de exemplu, formate bispecifice pe bază de scFv sau diabody, fuziuni IgG-scFv, domeniu dublu variabil (DVD)-lg, Quadroma, butoane-în- găuri, lanţ uşor comun (de exemplu, lanţ uşor comun cu butoane în găuri etc.), CrossMab, CrossFab, (SEED)body, fermoar cu leucină, Duobody, lgG1/lgG2, formate cu dublă acţiune Fab (DAF)-lgG şi formate bispecifice Mab2 (vezi, de exemplu, Klein şi colab. 2012, mAbs 4:6, 1-11 şi referinţele citate aici, pentru o revizuire a formatelor de mai sus).

În contextul anticorpilor bispecifici, domeniile Fc pot cuprinde una sau mai multe modificări de aminoacizi (de exemplu, inserţii, ştergeri sau substituţii) în comparaţie cu versiunea naturală a domeniului Fc de tip sălbatic. De exemplu, invenţia include molecule bispecifice de legare a antigenului cuprinzând una sau mai multe modificări în domeniul Fc care are ca rezultat un domeniu Fc modificat având o interacţiune de legare modificată (de exemplu, îmbunătăţită sau diminuată) între Fc şi FcRn. Într-o variantă de realizare, molecula bispecifică de legare a antigenului cuprinde o modificare într-o regiune CH2 sau CH3, în care modificarea creşte afinitatea domeniului Fc pentru FcRn într-un mediu acid (de exemplu, într-un endozom în care pH-ul variază de la aproximativ 5,5 la aproximativ 6,0). Exemple nelimitative de astfel de modificări Fc sunt dezvăluite în publicaţia de brevet SUA nr. 20150266966.

Prezenta invenţie se referă, de asemenea, la anticorpi bispecifici cuprinzând un prim domeniu CH3 şi un al doilea domeniu Ig CH3, în care primul şi al doilea domeniu Ig CH3 diferă unul de celălalt prin cel puţin un aminoacid şi în care cel puţin o diferenţă de aminoacid reduce legarea anticorp bispecific la Proteina A în comparaţie cu un anticorp bispecific lipsit de diferenţa de aminoacizi. Într-o variantă de realizare, primul domeniu Ig CH3 se leagă la proteina A, iar al doilea domeniu Ig CH3 conţine o mutaţie care reduce sau elimină legarea proteinei A, cum ar fi o modificare H95R (prin numerotarea exonului IMGT; H435R prin numerotarea EU). Al doilea CH3 poate cuprinde în plus o modificare Y96F (prin IMGT; Y436F de către EU). Alte modificări care pot fi găsite în al doilea CH3 includ: D16E, L18M, N44S, K52N, V57M şi V82I (de către IMGT; D356E, L358M, N384S, K392N, V397M şi V422I de către UE) în cazul anticorpilor lgG1; N44S, K52N şi V82I (IMGT; N384S, K392N şi V422I de către UE) în cazul anticorpilor lgG2; şi Q15R, N44S, K52N, V57M, R69K, E79Q şi V82I (de IMGT; Q355R, N384S, K392N, V397M, R409K, E419Q şi V422I de UE) în cazul anticorpilor lgG4.

În anumite realizări, domeniul Fc poate fi himeric, combinând secvenţe Fc derivate din mai mult de un izotip de imunoglobulină. De exemplu, un domeniu Fc himeric poate cuprinde o parte sau întreaga secvenţă CH2 derivată dintr-o regiune CH2 umană lgG1, lgG2 umană sau lgG4 umană şi o parte sau toată secvenţa CH3 derivată dintr-o lgG1 umană, lgG2 umană sau lgG4 umană. Un domeniu Fc himeric poate conţine, de asemenea, o regiune balama himerică. De exemplu, o balama himerică poate cuprinde o secvenţă de „balama superioară», derivată dintr-un lgG1 uman, un lgG2 uman sau o regiune balama lgG4 umană, combinată cu o secvenţă „balama inferioară», derivată dintr-un lgG1 uman, un lgG2 uman sau o regiune balama lgG4 umană. Un exemplu particular de domeniu Fc himeric care poate fi inclus în oricare dintre moleculele de legare la antigen prezentate aici cuprinde, de la N- la C-terminal: [lgG4 CH1] - [balama superioară lgG4] - [balama inferioară lgG2] - [lgG4 CH2] - [lgG4 CH3]. Uni alt exemplu de domeniu himeric Fc care poate fi inclus în oricare dintre moleculele de legare la antigen prezentate aici cuprinde, de la N- la C-terminal: [lgG1 CH1] - [balama superioară lgG1] - [balama inferioară lgG2] - [ lgG4 CH2] - [lgG1 CH3]. Acestea şi alte exemple de domenii Fc himerice care pot fi incluse în oricare dintre moleculele de legare a antigenului din prezenta invenţie sunt descrise în publicaţia de brevet US Nr. 20140243504. Domeniile Fc himerice având aceste aranjamente structurale generale şi variante ale acestora pot avea legarea modificată la receptorul Fc, care la rândul său afectează funcţia efector Fc.

Conform anumitor exemple de realizare ale prezentei invenţii, anticorpul bispecific anti-CD20/anti-CD3 sau fragmentul de legare la antigen al acestuia cuprinde regiuni variabile de lanţ greu (A-HCVR şi B-HCVR), regiunea variabilă de lanţ uşor (LCVR), şi/sau regiuni de determinare a complementarităţii (CDR) care cuprind oricare dintre secvenţele de aminoacizi ale anticorpilor bispecifici anti-CD20/anti-CD3, aşa cum este prezentat în Publicaţia de brevet US Nr. 20150266966. În anumite exemple de realizare, anticorpul bispecific anti-CD20/anti-CD3 sau fragmentul acestuia de legare la antigen care poate fi utilizat în contextul metodelor din prezenta invenţie cuprinde: (a) un prim braţ de legare a antigenului care cuprinde regiuni de determinare a complementarităţii lanţului greu (A-HCDR1, A-HCDR2 şi A-HCDR3) ale unei regiuni variabile de lanţ greu (A-HCVR) cuprinzând secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 11 şi regiunile de determinare a complementarităţii lanţului uşor (LCDR) ale unei regiuni variabile a lanţului uşor (LCVR) cuprinzând secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 12; şi (b) un al doilea braţ de legare a antigenului cuprinzând CDR-urile cu lanţ greu (B-HCDR1, B-HCDR2 şi B-HCDR3) ale unui HCVR (B-HCVR) care cuprinde secvenţa de aminoacizi a SEQ ID NR: 13 şi CDR-uri de lanţ uşor ale unui LCVR cuprinzând secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 12. În invenţie, A-HCDR1 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 14; A-HCDR2 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 15; A-HCDR3 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 16; LCDR1 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 17; LCDR2 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 18; LCDR3 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 19; B-HCDR1 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 20; B-HCDR2 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 21; şi B-HCDR3 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 22. În încă alte realizări, anticorpul bispecific anti-CD20/anti-CD3 sau fragmentul de legare la antigen al acestuia cuprinde: (a) un prim braţ de legare a antigenului care cuprinde un HCVR (A-HCVR) cuprinzând SEQ ID NR: 11 şi un LCVR cuprinzând SEQ ID NR: 12; şi (b) un al doilea braţ de legare a antigenului care cuprinde un HCVR (B-HCVR) cuprinzând SEQ ID NR: 13 şi un LCVR cuprinzând SEQ ID NR: 12.

Alţi anticorpi anti-CD20/anti-CD3 bispecifici care pot fi utilizaţi în contextul metodelor prezentei invenţii includ, de exemplu, oricare dintre anticorpii, aşa cum sunt enunţaţi în publicaţia de brevet SUA nr. 20140088295 şi 20150166661.

Terapii combinate

Prezenta invenţie, în conformitate cu anumite exemple de realizare, cuprind administrarea subiectului a unui anticorp bispecific anti-CD20/anti-CD3 în combinaţie cu un anticorp anti-PD-1. În anumite exemple de realizare, prezenta invenţie cuprinde administrarea anticorpilor pentru activitate aditivă sau sinergică pentru a trata cancerul, de preferinţă un cancer hem, mai preferabil, un cancer cu celule B (de exemplu, limfom non-Hodgkin sau leucemie limfoblastică acută). Aşa cum este utilizată aici, expresia "în combinaţie cu" înseamnă că anticorpul bispecific anti-CD20/anti-CD3 este administrat înainte, după sau concomitent cu anticorpul anti-PD-1. Termenul „în combinaţie cu» include, de asemenea, administrarea secvenţială sau concomitentă a anticorpului anti-PD-1 şi a unui anticorp bispecific anti-CD20/anti-CD3. De exemplu, atunci când este administrat „înainte» de anticorpul bispecific anti-CD20/anti-CD3, anticorpul anti-PD-1 poate fi administrat mai mult de 150 de ore, aproximativ 150 de ore, aproximativ 100 de ore, aproximativ 72 de ore, aproximativ 60 de ore, aproximativ 48 de ore, aproximativ 36 de ore, aproximativ 24 de ore, aproximativ 12 ore, aproximativ 10 ore, aproximativ 8 ore, aproximativ 6 ore, aproximativ 4 ore, aproximativ 2 ore, aproximativ 1 ora, aproximativ 30 de minute, aproximativ 15 minute sau aproximativ 10 minute înainte de administrarea anticorpului bispecific anti-CD20/anti-CD3. Când este administrat „după» anticorpul bispecific anti-CD20/anti-CD3, anticorpul anti-PD-1 poate fi administrat aproximativ 10 minute, aproximativ 15 minute, aproximativ 30 minute, aproximativ 1 oră, aproximativ 2 ore, aproximativ 4 ore, aproximativ 6 ore, aproximativ 8 ore, aproximativ 10 ore, aproximativ 12 ore, aproximativ 24 ore, aproximativ 36 ore, aproximativ 48 ore, aproximativ 60 ore, aproximativ 72 ore sau la mai mult de 72 de ore după administrarea anti-CD20 / anti-CD3 anticorp bispecific. Administrarea „concomitentă» cu anticorpul bispecific anti-CD20/anti-CD3 înseamnă că anticorpul anti-PD-1 este administrat subiectului într-o formă de dozare separată în mai puţin de 5 minute (înainte, după sau în acelaşi timp) de administrare a anticorpului bispecific anti-CD20/anti-CD3, sau administrat subiectului ca o singură formulare de dozare combinată cuprinzând atât anticorpul anti-PD-1, cât şi anticorpul bispecific anti-CD20/anti-CD3.

În anumite exemple de realizare, prezenta invenţie cuprinde administrarea unui al treilea agent terapeutic în care al treilea agent terapeutic este un medicament anti-cancer. Aşa cum este utilizat aici, „medicament anti-cancer» înseamnă orice agent util pentru tratarea cancerului incluzând, dar fără a se limita la, citotoxine şi agenţi cum ar fi antimetaboliţi, agenţi de alchilare, antracicline, antibiotice, agenţi antimitotici, procarbazină, hidroxiuree, asparaginaza, corticosteroizi, mitotan (O.P'-(DDD)), biologice (de exemplu, anticorpi şi interferoni) şi agenţi radioactivi. Aşa cum este utilizat aici, "o citotoxină sau agent citotoxic", se referă de asemenea la un agent chimioterapeutic şi înseamnă orice agent care este dăunător celulelor. Exemplele includ Taxol® (paclitaxel), temozolamidă, citocalazină B, gramicidină D, bromură de etidium, emetină, cisplatină, mitomicina, etoposidă, tenopozidă, vincristină, vinblastină, coichicină, doxorubicină, daunorubicină, dihidroxi antracina dionă, mitramicină dionă, mitramicină, actinomicină D, 1-dehidrotestosteron, glucocorticoizi, procaină, tetracaină, lidocaină, propranolol şi puromicina şi analogi sau omologi ai acestora.

În anumite exemple de realizare, prezenta invenţie cuprinde administrarea unui al treilea agent terapeutic selectat din grupul constând din radiaţii, intervenţii chirurgicale, un vaccin împotriva cancerului, un inhibitor PD-L1 (de exemplu, un anticorp anti-PD-L1), un inhibitor LAG-3, un inhibitor CTLA-4 (de exemplu, ipilimumab), un inhibitor TIM3, un inhibitor BTLA, un inhibitor TIGIT, un inhibitor CD47, un antagonist al altui co-inhibitor sau ligand al celulelor T (de exemplu, un anticorp la CD-28, 2B4, LY108, LAI R1, ICOS, CD160 sau VISTA), un inhibitor al indoleamin-2,3-dioxigenazei (IDO), un antagonist al factorului de creştere endotelial vascular (VEGF) [de exemplu, o „capcană VEGF», cum ar fi ca aflibercept sau altă proteină de fuziune care inhibă VEGF aşa cum este prezentată în US 7.087.411, sau un anticorp anti-VEGF sau un fragment de legare la antigen al acestuia (de exemplu, bevacizumab sau ranibizumab) sau un inhibitor de kinază cu moleculă mică al receptorului VEGF (de exemplu, sunitinib, sorafenib sau pazopanib)], un inhibitor Ang2 (de exemplu, nesvacumab), un inhibitor al factorului de creştere transformant beta (ΤGFβ), un inhibitor al receptorului factorului de creştere epidermic (EGFR) (de exemplu, erlotinib, cetuximab), un agonist al unui co-receptor stimulator {de exemplu, un agonist al proteinei înrudite cu TNFR indusă de glucocorticoizi), un anticorp la un antigen specific tumorii {de exemplu, CA9, CA125, antigenul 3 asociat melanomului (MAGE3), un antigen carcinoembrionar (CEA), vimentină, tumoră-M2-PK, antigen specific de prostată (PSA), mucin-1, MART-1 şi CA19-9), un vaccin (de exemplu, Bacilul Calmette-Guerin, un vaccin împotriva cancerului) , un adjuvant pentru creşterea prezentării antigenului (de exemplu, factor de stimulare a coloniilor de granulocite-macrofage), o citotoxină, un agent chimioterapeutic (de exemplu, dacarbazină, temozolomidă, ciclofosfamidă, docetaxel, doxorubicină, daunorubicină, cisplatină, carboplatină, gemcitabină, metotrexat, mitoxantronă, oxaliplatină, paclitaxel şi vincristină), radioterapie, un inhibitor de IL-6R (de exemplu, sarilumab), un inhibitor de IL-4R (de exemplu, dupilumab), un inhibitor de IL-10, o citokină cum ar fi IL-2, IL-7, IL-21 şi IL-15, un conjugat anticorp-medicament (ADC) {de exemplu, anti-CD19-DM4 ADC şi anti-DS6-DM4 ADC), celule T himerice receptor de antigen {de exemplu, celule T ţintite CD19) , un medicament antiinflamator (de exemplu, corticosteroizi şi medicamente antiinflamatoare nesteroidiene) şi un supliment alimentar, cum ar fi antioxidanţii.

În anumite exemple de realizare, invenţia cuprinde administrarea unui anticorp anti-PD-1 şi a unui anticorp bispecific anti-CD20/anti-CD3 în combinaţie cu radioterapie pentru a genera răspunsuri anti-tumorale durabile pe termen lung şi/sau pentru a îmbunătăţi supravieţuirea pacienţilor cu cancer. În unele variante de realizare, invenţia cuprinde administrarea radioterapiei înainte de, concomitent sau după administrarea unui anticorp anti-PD-1 şi a unui anticorp bispecific anti-CD20/anti-CD3 la un pacient cu cancer. De exemplu, radioterapia poate fi administrată în una sau mai multe doze la leziunile tumorale după administrarea uneia sau mai multor doze de anticorpi. În unele exemple de realizare, radioterapia poate fi administrată local unei leziuni tumorale pentru a spori imunogenitatea locală a tumorii unui pacient (radiaţii adjuvante) şi/sau pentru a distruge celulele tumorale (radiaţii ablative) după administrarea sistemică a unui anticorp anti-PD-1 şi /sau un anticorp bispecific anti-CD20/anti-CD3. În anumite realizări, anticorpii pot fi administraţi în combinaţie cu radioterapie şi un agent chimioterapeutic (de exemplu, temozolomidă sau ciclofosfamidă) sau un antagonist VEGF (de exemplu, aflibercept).

Compoziţii Farmaceutice şi Administrare

Prezenta invenţie include metode care cuprind administrarea unui anticorp anti-PD-1 în combinaţie cu un anticorp bispecific anti-CD20/anti-CD3 la un subiect în care anticorpii sunt conţinuţi într-o compoziţie farmaceutică separată sau combinată (unică). Compoziţiile farmaceutice ale invenţiei pot fi formulate cu purtători adecvaţi, excipienţi şi alţi agenţi care asigură transferul, livrarea, toleranţa şi altele asemenea adecvate. O multitudine de formulări adecvate pot fi găsite în formularul cunoscut de toţi chimiştii farmaceutici: Remington's Pharmaceutical Sciences, Mack Publishing Company, Easton, PA. Aceste formulări includ, de exemplu, pulberi, paste, unguente, jeleuri, ceară, uleiuri, lipide, vezicule care conţin lipide (cationice sau anionice) (cum ar fi LIPOFECTIN™), conjugaţi ADN, paste de absorbţie anhidre, emulsii ulei-în-apă şi apă-în-ulei, emulsii carbowax (polietilenglicoli de diferite greutăţi moleculare), geluri semi-solide şi amestecuri semi-solide care conţin carbowax. Vezi, de asemenea, Powell şi colab. " Compendiu de excipienţi pentru formulări parenterale» PDA (1998) J Pharm Sci Technol 52:238-311.

Sunt cunoscute diferite sisteme de livrare şi pot fi utilizate pentru a administra compoziţia farmaceutică a invenţiei, de exemplu, încapsularea în lipozomi, microparticule, microcapsule, celule recombinante capabile să exprime virusurile mutante, endocitoza mediată de receptor (vezi, de exemplu, Wu şi colab., 1987, J. Biol. Chim. 262: 4429-4432). Metodele de administrare includ, dar nu se limitează la, căile intradermice, intramusculare, intraperitoneale, intravenoase, subcutanate, intranazale, epidurale şi orale. Compoziţia poate fi administrată pe orice cale convenabilă, de exemplu prin perfuzie sau injectare în bolus, prin absorbţie prin căptuşeli epiteliale sau mucocutanate (de exemplu, mucoasa bucală, mucoasa rectală şi intestinală, etc.) şi poate fi administrată împreună cu alţi agenţi biologic activi.

O compoziţie farmaceutică poate fi administrată subcutanat sau intravenos cu un ac standard şi o seringă. În plus, în ceea ce priveşte livrarea subcutanată, un dispozitiv de livrare a stiloului injector (pen) are cu uşurinţă aplicaţii în furnizarea unei compoziţii farmaceutice a prezentei invenţii. Un astfel de dispozitiv de livrare stilou injector (pen) poate fi reutilizabil sau de unică folosinţă. Un dispozitiv de livrare stilou reutilizabil utilizează în general un cartuş înlocuibil care conţine o compoziţie farmaceutică. Odată ce toată compoziţia farmaceutică din cartuş a fost administrată şi cartuşul este gol, cartuşul gol poate fi aruncat cu uşurinţă şi înlocuit cu un cartuş nou care conţine compoziţie farmaceutică. Dispozitivul de livrare stilou poate fi apoi reutilizat. Într-un dispozitiv de livrare stilou injector (pen) de unică folosinţă, nu există un cartuş înlocuibil. Mai degrabă, dispozitivul de livrare stilou injector (pen) de unică folosinţă vine pre-umplut cu compoziţia farmaceutică menţinută într-un rezervor în interiorul dispozitivului. Odată ce rezervorul este golit de compoziţia farmaceutică, întregul dispozitiv este aruncat.

În anumite situaţii, compoziţia farmaceutică poate fi eliberată într-un sistem de eliberare controlată. Într-o variantă de realizare, poate fi utilizată o pompă. Într-un alt exemplu de realizare, pot fi utilizate materiale polimerice; vezi, Medical Applications of Controlled Release, Langer and Wise (eds.), 1974, CRC Pres., Boca Raton, Florida. Într-un alt exemplu de realizare, un sistem cu eliberare controlată poate fi plasat în apropierea ţintei compoziţiei, necesitând astfel doar o fracţiune din doza sistemică (vezi, de exemplu, Goodson, 1984, în Medical Applications of Controlled Release, supra, voi. 2, pp. 115-138). Alte sisteme de eliberare controlată sunt discutate în recenzia lui Langer, 1990, Science 249: 1527-1533.

Preparatele injectabile pot include forme de dozare pentru injecţii intravenoase, subcutanate, intracutanate şi intramusculare, perfuzii prin picurare etc. Aceste preparate injectabile pot fi preparate prin metode cunoscute. De exemplu, preparatele injectabile pot fi preparate, de exemplu, prin dizolvarea, suspendarea sau emulsionarea anticorpului sau a sării sale descrise mai sus într-un mediu apos steril sau într-un mediu uleios utilizat în mod convenţional pentru injecţii. Ca mediu apos pentru injecţii, există, de exemplu, soluţie salină fiziologică, o soluţie izotonă care conţine glucoză şi alţi agenţi auxiliari, etc., care pot fi utilizaţi în combinaţie cu un agent de solubilizare adecvat, cum ar fi un alcool (de exemplu, etanol), un polialcool (de exemplu, propilen glicol, polietilen glicol), un surfactant nonionic [de exemplu, polisorbat 80, HCO-50 (aduct polioxietilen (50 mol) de ulei de ricin hidrogenat)] etc. Ca mediu uleios, se folosesc, de exemplu, ulei de susan, ulei de soia, etc., care pot fi utilizate în combinaţie cu un agent de solubilizare cum ar fi benzoat de benzil, alcool benzilic etc. Injecţia astfel preparată este de preferinţă umplută într-o fiolă adecvată.

În mod avantajos, compoziţiile farmaceutice pentru utilizare orală sau parenterală descrise mai sus sunt preparate în forme de dozare într-o doză unitară adecvată pentru a se potrivi unei doze de ingrediente active. Astfel de forme de dozare într-o doză unitară includ, de exemplu, tablete, pastile, capsule, injecţii (fiole), supozitoare etc.

Regimuri de administrare

Prezenta invenţie poate cuprinde administrarea unui subiect a unui anticorp anti-PD-1 la o frecvenţă de dozare de aproximativ patru ori pe săptămână, de două ori pe săptămână, o dată pe săptămână, o dată la două săptămâni, o dată la trei săptămâni, o dată la patru săptămâni, o dată la cinci săptămâni, o dată la şase săptămâni, o dată la opt săptămâni, o dată la douăsprezece săptămâni sau mai puţin frecvent atâta timp cât se obţine un răspuns terapeutic. În anumite exemple de realizare, prezenta invenţie cuprinde administrarea unui subiect a unui anticorp bispecific anti-CD20/anti-CD3 la o frecvenţă de dozare de aproximativ patru ori pe săptămână, de două ori pe săptămână, o dată pe săptămână, o dată la două săptămâni, o dată la fiecare trei săptămâni, o dată la patru săptămâni, o dată la cinci săptămâni, o dată la şase săptămâni, o dată la opt săptămâni, o dată la douăsprezece săptămâni sau mai puţin frecvent atâta timp cât se obţine un răspuns terapeutic. În anumite realizări, invenţia implică administrarea unui anticorp anti-PD-1 în combinaţie cu un anticorp bispecific anti-CD20/anti-CD3 la o frecvenţă de dozare de aproximativ patru ori pe săptămână, de două ori pe săptămână, o dată pe săptămână, o dată. la fiecare două săptămâni, o dată la trei săptămâni, o dată la patru săptămâni, o dată la cinci săptămâni, o dată la şase săptămâni, o dată la opt săptămâni, o dată la nouă săptămâni, o dată la douăsprezece săptămâni sau mai puţin frecvent atâta timp cât se obţine un răspuns terapeutic .

Conform anumitor realizări ale prezentei invenţii, doze multiple de anticorp anti-PD-1 în combinaţie cu un anticorp bispecific anti-CD20/anti-CD3 pot fi administrate unui subiect pe o perioadă de timp definită. Invenţia poate cuprinde secvenţial administrarea unui subiect a uneia sau mai multor doze de anticorp anti-PD-1 în combinaţie cu una sau mai multe doze de anticorp bispecific anti-CD20/anti-CD3. Aşa cum este utilizat aici, "administrarea secvenţială" înseamnă că fiecare doză de anticorp este administrată subiectului la un moment diferit de timp, de exemplu, în zile diferite separate printr-un interval predeterminat (de exemplu, ore, zile, săptămâni sau luni). Prezenta invenţie include metode care cuprind administrarea secvenţială la pacient a unei singure doze iniţiale de anticorp anti-PD-1, urmată de una sau mai multe doze secundare de anticorp anti-PD-1 şi, opţional, urmată de una sau mai multe doze terţiare a anticorpului anti-PD-1. În anumite exemple de realizare, invenţia mai cuprinde administrarea secvenţială la pacient a unei singure doze iniţiale de anticorp bispecific anti-CD20/anti-CD3, urmată de una sau mai multe doze secundare de anticorp bispecific şi, opţional, urmată de una sau mai multe doze terţiare a anticorpului bispecific.

Conform anumitor realizări ale prezentei invenţii, doze multiple de un anticorp anti-PD-1 şi un anticorp bispecific anti-CD20/anti-CD3 pot fi administrate unui subiect pe o perioadă de timp definită. Acest aspect al invenţiei cuprinde administrarea secvenţială la un subiect de doze multiple de anticorp anti-PD-1 şi anticorp bispecific anti-CD20/anti-CD3. Aşa cum este utilizat aici, „administrarea secvenţială» înseamnă că fiecare doză de anticorp anti-PD-1 în combinaţie cu anticorpul bispecific este administrată subiectului la un moment diferit de timp, de exemplu, în zile diferite separate printr-un interval predeterminat (de ex. , ore, zile, săptămâni sau luni).

Termenii "doză iniţială", "doze secundare" şi "doze terţiare" se referă la secvenţa temporală de administrare. Astfel, "doza iniţială" este doza care este administrată la începutul regimului de tratament (denumită şi "doză de bază"); "dozele secundare" sunt dozele care sunt administrate după doza iniţială; iar "dozele terţiare" sunt dozele care sunt administrate după dozele secundare. Dozele iniţiale, secundare şi terţiare pot conţine toate aceeaşi cantitate de anticorp (anticorp anti-PD-1 sau anticorp bispecific). În anumite exemple de realizare, totuşi, cantitatea conţinută în dozele iniţiale, secundare şi/sau terţiare variază una de la alta (de exemplu, ajustată în sus sau în jos după caz) în timpul tratamentului. În anumite variante de realizare, una sau mai multe (de exemplu, 1, 2, 3, 4 sau 5) doze sunt administrate la începutul regimului de tratament ca „doze de încărcare» urmate de doze ulterioare care sunt administrate pe o bază mai puţin frecventă (de ex. , „doze de întreţinere»). De exemplu, un anticorp anti-PD-1 poate fi administrat unui pacient cu cancer cu celule B la o doză de încărcare de aproximativ 1 - 3 mg/kg urmată de una sau mai multe doze de întreţinere de aproximativ 0,1 până la aproximativ 20 mg/kg. a greutăţii corporale a pacientului.

Într-un exemplu de realizare a prezentei invenţii, fiecare doză secundară şi/sau terţiară este administrată de la 1⁄2 la 14 (de exemplu, 1⁄2, 1, 1 1⁄2, 2, 21⁄2, 3, 31⁄2, 4, 41⁄2, 5, 51⁄2, 6, 61⁄2, 7, 7Ѕ, 8, 8Ѕ, 9, 9Ѕ, 10, 10Ѕ, 11, 11 1⁄2, 12, 121⁄2, 13, 131⁄2, 14, 141⁄2 sau mai multe) săptămâni după doza imediat anterioară. Expresia "doza imediat anterioară", aşa cum este utilizată aici, înseamnă, într-o secvenţă de administrări multiple, doza de anticorp anti-PD-1 (şi/sau anticorp bispecific anti-CD20/anti-CD3) care este administrată unui pacient înainte de administrarea dozei următoare în secvenţa fără doze intermediare.

Invenţia poate cuprinde administrarea unui pacient a oricărui număr de doze secundare şi/sau terţiare de anticorp anti-PD-1 (şi/sau anticorp bispecific anti-CD20/anti-CD3). De exemplu, în anumite variante de realizare, pacientului i se administrează doar o singură doză secundară. În alte variante de realizare, două sau mai multe (de exemplu, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8 sau mai multe) doze secundare sunt administrate pacientului. De asemenea, în anumite exemple de realizare, pacientului i se administrează doar o singură doză terţiară. în alte variante de realizare, două sau mai multe (de exemplu, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8 sau mai multe) doze terţiare sunt administrate pacientului.

În exemplele de realizare care implică doze secundare multiple, fiecare doză secundară poate fi administrată la aceeaşi frecvenţă ca şi celelalte doze secundare. De exemplu, fiecare doză secundară poate fi administrată pacientului la 1 până la 2 săptămâni după doza imediat anterioară. În mod similar, în exemplele de realizare care implică mai multe doze terţiare, fiecare doză terţiară poate fi administrată la aceeaşi frecvenţă ca şi celelalte doze terţiare. De exemplu, fiecare doză terţiară poate fi administrată pacientului la 2 până la 4 săptămâni după doza imediat anterioară. Alternativ, frecvenţa la care dozele secundare şi/sau terţiare sunt administrate unui pacient poate varia pe parcursul regimului de tratament. Frecvenţa de administrare poate fi, de asemenea, ajustată în timpul tratamentului de către un medic, în funcţie de nevoile pacientului individual după examenul clinic.

În anumite realizări, una sau mai multe doze dintr-un anticorp anti-PD-1 şi/sau un anticorp bispecific anti-CD20/anti-CD3 sunt administrate la începutul unui regim de tratament ca „doze de inducţie» pe o bază mai frecventă (de două ori pe săptămână, o dată pe săptămână sau o dată la 2 săptămâni) urmată de doze ulterioare („doze de consolidare» sau „doze de întreţinere») care sunt administrate mai puţin frecvent (de exemplu, o dată la 4 - 12 săptămâni).

Prezenta invenţie include metode care cuprind administrarea secvenţială a unui anticorp anti-PD-1 în combinaţie cu un anticorp bispecific anti-CD20/anti-CD3, la un pacient pentru a trata un cancer cu celule B (de exemplu, limfom non-Hodgkin, leucemie limfoblastică acută). În invenţie, cancerul cu celule B nu este un limfom non-Hodgkin. În anumite variante de realizare, prezentele metode cuprind administrarea unei singure doze sau a mai multor doze de anticorp anti-PD -1 urmată de una sau mai multe doze de anticorp bispecific anti-CD20/anti-CD3. În unele exemple de realizare, prezentele metode cuprind administrarea unei singure doze de anticorp anti-PD-1 urmate de una sau mai multe doze de anticorp bispecific anti-CD20/anti-CD3. În unele aspecte, una sau mai multe doze de aproximativ 0,1 mg/kg până la aproximativ 20 mg/kg de anticorp anti-PD-1pot fi administrate urmate de una sau mai multe doze de aproximativ 0,1 mg/kg până la aproximativ 10 mg/kg de anticorp bispecific pentru a inhiba creşterea tumorii şi/sau pentru a preveni reapariţia tumorii la un subiect cu un cancer cu celule B. În unele exemple de realizare, anticorpul anti-PD-1 este administrat la una sau mai multe doze urmate de una sau mai multe doze de anticorp bispecific, rezultând o eficacitate anti-tumorală crescută (de exemplu, o inhibare mai mare a creşterii tumorii, prevenirea crescută a recidivei tumorii prin comparaţie cu un subiect netratat sau cu un subiect căruia i s-a administrat oricare anticorp ca monoterapie). Realizările alternative ale invenţiei se referă la administrarea concomitentă a anticorpului anti-PD-1 şi a anticorpului bispecific care este administrat la o doză separată la o frecvenţă similară sau diferită faţă de anticorpul anti-PD-1. În unele realizări, anticorpul bispecific este administrat înainte, după sau concomitent cu anticorpul anti-PD-1. În anumite realizări, anticorpul bispecific este administrat ca o formulare de doză unică cu anticorpul anti-PD-1.

Dozare

Cantitatea de anticorp anti-PD-1 şi/sau anticorp bispecific anti-CD20/anti-CD3 administrată unui subiect conform prezentei invenţii este, în general, o cantitate eficientă terapeutic. Aşa cum este utilizată aici, expresia „cantitate eficientă terapeutic» înseamnă o cantitate de anticorp (anticorp anti-PD-1 sau anticorp bispecific anti-CD20/anti-CD3) care are ca rezultat una sau mai multe dintre: (a) o reducere a severităţii sau durata unui simptom al unui cancer cu celule B; (b) inhibarea creşterii tumorii sau o creştere a necrozei tumorale, a micşorării tumorii şi/sau a dispariţiei tumorii; (c) întârzierea creşterii şi dezvoltării tumorii; (d) inhibarea sau intarzierea sau oprirea metastazelor tumorale; (e) prevenirea reapariţiei creşterii tumorii; (f) creşterea supravieţuirii unui subiect cu cancer cu celule B; şi/sau (g) o reducere a utilizării sau nevoii de terapie convenţională anticancer (de exemplu, utilizarea redusă sau eliminată a agenţilor chimioterapeutici sau citotoxici) în comparaţie cu un subiect netratat sau un subiect căruia i s-a administrat oricare anticorp ca monoterapie.

În cazul unui anticorp anti-PD-1, o cantitate eficientă terapeutic poate fi de la aproximativ 0,05 mg până la aproximativ 600 mg, de exemplu, aproximativ 0,05 mg, aproximativ 0,1 mg, aproximativ 1,0 mg, aproximativ 1,5 mg, aproximativ 2,0 mg, aproximativ 10 mg, aproximativ 20 mg, aproximativ 30 mg, aproximativ 40 mg, aproximativ 50 mg, aproximativ 60 mg, aproximativ 70 mg, aproximativ 80 mg, aproximativ 90 mg, aproximativ 100 mg, aproximativ 110 mg, aproximativ 120 mg, aproximativ 130 mg, aproximativ 140 mg, aproximativ 150 mg, aproximativ 160 mg, aproximativ 170 mg, aproximativ 180 mg, aproximativ 190 mg, aproximativ 200 mg, aproximativ 210 mg, aproximativ 220 mg, aproximativ 230 mg, aproximativ 240 mg, aproximativ 250 mg, aproximativ 260 mg, aproximativ 270 mg, aproximativ 280 mg, aproximativ 290 mg, aproximativ 300 mg, aproximativ 310 mg, aproximativ 320 mg, aproximativ 330 mg, aproximativ 340 mg, aproximativ 350 mg, aproximativ 360 mg, aproximativ 370 mg, aproximativ 380 mg, aproximativ 390 mg, aproximativ 400 mg, aproximativ 410 mg, aproximativ 420 mg, aproximativ 430 mg, aproximativ 440 mg, aproximativ 450 mg, aproximativ 460 mg, aproximativ 470 mg, aproximativ 480 mg, aproximativ 490 mg, aproximativ 500 mg, aproximativ 510 mg, aproximativ 520 mg, aproximativ 530 mg, aproximativ 540 mg, aproximativ 550 mg, aproximativ 560 mg, aproximativ 570 mg, aproximativ 580 mg, aproximativ 590 mg sau aproximativ 600 mg de anticorp anti-PD-1. În anumite realizări, se administrează 250 mg dintr-un anticorp anti-PD-1. În invenţie, fiecare doză de anticorp anti-PD-1 cuprinde 0.1 până la 20 mg/kg de greutate corporală a subiectului. În contextul compoziţiilor farmaceutice ale invenţiei, compozitia cuprinde 0,05 până la 600 mg de anticorp anti-PD-1.

În cazul unui anticorp bispecific anti-CD20/anti-CD3, o cantitate eficientă terapeutic poate fi de la aproximativ 10 micrograme (mcg) până la aproximativ 8000 mcg, de exemplu, aproximativ 10 mcg, aproximativ 20 mcg, aproximativ 50 mcg, aproximativ 70 mega. , aproximativ 100 mega, aproximativ 120 mega, aproximativ 150 mcg, aproximativ 200 mcg, aproximativ 250 mcg, aproximativ 300 mcg, aproximativ 350 mcg, aproximativ 400 mcg, aproximativ 450 mcg, aproximativ 500 mcg, aproximativ 550 mcg, aproximativ 600 mcg, 700 mcg, aproximativ 800 mcg, aproximativ 900 mcg, aproximativ 1000 mcg, aproximativ 1050 mcg, aproximativ 1100 mcg, aproximativ 1500 mcg, aproximativ 1700 mcg, aproximativ 2000 mcg, aproximativ 2050 mcg, aproximativ 2100 mcg, aproximativ 2200 mcg, aproximativ 2500 mcg, aproximativ 2700 mcg, aproximativ 2800 mcg, aproximativ 2900 mcg, aproximativ 3000 mcg, aproximativ 4000 mcg, aproximativ 5000 mcg, aproximativ 6000 mcg, aproximativ 7000 mcg, sau aproximativ 8000 mcg de anticorp bispecific anti-CD20/anti-CD3.

Cantitatea fie de anticorp anti-PD-1, fie de anticorp bispecific anti-CD20/anti-CD3 conţinută în dozele individuale poate fi exprimată în termeni de miligrame de anticorp per kilogram de greutate corporală a subiectului (adică, mg/kg). În anumite variante de realizare, fie anticorpul anti-PD-1, fie anticorpul bispecific anti-CD20/anti-CD3 utilizat în metodele prezentei invenţii poate fi administrat unui subiect la o doză de aproximativ 0,0001 până la aproximativ 100 mg/kg de greutate corporală subiect. De exemplu, anticorpul anti-PD-1 poate fi administrat la o doză de aproximativ 0,1 mg/kg până la aproximativ 20 mg/kg din greutatea corporală a unui pacient. Anticorpul bispecific anti-CD20/anti-CD3 poate fi administrat la o doză de aproximativ 0,1 mg/kg până la aproximativ 10 mg/kg din greutatea corporală a unui pacient.

EXEMPLE

S-au făcut eforturi pentru a asigura acurateţea cu privire la numerele utilizate (de exemplu, cantităţi, temperatură etc.), dar ar trebui luate în considerare unele erori şi abateri experimentale. Dacă nu se indică altfel, părţile sunt părţi în greutate, greutatea moleculară este greutatea moleculară medie, temperatura este în grade Centigrade şi presiunea este la sau aproape de cea atmosferică.

Exemplul 1: Eficacitatea in vivo a anticorpului anti-PD-1 în combinaţie cu anticorpul bispecific anti-CD20xCD3 împotriva tumorilor B16_CD20

În acest Exemplu, efectul blocării PD-1 în combinaţie cu imunoterapia ţintită pe CD20 a fost examinat împotriva tumorilor B16_CD20 stabilite la şoareci umanizaţi pentru CD20 şi CD3 utilizând PD-1 anti-şoarece şi anticorpi bispecifici CD20xCD3

anti-uman.

Exemplul de anticorp bispecific anti-CD20/anti-CD3 utilizat în Exemplele de aici sunt „bsAb1» (cunoscut şi ca „Anticorp 1» aşa cum este dezvăluit în US 20150266966), un anticorp monoclonal bispecific complet uman împotriva CD20 şi CD3 în care anticorpul cuprinde un braţ de legare anti-CD20 care cuprinde o primă regiune variabilă a lanţului greu (A-HCVR) care cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 11 şi o regiune variabilă a unui lanţ uşor (LCVR) cuprinzând secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 12; şi un braţ de legare anti-CD3 care cuprinde o a doua regiune variabilă a lanţului greu (B-HCVR) care cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 13 şi un LCVR cuprinzând secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 12.

Anticorpul bispecific bsAb1 cuprinde secvenţe CDR cu lanţ greu şi uşor cuprinzând SEQ ID NR: 14 - 22.

Şoarecii umanizaţi pentru CD20 şi pentru CD3 au fost modificaţi utilizând Tehnologia VelociGene® (Valenzuela şi colab. 2003, Nat. Biotechnol. 21: 652-659), care au fost apoi încrucişaţi pentru a genera şoareci CD20 CD3 dublu umanizaţi (Cererea de Brevet SUA nr. 14/949.834, depusă la 23 noiembrie 2015).

Şoarecii au fost implantaţi subcutanat cu 2,5x105 B16_CD20 celule în ziua -7.

În ziua 0, treizeci şi cinci de şoareci cu volume tumorale între 25 şi 115 mm3 au fost selectaţi şi randomizaţi în cinci grupuri de tratament. Şoarecii au fost trataţi de două ori pe săptămână cu anticorpi după cum urmează: Grupul 1: martor (PBS); Grupul 2: Martori izotip (un anticorp uman bivalent împotriva unui antigen irelevant şi un martor lgG2a de şobolan - BE0089 de la BioXCell); Grupul 3: anti-hCD20xCD3 (bsAb1) (4 mg/kg); Grupul 4: anticorp PD-1 anti-şoarece (10 mg/kg; RMPI-14_rlgG2a; BioXCell); şi Grupul 5: anti-hCD20xCD3 (bsAb1) (4 mg/kg) + anticorp PD-1 anti-şoarece (10 mg/kg). Toţi anticorpii au fost administraţi intraperitoneal. În Grupul 5, şoarecii au fost trataţi concomitent cu anticorpi. Volumele tumorii au fost monitorizate prin măsurarea cu şubler de două ori pe săptămână pe durata experimentului şi animalele fără tumori au fost monitorizate pentru absenţa recurenţei tumorii timp de până la 80 de zile.

Monoterapia cu anti-PD-1 şi anti-CD20xCD3 a întârziat creşterea tumorii la şoareci, şoarecii având nevoie în medie de 19 zile pentru a ajunge la 500 mm3 de volum tumoral. În contrast, şoarecii trataţi cu anticorp anti-PD-1 în combinaţie cu anticorp bispecific anti-CD20xCD3 au avut o medie de 27 de zile pentru a atinge un volum tumoral de 500 mm3 (Figura 1 şi Tabelul 1).

Tabelul 1: Creşterea tumorii la administrarea de anticorp anti-PD-1 şi anticorp bispecific anti-CD20/anti-CD3

Tratament Media zilelor pt a atinge 500mm3 Şoareci fără tumoră la ziua 30 PBS 15 0/7 Martori Izotip 15 0/7 bsAb1 19 1/7 Anti-PD-1 (rIgG2a) 19 1/7 bsAb1 + antiPD-1 27 4/7

Tratamentul cu un singur agent şi combinaţie nu a indus nicio modificare a greutăţii corporale şi nu au fost observate semne macroscopice de toxicitate în niciun grup de tratament.

Experimentul de mai sus a fost repetat de două ori şi, în ambele cazuri, tratamentul combinat a dus la întârziere şi inhibare semnificativă a creşterii tumorii în comparaţie cu martorii sau cu monoterapia fie cu anticorp anti-PD-1, fie cu anticorp bispecific anti-CD20/CD3.

Exemplul 2: Eficacitatea in vivo a anticorpului anti-PD-1 şi a anticorpului bispecific anti-CD20xCD3 utilizând un regim de dozare secvenţial

În acest Exemplu, efectul anti-tumoral al anticorpului PD-1 anti-şoarece în combinaţie cu anticorpul bispecific CD20xCD3 anti-uman a fost examinat utilizând un regim de dozare secvenţial.

Şoarecii CD20 CD3 dublu umanizaţi au fost modificaţi folosind tehnologia VelociGene® (Valenzuela şi colab. 2003, Nat. Biotechnol. 21: 652-659; Cererea de Patent SUA Nr. 14/949.834, depusă la 23 noiembrie 2015).

Şoarecii au fost implantaţi subcutanat cu 2,5x105 celule B16_CD20 în ziua -7.

În ziua 0, treizeci şi cinci de şoareci cu volume tumorale între 30 şi 65 mm3 au fost selectaţi şi randomizaţi în şapte grupuri de tratament (Figura 2). Creşterea tumorii a fost măsurată cu şublere şi greutăţile corporale înregistrate de două ori pe săptămână pe toată durata studiului. Şoarecii au fost trataţi de două ori pe săptămână intraperitoneal cu anticorpi după cum urmează: Grupul 1: martor (PBS); Grupul 2: Martori izotip (un anticorp uman bivalent împotriva unui antigen irelevant şi un martor lgG2a de şobolan - BE0089 de la BioXCell); Grupul 3: anticorp PD-1 anti-şoarece (10 mg/kg; RMPI-14_rlgG2a; BioXCell); Grupul 4: anti-hCD20xCD3 (bsAbl) (4 mg/kg); Grupul 5: anti-hCD20xCD3 (bsAb1) (4 mg/kg) + anticorp PD-1 anti-şoarece (10 mg/kg) dozat concomitent; Grupul 6: anticorp PD-1 anti-şoarece (10 mg/kg) urmat de anti-hCD20xCD3 (bsAb1) (4 mg/kg); şi Grupul 7: anti-hCD20xCD3 (bsAb1) (4 mg/kg) urmat de anticorp PD-1 anti-şoarece (10 mg/kg). Toţi anticorpii au fost administraţi peritoneal utilizând o schemă de dozare secvenţială, aşa cum se arată în Tabelul 2.

Tabelul 2: Regimul de dozare secvenţial

Gr. Component #1 Schema de Dozare - Component #1 Component #2 Schema de Dozare - Component #2 Şoarece# Martori 1 Vehicul Inceput Ziua 0 2x/săpt Vehicle Inceput Ziua 0 2x/week 5 2 Martor Izotip Inceput Ziua 0 2x/ săpt Martor Izotip Inceput Ziua 0 2x/week 5 3 RMPI-14 (anti-PD-1) Inceput Ziua 0 2x/ săpt N/A N/A 5 4 N/A N/A bsAb1 Inceput Ziua 0 2x/week 6 DozareAcelaşi- Timp 5 RMPI-14 (anti-PD-1) Inceput Ziua 0 2x/ săpt bsAb1 Inceput Ziua 0 2x/week 7 Anti-PD- 1 Apoi bsAb1 6 RMPI-14 (anti-PD-1) Inceput Ziua 0 2x/ săpt bsAb1 Inceput Ziua 7 2x/week 7 bsAb1 Apoi anti-PD-1 7 RMPI-14 (anti-PD-1) Inceput Ziua 7 2x/ săpt bsAb1 Inceput Ziua 0 2x/week 7

Dozarea bsAb1 şi a anticorpului anti-şoarece PD-1 în acelaşi timp sau dozarea anticorpului anti-mPD-1 urmată de bsAb1 au demonstrat ambele întârzieri semnificative în creşterea tumorii în comparaţie cu martorii cu un singur braţ (Figura 3). În tratamentul combinat în care bsAb1 a fost administrat din Z0 şi anticorpul anti-PD-1 este administrat din Z7, nu a existat nicio întârziere în creşterea tumorii în comparaţie cu braţele de tratament unice ale studiului. Nu s-a observat nicio diferenţă în ceea ce priveşte pierderea în greutate sau letalitatea nelegată de tumoră la administrarea combinaţiei.

Exemplul 3: Studiu clinic cu anticorpi anti-PD-1 şi anticorpi anti-CD20xCD3 la pacienţii cu tumori maligne cu celule B

Acest studiu este un studiu deschis, multicentric, de escaladare a dozei cu braţe de escaladare şi extindere a dozelor multiple pentru a investiga eficacitatea, siguranţa şi tolerabilitatea anticorpului anti-PD-1 şi a anticorpului bispecific anti-CD20/anti-CD3, singur şi în combinaţie, la pacienţii adulţi cu afecţiuni maligne cu celule B (inclusiv limfom non-Hodgkin cu celule B, limfom Hodgkin şi leucemie limfoblastică acută).

Exemplul de anticorp anti-PD-1 utilizat în acest exemplu este REGN2810 (cunoscut şi ca H4H7798N aşa cum este dezvăluit în US20150203579), un anticorp monoclonal anti-PD-1 complet uman care cuprinde un lanţ greu care cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 9 şi un lanţ uşor care cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 10; o pereche de secvenţe de aminoacizi HCVR/LCVR cuprinzând SEQ ID NR: 1/2; şi secvenţe CDR cu lanţ greu şi uşor cuprinzând SEQ ID NR: 3 - 8.

Exemplul de anticorp bispecific anti-CD20/anti-CD3 utilizat în acest Exemplu este bsAb1 (descris în Exemplul 1 de aici).

Obiectivul principal al studiului este de a evalua siguranţa, tolerabilitatea şi toxicitatea limitatoare de doză (DLT) a: (i) agent unic REGN2810 la pacienţii cu limfom (limfom non-Hodgkin cu celule B [B-NHL] şi limfom Hodgkin [HL]); (ii) bsAb1 unic la pacienţii cu Leucemie Limfoblastică Acută (LLA); (iii) combinaţie de bsAb1 şi REGN2810 la pacienţii cu B-NHL; şi (iv) combinaţie de bsAb1 şi REGN2810 la pacienţii cu LLA.

Obiectivele secundare ale studiului sunt: (i) determinarea unei doze recomandate pentru: REGN2810 ca agent unic la pacientii cu limfom (B-NHL si HL); bsAb1 ca agent unic la pacienţii cu LLA; bsAb1 şi REGN2810 administrate în combinaţie la pacienţii cu B-NHL; şi bsAb1 şi REGN2810 administrate în combinaţie la pacienţii cu LLA; (ii) pentru a caracteriza profilul farmacocinetic (PK) al bsAb1 şi REGN2810 atunci când sunt administrate ca agenţi unici şi în combinaţie; (iii) pentru a evalua imunogenitatea bsAb1 şi REGN2810 atunci când sunt administrate ca agenţi unici şi în combinaţie; şi (iv) să studieze activitatea antitumorală preliminară a bsAb1 şi REGN2810 când sunt administraţi ca agenţi unici în indicaţii specifice şi în combinaţie, măsurat prin rata de răspuns globală, boala reziduală minimă (MRD) la pacienţii cu boală a măduvei osoase la momentul iniţial, durata răspunsului, supravieţuirea fără progresie, mediana şi rata la 6 şi 12 luni.

Obiective suplimentare sunt evaluarea biomarkerilor care se pot corela cu mecanismul de acţiune, toxicitatea observată şi activitatea antitumorală potenţială, inclusiv, dar fără a se limita la: profilarea citokinelor; subseturile de celule B şi T din sângele periferic şi fenotiparea imună; modificări ale expresiei genelor în sângele periferic; şi imunoglobulina serică.

Populaţia Studiului

Populaţia ţintă include pacienţi cu limfom (B-NHL şi HL) şi ALL pentru care nu există opţiuni standard de îngrijire. Diferitele subtipuri patologice eligibile pentru diferitele braţe ale studiului sunt enumerate în Tabelele 3 - 5.

Tabelul 3: Eligibilitatea subtipului patologic pentru braţele de tratament pentru limfom pe baza clasificării OMS: Creşterea dozei cu agent unic REGN2810 în Cohortele B-NHL şi HL

Hodgkin's Lymphoma (HL) • HL Clasic cu Scleroză Nodulară • HL Clasic Bogat în Limfocite • HL Clasic cu Celularitate Mixtă • HL Clasic cu Epuizare Limfocitară • HL Nodular Predominant Limfocitar Neoplasme Mature cu celule B • Limfom Folicular (FL) de orice grad • (SLL) Limfom Limfocitar Mic • (LPL) Limfom Limfoplasmocitoid • (MZL) Limfom de zonă marginală (splenic, nodal, sau extranodal) • (MCL) Limfom cu celule de mantă • (DLBCL) Limfom difuz cu celule-B mari, toate subtipurile • (DLBCL) Limfom difuz cu celule-B mari, nespecificat în alt mod • Limfom cu cellule-B mari bogat în celule T histiocite • DLBCL asociat cu inflamaţie cronică • Virus Epstein-Barr (EBV)+ DLBCL al bătrânilor • Granulomatoză Limfomatoidă • Limfom primar mediastinal (timic) cu celule-B mari • Limfom cu celule-B mari intravascular • DLBCL primar cutanat, tip picior • Limfom cu celule-B, neclasificabil, cu caracteristici intermediare între DLBCL şi Limfom Burkitt • Limfom Burkitt

Tabelul 4: Eligibilitatea subtipului patologic pentru braţele de tratament pentru limfom pe baza Clasificării OMS: Cohorte de Expansiune cu

Agent Unic REGN2810

REGN2810 Agent Unic de Expansiune în Limfom Hodgkin REGN2810 Agent Unic de Expansiune în CD20+ B- NHL INDOLENT REGN2810 Agent Unic de Expansiune în CD20+ B-NHL AGRESIV • HL Clasic cu Scleroză Nodulară NEOPLASME MATURE CU CELULE-B NEOPLASME MATURE CU CELULE-B • FL (grad 3) • HL Clasic Bogat în Limfocite • HL Clasic cu Celularitate Mixtă • HL Clasic cu Epuizare Limfocitară • HL Nodular Predominant Limfocitar • FL (grad 1 sau 2) • (LPL) Limfom Limfoplasmocitoid • MZL (splenic, nodal, sau extranodal) • (SLL) Limfom Limfocitar Mic • Limfom cu celule de mantă (MCL) • DLBCL, toate subtipurile • DLBCL, nespecificat în alt mod • Limfom cu cellule-B mari bogat în celule T histiocite • DLBCL asociat cu inflamaţie cronică • Virus Epstein-Barr (EBV)+ DLBCL al bătrânilor • Granulomatoză Limfomatoidă • Limfom primar mediastinal (timic) cu celule-B mari • Limfom cu celule-B mari intravascular • DLBCL primar cutanat, tip picior • Limfom cu celule-B, neclasificabil, cu caracteristici intermediare între DLBCL şi Limfom Burkitt • Limfom Burkitt

Tabelul 5: Eligibilitatea subtipului patologic pentru braţele de tratament pentru limfom pe baza clasificării OMS: bsAb1 şi REGN2810 în combinaţie de creştere a dozei şi Cohorte de expansiune

Combinaţie de Doze pentru Escaladare în CD20+ B- NHL Combinaţie pentru Expansiune în CD20+ B-NHL INDOLENT Combinaţie pentru Expansiune în CD20+ B-NHL AGRESIV NEOPLASME MATURE CU CELULE-B Limfom Folicular (FL) orice grad Limfom Limfocitar Mic (SLL) Limfom Limfoplasmocitoid (LPL) Limfom de zonă marginală (MZL) (splenic, nodal, sau extranodal) Limfom cu celule de mantă (MCL) NEOPLASME MATURE CU CELULE-B FL (gradul1 sau 2) Limfom Limfoplasmocitoid (LPL) MZL (splenic, nodal, sau extranodal) Limfom Limfocitar Mic (SLL) NEOPLASME MATURE CU CELULE-B FL (gradul 3) Limfom cu celule de mantă (MCL) DLBCL, toate subtipurile DLBCL, nespecificat în alt mod Limfom cu cellule-B mari bogat în celule T histiocite DLBCL asociat cu inflamaţie cronică

(continuare)

Combinaţie de Doze pentru Escaladare în CD20+ B- NHL Combinaţie pentru Expansiune în INDOLENT CD20+ B-NHL Combinaţie pentru Expansiune în CD20+ B-NHL AGRESIV AGGRESSIVE CD20+ B-NHL Limfom difuz cu celule-B mari (DLBCL), toate subtipurile (DLBCL) Limfom difuz cu celule-B mari, nespecificat în alt mod Limfom cu cellule-B mari bogat în celule T / histiocite DLBCL asociat cu inflamaţie cronică Virus Epstein-Barr (EBV)+ DLBCL al bătrânilor Granulomatoză Limfomatoidă Limfom primar mediastinal (timic) cu celule-B mari Limfom cu celule-B mari intravascular DLBCL primar cutanat, tip picior Limfom cu celule-B, neclasificabil, cu caracteristici intermediare între DLBCL şi Limfom Burkitt Limfom Burkitt Virus Epstein-Barr (EBV)+ DLBCL al bătrânilor Granulomatoză Limfomatoidă Limfom primar mediastinal (timic) cu celule-B mari Limfom cu celule-B mari intravascular DLBCL primar cutanat, tip picior Limfom cu celule-B, neclasificabil, cu caracteristici intermediare între DLBCL şi Limfom Burkitt Limfom Burkitt Criterii de includere pentru bratele de tratament B-NHL şi HL

Un pacient trebuie să îndeplinească următoarele criterii pentru a fi eligibil pentru includerea în studiu: (1) Malignitate hematologică definită prin: a. NHL: Malignitate a celulelor B CD20+ documentată, cu boală activă care este fie refractară, fie recidivă după cea mai recentă terapie anterioară, pentru care nu există opţiuni standard de îngrijire şi pentru care tratamentul cu un anticorp anti-CD20 poate fi adecvat: i. B-NHL conform criteriilor OMS 2008 (Campo 2011), b. HL documentat, conform criteriilor OMS 2008 (Campo 2011), cu boala activă care nu răspunde la terapia anterioară sau a recidivat după terapia anterioară pentru care nu există opţiuni standard de îngrijire (NUMAI pentru cohortele de terapie cu agent unic REGN2810); (2) Toţi pacienţii trebuie să aibă cel puţin 1 leziune măsurabilă bidimensional (≥1,5 cm) documentată prin imagistică de diagnostic (CT, PET-CT sau RMN); (3) Vârsta ≥18 ani; (4) Starea de performanţă a Eastern Cooperative Oncology Group (ECOG) ≤1; (5) Speranţa de viaţă de cel puţin 6 luni; (6) Funcţia adecvată a măduvei osoase documentată de: a. Numărul de trombocite ≥75 x 109/L b. Nivelul hemoglobinei ≥9 g/dL c. ANC ≥1 x 109/L (NOTĂ: Pacienţii cu număr de celule sub pragurile enumerate mai sus pot fi luaţi în considerare pentru înscriere dacă, în opinia investigatorului, se crede că motivul se datorează infiltraţiei actuale a măduvei osoase prin malignitate subiacentă. În astfel de cazuri, investigatorul trebuie să discute eligibilitatea cu sponsorul şi să primească în scris aprobarea pentru înscriere.); (7) Funcţie hepatică adecvată: a. Bilirubina totală ≤1,5 x limita superioară a normalului (ULN) (≤3 x LSN dacă afectarea ficatului) b. Transaminaze ≤ 2,5 x LSN (≤5 x LSN dacă afectarea ficatului) c. Fosfataza alcalina ≤ 2,5 x LSN (≤5 x LSN în cazul afectarii ficatului) (NOTĂ: Pacienţii cu afectare hepatică a malignităţii lor cu 3 x LSN ≤ aspartat aminotransferază (AST) şi/sau alanin aminotransferază (ALT) ≤ 5 x LSN şi 1.5 x LSN ≤ bilirubina totală ≤3 x LSN vor fi excluse. NOTĂ: Pacienţii cu sindrom Gilbert nu trebuie să îndeplinească această cerinţă cu condiţia ca bilirubina lor totală să fie neschimbată faţă de valoarea iniţială. NOTĂ: Pacienţii pot fi luaţi în considerare pentru înscriere dacă, în opinia investigatorului, rezultatele anormale de laborator se datorează unei malignităţi subiacente curente. În astfel de cazuri, investigatorul trebuie să discute eligibilitatea cu sponsorul şi să primească în scris aprobarea pentru înscriere.); (8) Creatinină seric ≤1,5 x LSN sau clearance-ul creatininei calculat de Cockcroft-Gault ≥50 ml/min (NOTĂ: Pacienţii cu clearance al creatininei de către Cockcroft-Gault care nu îndeplinesc criteriile pot fi luaţi în considerare pentru înscriere dacă un clearance al creatininei măsurat (pe baza pe urină de 24 de ore sau altă metodă sigură) este ≥ 50 ml/min. NOTĂ: Pacienţii pot fi luaţi în considerare pentru înscriere dacă, în opinia investigatorului, rezultatele anormale de laborator se datorează unei malignităţi subiacente curente. În astfel de cazuri, investigatorul trebuie să discute eligibilitatea cu sponsorul şi să primească în scris aprobarea pentru înscriere.); (9) Fracţia de ejecţie cardiacă normală prin pretratament MUGA sau ecocardiograma cu 4 săptămâni înainte de înscriere în intervalul normal de valori pentru instituţie; (10) Disponibilitatea de a urma un pretratament obligatoriu de biopsie tumorală, dacă, în opinia investigatorului, pacientul are o leziune accesibilă care poate fi biopsiată fără risc semnificativ pentru pacient; (11) Dorind şi capabil să se conformeze vizitelor la clinică şi procedurilor legate de studiu; şi (12) Furnizaţi consimţământul informat semnat.

Criterii de excludere pentru braţele de tratament B-NHL şi HL

Un pacient care îndeplineşte oricare dintre următoarele criterii va fi exclus din studiu: (1) limfom primar al sistemului nervos central (SNC) sau implicare cunoscută sau suspectată a SNC de către NHL nonprimar al SNC; (2) Antecedentele sau actualele patologii relevante ale SNC, cum ar fi: a. Epilepsie, convulsii, pareză, afazie, apoplexie, leziuni grave ale creierului, boală cerebeloasă, sindrom cerebral organic, psihoză sau b. Dovezi pentru prezenţa leziunilor inflamatorii şi/sau vasculitei pe RMN cerebral în timpul screening-ului; (3) Dovezi semnificative în curs de desfăşurare sau recente (în decurs de 2 ani) ale unei boli autoimune care a necesitat tratament cu tratamente imunosupresoare sistemice, ceea ce poate sugera risc pentru iAE; (4) Chimioterapia standard anti-limfom (nonbiologică) sau radioterapie cu mai puţin de 28 de zile înainte de prima administrare a medicamentului (medicamentelor) de studiu; (5) Tratament cu un agent nebiologic experimental cu mai puţin de 28 de zile înainte de prima administrare a medicamentului (medicamentelor) de studiu; (6) Tratament cu alemtuzumab mai puţin de 12 săptămâni de la prima administrare a medicamentului (medicamentelor) de studiu; (7) Tratament cu rituximab, agenţi imunomodulatori sau alt agent biologic experimental sau comercial cu mai puţin de 28 de zile înainte de prima administrare a medicamentului (medicamentelor) de studiu. Exemple de agenţi de modulare a imunităţii includ blocanţi ai CTLA-4, 4-1BB (CD137), LAG 3, OX-40, vaccinuri terapeutice sau tratamente cu citokine; (8) Transplant alogenic prealabil de celule stem; (9) Tratament anterior cu un agent care blochează calea PD-1/PD-L1, cu excepţia cazului în care pacientul a demonstrat beneficii (aplicabil numai pentru pacienţii aflaţi în terapia cu un singur agent REGN2810) (Notă: astfel de pacienţi trebuie discutaţi cu monitorul medical al sponsoruluix înainte de înscriere); (10) Malignitate activă concomitentă pentru care pacientul primeşte tratament; (11) Dovezi ale unei boli sau afecţiuni medicale concomitente semnificative care ar putea interfera cu desfăşurarea studiului sau ar putea pune pacientul la un risc semnificativ, inclusiv, dar fără a se limita la, boli cardiovasculare semnificative (de exemplu, New York Heart Association boală cardiacă Clasa III sau IV, infarct miocardic cu 6 luni înainte de screening, aritmii instabile sau angină instabilă) şi/sau boală pulmonară semnificativă (de exemplu, boală pulmonară obstructivă şi antecedente de bronhospasm simptomatic); (12) Infecţie bacteriană, virală, fungică, micobacteriană sau de altă natură activă cunoscută sau orice episod major de infecţie care necesită spitalizare sau tratament cu antiinfecţioase IV în decurs de 14 zile înainte de prima administrare a medicamentului de studiu; (13) Infecţia cu virusul imunodeficienţei umane (HIV) sau infecţia activă cu virusul hepatitei B (VHB) sau virusul hepatitei C (VHC); (14) Antecedente de pneumonită în ultimii 5 ani; (15) Istoricul reacţiilor alergice atribuite compuşilor cu compoziţie chimică sau biologică similară a medicamentului (medicamentelor) studiate; (16) Antecedente de hipersensibilitate la orice compus din grupul de antibiotice tetracicline (precauţie datorită prezenţei potenţiale a urmelor componente în materialul medicamentului studiat); (17) Hipersensibilitate cunoscută atât la alopurinol, cât şi la rasburicază; (18) Femei însărcinate sau care alăptează; şi (19) Bărbaţi sau femei cu potenţial fertil, activi sexual, care nu doresc să practice contracepţia adecvată în timpul studiului şi până la 6 luni după întreruperea medicaţiei de studiu.

Criteriile de Includere pentru Braţele de Studiu pentru Leucemia Limfoblastică Acută

Un pacient trebuie să îndeplinească următoarele criterii pentru a fi eligibil pentru includerea în studiu: (1) CD20+ recidivat sau refractar documentat (definit ca expresie CD20 prin citometrie în flux pe ≥20% din limfoblastele leucemice) ALL de linie B după cel puţin inducţie şi 1 ciclu de chimioterapie de consolidare a. Pacienţilor cu ALL cromozom Philadelphia pozitiv li se cere să fi eşuat sau să fie intoleranţi la cel puţin 1 inhibitor de tirozin-kinază NOTĂ: Pacienţii cu criză blastică de leucemie mieloidă cronică (LMC) cu fenotip limfoid sunt acceptaţi, cu condiţia să îndeplinească criteriul de includere #1; (2) Vârsta ≥18 ani; (3) Starea de performanţă ECOG ≤2; (4) Boală SNC negativă, confirmată prin puncţie lombară, în termen de 28 de zile de la începerea medicamentului de studiu (vezi Anexa 5); (5) Funcţia adecvată a măduvei osoase documentată de: a. Numărul de trombocite ≥10 x 109 /L b. Nivelul Hb ≥7 g/dL c. Număr absolut de fagocite ≥0,5 x 109/L (fagocite: neutrofile, benzi şi monocite); (6) Funcţie hepatică adecvată: a. Bilirubina totală ≤1,5 x ULN (≤3 x ULN dacă este afectare a ficatului) b. Transaminaze ≤ 2,5 x ULN (≤5 x ULN în cazul afectării ficatului) c. Fosfataza alcalină ≤ 2,5 x ULN (≤ 5 x ULN în cazul afectării ficatului) (NOTĂ: Pacienţii cu sindrom Gilbert nu trebuie să îndeplinească această cerinţă cu condiţia ca bilirubina lor totală să fie neschimbată faţă de valoarea iniţială. NOTĂ: Pacienţii pot fi luaţi în considerare pentru înscriere dacă, în opinia investigatorului, rezultatele anormale de laborator se datorează unei malignităţi subiacente curente. În astfel de cazuri, investigatorul trebuie să discute eligibilitatea cu sponsorul şi să primească în scris aprobarea pentru înscriere.); (7) Creatinină serică ≤1,5 x ULN sau clearance-ul creatininei calculat de Cockcroft-Gault ≥50 ml/min (NOTĂ: Pacienţii cu clearance al creatininei de către Cockcroft-Gault care nu îndeplinesc criteriile pot fi luaţi în considerare pentru înscriere dacă un clearance al creatininei măsurat (pe baza pe urină de 24 de ore sau altă metodă sigură) este ≥ 50 ml/min. NOTĂ: Pacienţii pot fi luaţi în considerare pentru înscriere dacă, în opinia investigatorului, rezultatele anormale de laborator se datorează unei malignităţi subiacente curente. În astfel de cazuri, investigatorul trebuie să discute eligibilitatea cu sponsorul şi să primească în scris aprobarea pentru înscriere.); (8) Niciun semn de boală grefă versus gazdă acută sau cronică (GvHD) şi nicio medicaţie anti-GvHD în decurs de 14 zile înainte de iniţierea medicamentului(lor) de studiu; (9) Fracţia de ejecţie cardiacă normală prin pretratament MUGA sau ecocardiogramă în decurs de 4 săptămâni înainte de înscriere în intervalul normal de valori pentru instituţie; (10) Dorind şi fiind capabil să se conformeze vizitelor la clinică şi procedurilor legate de studiu; şi (11) Furnizaţi consimţământul informat semnat.

Criterii de excludere pentru braţele de tratament pentru leucemia limfoblastică acută

Un pacient care îndeplineşte oricare dintre următoarele criterii va fi exclus din studiu: (1) Istoricul sau o patologie actuală relevantă a SNC, cum ar fi a. Epilepsie, convulsii, pareză, afazie, apoplexie, leziuni grave ale creierului, boală cerebeloasă, sindrom cerebral organic, psihoză sau b. Dovezi pentru prezenţa leziunilor inflamatorii şi/sau vasculitei pe RMN cerebral în timpul screening-ului; (2) leucemie Burkitt; (3) Implicarea testiculară curentă a leucemiei; (4) Dovezi în curs de desfăşurare sau recente (în decurs de 2 ani) de boală autoimună semnificativă (cu excepţia GvHD) care a necesitat tratament cu tratamente imunosupresoare sistemice, ceea ce poate sugera risc de iAE; (5) Chimioterapia standard anti-leucemie (nebiologică) sau radioterapie cu mai puţin de 14 zile înainte de prima administrare a medicamentului (medicamentelor) de studiu; (6) Tratament cu un agent nebiologic experimental cu mai puţin de 14 zile înainte de prima administrare a medicamentului (medicamentelor) de studiu; (7) Tratament cu rituximab, agenţi de modulare a imunităţii sau alt agent biologic experimental sau comercial cu mai puţin de 14 zile înainte de prima administrare a medicamentului de studiu. (Exemple de agenţi de modulare a imunităţii includ blocanţi ai CTLA-4, 4-1BB (CD137), LAG 3, OX-40, vaccinuri terapeutice sau tratamente cu citokine); (8) Tratament cu alemtuzumab, cu mai puţin de 12 săptămâni înainte de prima administrare a medicamentului (medicamentelor) de studiu; (9) Transplantul prealabil de celule stem alogene în decurs de 3 luni de la tratament; (10) Malignitate activă concomitentă pentru care pacientul primeşte tratament; (11) Dovezi ale unei boli sau afecţiuni medicale concomitente semnificative care ar putea interfera cu desfăşurarea studiului sau ar putea pune pacientul la un risc semnificativ, inclusiv, dar fără a se limita la, boli cardiovasculare semnificative (de exemplu, New York Heart Association Clasa III sau boală cardiacă IV, infarct miocardic cu 6 luni înainte de screening, aritmii instabile sau angină instabilă) şi/sau boală pulmonară semnificativă (de exemplu, boală pulmonară obstructivă şi antecedente de bronhospasm simptomatic); (12) Infecţie bacteriană, virală, fungică, micobacteriană sau de altă natură activă cunoscută sau orice episod major de infecţie care necesită spitalizare sau tratament cu antiinfecţioase IV în decurs de 14 zile înainte de prima administrare a medicamentului (medicamentelor) de studiu; (13) Infecţia cu HIV sau infecţia activă cu HBV sau HCV; (14) Antecedente de pneumonită în ultimii 5 ani; (15) Istoricul reacţiilor alergice atribuite compuşilor cu compoziţie chimică sau biologică similară a medicamentului (medicamentelor) studiate; (16) Antecedente de hipersensibilitate la orice compus din grupul de antibiotice tetracicline (precauţie datorită prezenţei potenţiale a urmelor componente în materialul medicamentului studiat); (17) Hipersensibilitate cunoscută atât la alopurinol, cât şi la rasburicase; (18) Femei însărcinate sau care alăptează; şi (19) bărbaţi sau femei cu potenţial fertil, activi sexual, care nu doresc să practice contracepţia adecvată în timpul studiului şi până la 6 luni după întreruperea medicaţiei de studiu.

Proiectul studiului

Acesta este un studiu deschis, multicentric, de escaladare a dozei, cu braţe de escaladare şi extindere a dozei multiple. Pacienţii sunt repartizaţi unuia dintre următoarele braţe: agent unic REGN2810, agent unic bsAb1 sau o combinaţie a ambelor medicamente, în funcţie de diagnosticul pacientului şi de stadiul studiului la momentul înscrierii.

Braţele de tratament şi cohortele de doză pentru pacienţii cu limfom (B-NHL şi HL) sunt detaliate în Figura 4. Pacienţii sunt alocaţi uneia dintre următoarele cohorte: braţe cu agent unic REGN2810 la pacienţii cu limfom (B-NHL şi HL)

• 2 cohorte de escaladare a dozei (1 mg/kg şi 3 mg/kg)

• 3 cohorte de expansiune: a) B-NHL indolent, b) B-NHL agresiv şi c) Braţe de tratament combinat HL la pacienţii cu B-NHL

• Cohorte de escaladare a dozelor multiple

• 2 cohorte de expansiune: a) B-NHL indolent şi b) B-NHL agresiv

Cohortele de tratament cu un singur agent şi combinate pentru pacienţii cu LLA sunt detaliate în Figura 5. Pacienţii sunt repartizaţi într-una dintre următoarele cohorte: Braţele bsAb1 cu agent unic la pacienţii cu LLA

• Cohorte de escaladare a dozelor multiple

• 2 cohorte de expansiune: a) LLA recidivată/refractară şi b) LLA cu boală reziduală minimă pozitivă (MRD+). Braţe de tratament combinat la pacienţii cu LLA

• Cohorte de escaladare a dozelor multiple

• 2 cohorte de expansiune: a) LLA recidivată/refractară şi b) LLA MRD-pozitivă

Tratamentul cu terapie combinată este iniţiat după ce datele privind un singur agent sunt transmise şi revizuite de către autoritatea sanitară relevantă.

REGN2810 cu un Singur Agent la Pacienţii cu Limfom (B-NHL şi HL)

Figura 6 prezintă schema de tratament cu agent unic REGN2810 pentru pacienţii cu limfom. Pacienţilor li se administrează REGN2810 IV la fiecare 2 săptămâni (Q2W) la un nivel de doză specificat (DL). Pacienţii primesc REGN2810 pentru un minim de 12 doze (24 de săptămâni) şi până la maximum 24 de doze (48 de săptămâni). După cel puţin 24 de săptămâni de tratament şi după consultarea investigatorului şi a sponsorului, pacienţii cu evaluări ale sarcinii tumorale a răspunsului complet, a bolii stabile sau a răspunsului parţial care au rămas neschimbate pentru 3 evaluări succesive ale tumorii pot alege, de asemenea, să întrerupă tratamentul. La terminarea tratamentului (24 sau 48 de săptămâni), va exista o perioadă de urmărire de 24 de săptămâni (6 luni).

Agent Singur bsAb1 la Pacienţii cu LLA

Figura 7 prezintă schema de tratament cu bsAb1 cu un singur agent pentru pacienţii cu LLA. Pacienţilor li se atribuie un DL care va consta dintr-o doză iniţială de pornire urmată de o doză mai mare ulterioară, cu condiţia ca doza iniţială să fie tolerată (Tabelul 6).

Tabelul 6: Niveluri de doză pentru bsAb1

Nivel Doză Doza initială (mcg) Doza ulterioară (mcg) DL-1 10 30 DL1 30 100 DL2 100 300 DL3 300 1000 DL4 1000 2000 DL5 1000 3000 DL6 1000 4000 DL7 1000 5000

bsAb1 intravenos se administrează săptămânal pentru 11 doze, urmat de tratament la fiecare 4 săptămâni (Q4W) începând cu săptămâna 13, pentru 6 doze suplimentare. Pacienţii sunt urmăriţi încă 6 luni după terminarea tratamentului cu bsAb1.

Terapia Combinată

Există 2 braţe combinate separate; unul pentru pacienţii cu B-NHL şi altul pentru pacienţii cu LLA. Figura 8 prezintă schema de tratament combinat pentru pacienţii cu B-NHL şi Figura 9 arată schema de tratament combinat pentru pacienţii cu LLA.

Pacienţilor li se administrează REGN2810 IV Q2W la un DL specificat (0,3, 1 sau 3 mg/kg). Pacienţii primesc REGN2810 pentru un minim de 12 doze (24 de săptămâni) şi până la maximum 24 de doze (48 de săptămâni). După cel puţin 24 de săptămâni de tratament şi după consultarea investigatorului şi a sponsorului, pacienţii cu evaluări ale sarcinii tumorale a răspunsului complet, a bolii stabile sau a răspunsului parţial care au rămas neschimbate pentru 3 evaluări succesive ale tumorii pot alege, de asemenea, să întrerupă tratamentul.

Pacienţilor li se va atribui un bsAb1 DL care va consta dintr-o doză iniţială de pornire urmată de o doză mai mare ulterioară, cu condiţia ca doza iniţială să fie tolerată (Tabelul 6). BsAb1 intravenos va fi administrat săptămânal pentru 11 doze, urmat de tratament Q4W începând cu săptămâna 13, pentru 6 doze suplimentare.

În vizitele de studiu în care se administrează atât bsAb1 cât şi REGN2810, REGN2810 va fi administrat mai întâi. Pacienţii vor fi urmăriţi timp de cel puţin încă 6 luni după terminarea tratamentului cu bsAb1. Începutul urmăririi va depinde de cât timp pacientul este tratat cu REGN2810 (24 sau 48 de săptămâni).

Doze iniţiale

Agent unic REGN2810: Doza iniţială pentru REGN2810 la pacienţii cu limfom este de 1 mg/kg o dată la 2 săptămâni, în absenţa unor observaţii neaşteptate privind siguranţa. Expansiunile REGN2810 ca agent unic în B-NHL indolent, B-NHL agresiv şi HL sunt determinate în braţul de creştere a dozei REGN2810 ca agent unic la pacienţii cu limfom (B-NHL şi HL).

Agent unic bsAb1: DL iniţial al agentului unic bsAb1 la pacienţii cu LLA se bazează pe siguranţa observată. Doza de pornire de DL iniţială la pacienţii cu LLA va fi de cel puţin 10 ori mai mică decât doza iniţială de DL care a eliminat siguranţa; cu toate acestea, DL de pornire nu va fi mai mic decât DL1. Expansiunile bsAb1 ca un agent singur în LLA recidivă/refractară şi LLA pozitivă pentru MRD sunt determinate în braţul de escaladare a dozei LLA.

Braţul combinat - Pacienţi cu B-NHL: Doza de REGN2810 atunci când este administrată în asociere cu bsAb1 la pacienţii cu B-NHL este planificată să fie de 3 mg/kg Q2W, cu condiţia să nu existe observaţii neaşteptate privind siguranţa în cazul creşterii dozei de monoterapie REGN2810în tumori maligne ale celulelor B. DL iniţial al bsAb1 atunci când este administrat în asociere cu REGN2810 la pacienţii cu B-NHL va fi cu 1 DL mai mic decât cel care are siguranţa clară şi nu va fi mai mic decât DL1.

Braţ combinat - Pacienţi cu LLA: Doza de REGN2810 atunci când este administrată în asociere cu bsAb1 la pacienţii cu LLA este planificată să fie de 3 mg/kg Q2W, cu condiţia să nu existe observaţii neaşteptate privind siguranţa în cazul creşterii dozei de REGN2810 ca agent unic în tumorile maligne ale celulelor B. DL iniţial al bsAb1 atunci când este administrat în combinaţie cu REGN2810 la pacienţii cu LLA va fi la un DL care are siguranţa clară şi a demonstrat dovezi de activitate biologică minimă în braţul de creştere a dozei de bsAb1 ca agent unic la pacienţii cu LLA din studiul curent. Activitatea biologică minimă este definită ca dovada de reducere a blastelor măduvei osoase cu 50% (răspuns parţial) la evaluarea măduvei osoase efectuată în săptămâna 5 la cel puţin 1 din 3 pacienţi trataţi la nivelul de doză specificat.

Creşterea dozei

În toate braţele şi toate cohortele, regulile de escaladare a dozei vor urma un design tradiţional de escaladare de 3+3 doze, înrolând între 3 şi 6 pacienţi per cohortă.

Perioada de observare a toxicităţii care limitează doza (DLT) este definită ca primele 28 de zile de tratament pentru toate cohortele din toate braţele. Oricare dintre următoarele evenimente care apar în primele 28 de zile de tratament (şi considerate a fi legate de tratamentul din studiu de către investigator) este considerată DLT: uveită de grad ≥ 2, neutropenie de grad 4, trombocitopenie de grad 4 şi neutropenie febrilă de grad ≥ 3 .

Doza maximă tolerată (MTD) este determinată pe baza toxicităţii observate în timpul perioadei de observare a DLT şi este definită ca nivelul de doză (DL) imediat sub nivelul la care doza este oprită din cauza apariţiei DLT la 2 sau mai mulţi pacienţi. Dacă porţiunea de creştere a dozei dintr-un braţ nu este oprită din cauza apariţiei unui DLT, se va considera că MTD nu a fost determinat.

O doză biologică optimă este, de asemenea, determinată pe baza siguranţei şi tolerabilităţii observate, a PK, PD şi a activităţii antitumorale preliminare.

Doza recomandată pentru braţele de expansiune este determinată pe baza analizei datelor utilizate pentru a determina MTD şi/sau doza biologică optimă.

MTD, doza biologică optimă şi doza recomandată sunt determinate independent pentru braţele cu agent unic şi pentru fiecare grup de terapie combinată în indicaţia specifică (NHL şi LLA); pot fi identificate până la 4 MTD, doza biologică optimă şi dozele recomandate. MTD pentru oricare dintre braţele de terapie combinată nu depăşeşte DL MTD ca agent unic, deoarece apariţia DLT la 2 pacienţi pentru acel DL ca agent unic şi determinarea rezultată a MTD exclud creşterea ulterioară a dozei.

Durata studiului

Perioada de tratament din studiu este de la 6 la 12 luni, în funcţie de modul în care un pacient individual răspunde la tratament. Perioada de urmărire este de 6 luni pentru toţi pacienţii.

Dimensiunea eşantionului: numărul exact de pacienţi înscrişi depinde de apariţia DLT-urilor definite de protocol şi de numărul de DL care se vor deschide. Mărimea eşantionului pentru creşterea dozei cu agent unic REGN2810 în limfom (B-NHL şi HL) este de până la 12 pacienţi. Dimensiunea eşantionului pentru bsAb1 ca un agent singur la pacienţii cu LLA este de până la 42 de pacienţi (în funcţie de DL la care se deschide acest braţ). Dimensiunea eşantionului pentru creşterea dozei de tratament combinat la pacienţii cu LNH-B este de până la 42 de pacienţi (în funcţie de DL la care se deschide acest braţ). Dimensiunea eşantionului pentru creşterea dozei de tratament combinat la pacienţii cu LLA este de până la 42 de pacienţi (în funcţie de DL la care se deschide acest braţ). Fiecare cohortă de extindere va înscrie 20 de pacienţi, pentru un total de 180 de pacienţi.

Tratamente şi Administrare în Studiu

bsAb1 este furnizat sub formă de lichid în flacoane sterile de unică folosinţă.

Fiecare flacon conţine un volum extras de 1 ml de bsAb1 la o concentraţie de 2 mg/ml. Un farmacist sau o altă persoană calificată este identificată la fiecare loc pentru a pregăti bsAb1 pentru administrare. Doza (dozele) primite sunt conform alocării nivelului de doză pentru cohortă. Doza administrată la fiecare nivel de doză este o doză precisă şi nu depinde de greutatea pacientului sau de suprafaţa corpului. Fiecare doză de bsAb1 este administrată prin perfuzie intravenoasă (IV) timp de cel puţin 60 de minute. Timpul de perfuzie poate fi prelungit până la 4 ore, conform aprecierii clinice a medicului. În plus, investigatorul poate alege să împartă doza în 2 perfuzii separate timp de 2 zile (de preferinţă consecutive).

REGN2810 este furnizat ca lichid în flacoane sterile de unică folosinţă. Fiecare flacon conţine un volum suficient pentru a extrage 10 ml de REGN2810 la o concentraţie de 25 mg/ml. REGN2810 va fi administrat sub formă de perfuzie IV de 30 de minute. Doza fiecărui pacient va depinde de greutatea corporală individuală. Doza de REGN2810 trebuie ajustată pentru modificări ale greutăţii corporale de ≥10%. Ajustările dozei pentru modificări ale greutăţii corporale <10% sunt la latitudinea investigatorului.

În vizitele de studiu în care se administrează atât bsAb1, cât şi REGN2810, REGN2810 este administrat mai întâi.

Premedicaţia cu dexametazonă cu cel puţin 1 oră înainte de perfuzie este necesară înainte de administrarea bsAb1 în doze de 300 mcg sau mai mari. Se recomandă cel puţin 7,5 mg dexametazonă cu prima administrare a dozei iniţiale de bsAb1 şi prima administrare a dozei mai mari ulterioare (treapta dozei). Dacă pacientul tolerează perfuziile fără semne sau simptome de reacţie legată de perfuzie sau sindrom de eliberare de citokine (CRS), investigatorul poate reduce sau elimina doza de premedicaţie cu dexametazonă administrată înainte de perfuziile ulterioare, după cum este necesar, pe baza judecăţii clinice. Premedicaţia cu antihistaminice şi/sau acetaminofen poate fi, de asemenea, luată în considerare. La doze mai mici de 300 mcg de bsAb1, premedicaţia empirică cu antihistaminice, acetaminofen şi/sau corticosteroizi înainte de perfuzia medicamentului studiat nu este recomandată, cu excepţia cazului în care pacientul a prezentat reacţii legate de perfuzie sau CRS de grad 2 sau mai mare cu o perfuzie anterioară de bsAb1.

Se recomandă ca pacienţii cu LLA care prezintă un risc ridicat de sindrom de eliberare de citokine (CRS) şi/sau TLS (definit prin ≥50% limfoblaste în măduva osoasă; lactat dehidrogenază [LDH] ≥500 U/L; sau implicare extramedulară) să primească o profază de dexametazonă. Dexametazona profază trebuie să fie de 10 mg/m2 în fiecare zi (QD) timp de minim 3 zile şi maxim 5 zile. Profaza dexametazonă trebuie întreruptă ≥72 de ore înainte de iniţierea medicamentului(lor) de studiu.

În momentul recăderii sau progresiei, pacienţii pot fi luaţi în considerare pentru retratament. Pacienţii cu un răspuns suboptimal pot fi, de asemenea, luaţi în considerare pentru retratament. Alegerea retratamentului (adăugarea de REGN2810, bsAb1 sau o doză mai mare din tratamentul pe care pacientul îl primeşte deja) va depinde de tratamentul iniţial pe care pacientul l-a primit în studiu (de exemplu, bsAb1 ca un singur agent, REGN2810 sau terapie combinată), şi care cohorte au siguranţa clară în momentul în care pacientul este luat în considerare pentru retratament. Toate deciziile pentru retratament vor fi luate după discuţii între investigatorul care tratează şi sponsor. Retratamentul va fi la cel mai mare DL care a fost considerat sigur şi tolerabil în momentul recăderii sau progresiei. Înainte de retratament, pacienţilor li se va cere să semneze din nou consimţământul informat şi să îndeplinească criteriile de eligibilitate pentru retratament. Pentru pacienţii care au primit terapie cu agent unic, dacă medicul curant consideră că este în interesul pacientului să primească terapie combinată în caz de recidivă sau progresie, pacientul poate trece la tratamentul combinat la nivelul de doză combinată care a fost considerat sigur şi tolerabil în momentul în care pacientul este luat în considerare pentru retratament.

Obiectivele studiului

Obiectivul principal este siguranţa (în special, evenimentele adverse [AE], DLT-urile, datele de laborator privind siguranţa şi constatările clinice). Obiectivele secundare sunt: (i) PK a bsAb1 şi REGN2810 atunci când sunt administrate singure şi în combinaţie; (ii) Imunogenitate: anticorpi anti-bsAb1 şi/sau anti-REGN2810; (iii) Activitate antitumorală: (a) Rata generală de răspuns conform criteriilor de răspuns aplicabile pentru indicaţie; (b) Durata răspunsului şi supravieţuirea fără progresie la 6 şi 12 luni; (c) evaluarea bolii cu reziduuri minime (MRD) pentru pacienţii cu afectare a măduvei osoase la momentul iniţial; şi (iv) Măsuri farmacodinamice, inclusiv profilarea citokinelor, subseturile de celule B şi celule T din sângele periferic şi fenotiparea imună, analiza ocupării PD-1 a celulelor T circulante, modificările expresiei genelor în sângele periferic şi imunoglobulina serică.

Modificarea procentuală faţă de valoarea iniţială a dimensiunii tumorii ţintă este de asemenea notată şi rezumată.

Proceduri şi Evaluări

Procedurile de screening care trebuie efectuate includ fracţia de ejecţie cardiacă şi RMN cerebral.

Procedurile de siguranţă includ antecedentele medicale, examenul fizic, semnele vitale, electrocardiograma (ECG), coagularea, testele de siguranţă imunitară (pentru pacienţii trataţi cu REGN2810), evaluarea simptomelor B şi evaluarea stării de performanţă, testele clinice de laborator, AE şi medicamentele concomitente.

Procedurile de eficacitate care trebuie efectuate pentru evaluarea tumorii includ scanări CT sau RMN, tomografie cu emisie de pozitroni cu 18F-fluorodeoxiglucoză (FDG-PET), aspirat de măduvă osoasă şi biopsii (BMA/Bx), puncţie lombară, biopsii de ganglioni limfatici şi/sau tumori.

Pacienţii cu NHL şi cu HL sunt evaluaţi conform criteriilor Cheson (Cheson şi colab. 2007, J. Clin. Oncol. 25(5):579-86). Pacienţii cu boală avidă cu fluorodeoxiglucoză (FDG) sunt, de asemenea, evaluaţi conform clasificării Lugano (Cheson şi colab. 2014, J. Clin. Oncol 32:3059-3067). Pacienţii cu LLA sunt evaluaţi conform Ghidurilor NCCN 2014.

Evaluarea prezenţei MRD în probele de măduvă osoasă este efectuată central prin reacţia în lanţ a polimerazei (PCR). Determinarea răspunsului MRD este efectuată conform Bruggemann şi colab. (Leukemia 2010, 24:521-35) la pacienţii cu LLA, limfom folicular şi limfom de zonă marginală.

Sunt colectate probe de sânge pentru evaluarea PK şi a anticorpilor antidrog (ADA).

Probele de biomarkeri sunt colectate pentru a monitoriza modificările producţiei de citokine, nivelurile serice ale citokinelor proinflamatorii şi modificările subgrupurilor de limfocite şi starea de activare. În plus, aceste probe permit analize genetice tumorale sau somatice pentru variaţii care influenţează cursul clinic al bolii de bază sau modulează efectele secundare ale tratamentului.

Siguranţă

Un eveniment advers (AE) orice apariţie medicală nefavorabilă la un pacient căruia i s-a administrat un medicament de studiu care poate sau nu să aibă o relaţie cauzală cu medicamentul de studiu. Prin urmare, un AE este orice semn nefavorabil şi neintenţionat (inclusiv descoperirea anormală de laborator), simptom sau boală care este asociată temporar cu utilizarea unui medicament de studiu, indiferent dacă este sau nu considerat legat de medicamentul studiat. Un AE include, de asemenea, orice agravare (adică orice modificare semnificativă clinic a frecvenţei şi/sau intensităţii) a unei afecţiuni preexistente care este asociată temporar cu utilizarea medicamentului de studiu. Progresia malignităţii subiacente nu va fi considerată un AE dacă este în mod clar în concordanţă cu modelul tipic de progresie a cancerului de bază (inclusiv evoluţia în timp, organele afectate etc.). Simptomele clinice de progresie pot fi raportate ca AE dacă simptomul nu poate fi determinat ca fiind exclusiv datorat progresiei malignităţii de bază sau nu se potriveşte cu modelul aşteptat de progresie pentru boala studiată. Un AE grav (SAE) este orice eveniment medical nefavorabil care, la orice doză, duce la deces, pune viaţa în pericol, necesită spitalizare, are ca rezultat o invaliditate persistentă sau semnificativă şi/sau este un eveniment medical important.

Pacienţii sunt monitorizaţi pentru semne vitale, siguranţa generală, sindromul de eliberare de citokine, epuizarea celulelor B, toxicitatea SNC şi pentru AE mediate imun.

Planul statistic

Cohorte de creştere a dozelor: Proiectul studiului se bazează pe un proiect tradiţional 3+3 cu 3 până la 6 pacienţi per DL.

Cohorte de expansiune: Mărimea eşantionului de 20 de pacienţi pentru fiecare cohortă de expansiune este determinată pe baza consideraţiei clinice pentru a explora în continuare siguranţa RP2D în cohortele de expansiune. Dimensiunea eşantionului de 20 de pacienţi oferă, de asemenea, o evaluare preliminară a răspunsului tumoral.

Toate AE raportate în acest studiu sunt codificate folosind versiunea disponibilă în prezent a Dicţionarului medical pentru activităţi de reglementare (MedDRA®). Codarea se referă la termenii de cel mai scăzut nivel. Sunt enumerate textul cuvânt cu cuvânt, termenul preferat (PT) şi clasa primară de sisteme şi organe (SOC).

Rezumatele tuturor evenimentelor adverse apărute în urma tratamentului (TEAE) pe braţul de tratament includ: (i) numărul (n) şi procentul (%) de pacienţi cu cel puţin 1 TEAE după SOC şi PT; (ii) TEAE după severitate, prezentate de SOC şi PT; şi (iii) TEAE în funcţie de relaţia cu tratamentul (conexe, fără legătură), prezentate de SOC şi PT. Sunt enumerate decesele şi alte evenimente adverse grave (SAE) şi rezumate pe braţul de tratament. Evenimentele adverse apărute în timpul tratamentului care duc la întreruperea definitivă a tratamentului sunt enumerate şi rezumate pe braţul de tratament.

Analize de eficacitate

Este rezumat răspunsul tumoral obiectiv, determinat de criterii relevante pentru boală. Durata răspunsului şi supravieţuirea fără progresie la 6 şi 12 luni sunt enumerate şi rezumate de estimatorul Kaplan-Meier, dacă este necesar. Starea bolii cu reziduuri minime este listată şi rezumată. Supravieţuirea fără progresie este listată şi rezumată. Modificarea procentuală faţă de valoarea iniţială a dimensiunii tumorii ţintă este de asemenea rezumată.

Rezultate

Este de aşteptat ca anticorpii singuri şi în combinaţie să fie siguri şi bine toleraţi de către pacienţi. Administrarea REGN2810 singur sau în combinaţie cu bsAb1 este de aşteptat să inhibe creşterea tumorii şi/sau să promoveze regresia tumorii la pacienţii cu B-NHL sau HL indolent sau agresiv. Este de aşteptat ca pacienţii cu LLA cărora li s-a administrat bsAb1 singur sau în combinaţie cu REGN2810 să prezinte inhibare a creşterii tumorii şi/sau remisiune. Rata generală de răspuns este de aşteptat să fie mai bună pentru terapia combinată în comparaţie cu oricare dintre monoterapii.

Claims

1. Un anticorp sau un fragment de legare la antigen al acestuia care leagă în mod specific moartea programată 1 (PD-1) pentru utilizare într-o metodă de tratare a limfomului non-Hodgkin cu celule B în combinaţie cu un anticorp bispecific care cuprinde un prim braţ de legare la antigen care leagă în mod specific CD20 şi un al doilea braţ de legare la antigen care leagă în mod specific CD3, numita metodă cuprinzând administrarea unui subiect care are nevoie de aceasta a unei cantităţi eficiente terapeutic din fiecare anticorp sau fragment al acestuia, în care: anticorpul anti-PD-1 sau fragmentul acestuia de legare la antigen cuprinde trei regiuni de determinare a complementarităţii lanţului greu (CDR) (HCDR1, HCDR2 şi HCDR3) şi trei CDR ale lanţului uşor (LCDR1, LCDR2 şi LCDR3), în care HCDR1 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 3; HCDR2 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 4; HCDR3 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 5; LCDR1 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 6; LCDR2 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 7; şi LCDR3 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 8; primul braţ de legare a antigenului al anticorpului bispecific cuprinde trei regiuni de determinare a complementaritaţii cu lanţ greu (CDR-uri) (A-HCDR1, A-HCDR2 şi A-HCDR3) şi trei CDR-uri de lanţ uşor (LCDR1, LCDR2 şi LCDR3), în care A-HCDR1 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 14; A-HCDR2 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 15; A-HCDR3 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 16; LCDR1 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR 17; LCDR2 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 18; şi LCDR3 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 19; al doilea braţ de legare a antigenului al anticorpului bispecific cuprinde trei CDR-uri cu lanţ greu (B-HCDR1, B-HCDR2 şi B-HCDR3) şi trei CDR-uri cu lanţ uşor (LCDR1, LCDR2 şi LCDR3), în care B-HCDR1 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 20; B-HCDR2 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 21; B-HCDR3 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 22; LCDR1 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR 17; LCDR2 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 18; şi LCDR3 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 19; şi fiecare doză de anticorp anti-PD-1 cuprinde 0.1 până la 20 mg/kg de greutate corporală a pacientului.

2. Un anticorp bispecific care cuprinde un prim braţ de legare la antigen care leagă în mod specific CD20 şi un al doilea braţ de legare la antigen care leagă în mod specific CD3 pentru utilizare într-o metodă de tratare a limfomului non-Hodgkin cu celule B în combinaţie cu un anticorp sau un fragment de legare la antigen al acestuia care leagă în mod specific moartea programată 1 (PD-1), numita metodă cuprinzând administrarea unui subiect care are nevoie de aceasta a unei cantităţi eficiente terapeutic din fiecare anticorp sau fragment al acestuia, în care: anticorpul anti-PD-1 sau fragmentul acestuia de legare la antigen cuprinde trei regiuni de determinare a complementarităţii lanţului greu (CDR) (HCDR1, HCDR2 şi HCDR3) şi trei CDR ale lanţului uşor (LCDR1, LCDR2 şi LCDR3), în care HCDR1 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 3; HCDR2 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 4; HCDR3 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 5; LCDR1 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 6; LCDR2 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 7; şi LCDR3 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 8; primul braţ de legare a antigenului al anticorpului bispecific cuprinde trei regiuni de determinare a complementaritaţii cu lanţ greu (CDR-uri) (A-HCDR1, A-HCDR2 şi A-HCDR3) şi trei CDR-uri de lanţ uşor (LCDR1, LCDR2 şi LCDR3), în care A-HCDR1 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 14; A-HCDR2 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 15; A-HCDR3 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 16; LCDR1 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR 17; LCDR2 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 18; şi LCDR3 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 19; al doilea braţ de legare a antigenului al anticorpului bispecific cuprinde trei CDR-uri cu lanţ greu (B-HCDR1, B-HCDR2 şi B-HCDR3) şi trei CDR-uri cu lanţ uşor (LCDR1, LCDR2 şi LCDR3), în care B-HCDR1 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 20; B-HCDR2 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 21; B-HCDR3 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 22; LCDR1 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR 17; LCDR2 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 18; şi LCDR3 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 19; şi fiecare doză de anticorp anti-PD-1 cuprinde 0,1 până la 20 mg/kg de greutate corporală a pacientului.

3. compozitie farmaceutică pentru utilizare într-o metodă de tratare a limfomului non-Hodgkin cu celule B, numita compozitie cuprinzând un anticorp sau un fragment de legare la antigen al acestuia care leagă în mod specific moartea programată 1 (PD-1) şi un anticorp bispecific care cuprinde un prim braţ de legare la antigen care leagă în mod specific CD20 şi un al doilea braţ de legare la antigen care leagă în mod specific CD3, în care: anticorpul anti-PD-1 sau fragmentul acestuia de legare la antigen cuprinde trei regiuni de determinare a complementarităţii lanţului greu (CDR) (HCDR1, HCDR2 şi HCDR3) şi trei CDR ale lanţului uşor (LCDR1, LCDR2 şi LCDR3), în care HCDR1 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 3; HCDR2 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 4; HCDR3 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 5; LCDR1 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 6; LCDR2 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 7; şi LCDR3 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 8; primul braţ de legare a antigenului al anticorpului bispecific cuprinde trei CDR-uri cu lanţ greu (A-HCDR1, A-HCDR2 şi A-HCDR3) şi trei CDR-uri de lanţ uşor (LCDR1, LCDR2 şi LCDR3), în care A-HCDR1 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 14; A-HCDR2 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 15; A-HCDR3 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 16; LCDR1 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR 17; LCDR2 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 18; şi LCDR3 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 19; al doilea braţ de legare a antigenului al anticorpului bispecific cuprinde trei CDR-uri cu lanţ greu (B-HCDR1, B-HCDR2 şi B-HCDR3) şi trei CDR-uri cu lanţ uşor (LCDR1, LCDR2 şi LCDR3), în care B-HCDR1 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 20; B-HCDR2 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 21; B-HCDR3 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 22; LCDR1 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR 17; LCDR2 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 18; şi LCDR3 cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 19; şi compozitia cuprinde 0,05 până la 600 mg de anticorp anti-PD-1.

4. Anticorpul sau un fragment de legare la antigen care leagă în mod specific PD-1 pentru utilizare conform revendicării 1 sau anticorpul bispecific pentru utilizare conform revendicării 2, în care: (a) fiecare doză de anticorp anti-PD-1 cuprinde 0,3, 1, 3 sau 10 mg/kg din greutatea corporală a subiectului; sau (b) fiecare doză de anticorp anti-PD-1 cuprinde 0,05 până la 600 mg.

5. Anticorpul, un fragment de legare la antigen sau anticorpul bispecific pentru utilizare conform revendicărilor 1, 2 sau 4, în care: (a) fiecare doză de anticorp bispecific cuprinde 0,1 până la 10 mg/kg din greutatea corporală a subiectului; sau (b) fiecare doză de anticorp bispecific cuprinde 10 până la 8000 micrograme, optional în care fiecare doză de anticorp anti-PD-1 cuprinde 1, 3 sau 10 mg/kg şi fiecare doză de anticorp bispecific cuprinde 30, 100, 300, 1000 sau 2000 micrograme.

6. Anticorpul, un fragment de legare la antigen sau anticorpul bispecific pentru utilizare conform oricareia din revendicările 1, 2, 4 sau 5, în care: (a) fiecare doză de anticorp anti-PD-1 este administrată 0,5 -12 săptămâni după doza imediat precedentă; (b) fiecare doză de anticorp bispecific este administrată 0,5 -12 săptămâni după doza imediat precedentă, optional în care fiecare doză de anticorp anti-PD-1 este administrată o dată la două săptămâni, sau a dată la trei săptămâni, şi fiecare doză de anticorp bispecific este administrată o dată pe săptămână, şi/sau (c) fiecare doză de anticorp bispecific este împărţită în 2-5 fracţii pe perioada dozării.

7. Anticorpul, un fragment de legare la antigen sau anticorpul bispecific pentru utilizare conform oricăreia din revendicările 1, 2, 4, 5 sau 6, în care anticorpul anti-PD-1 este administrat înainte de, concomitent cu sau după anticorpul bispecific, opţional în care anticorpul anti-PD-1 este administrat înainte de anticorpul bispecific, astfel în care anticorpul anti-PD-1 este administrat cu 1 săptămână înainte de anticorpul bispecific.

8. Anticorpul, un fragment de legare la antigen, anticorpul bispecific sau compozitia farmaceutică pentru utilizare conform oricăreia din revendicările 1 - 7, în care anticorpii sunt administraţi intravenos, subcutanat sau intraperitoneal.

9. Anticorpul, fragmentul de legare la antigen, anticorpul bispecific sau compozitia farmaceutică pentru utilizare conform oricăreia din revendicările 1 - 8, în care: (a) subiectul este rezistent sau raspunde inadecvat la sau a recidivat după terapia anterioară; (b) tratamentul produce un efect terapeutic selectat din grupul constând în întârzierea creşterii tumorii, reducerea numarului de celule în tumoare, regresia tumorii, mărirea supravieţuirii, răspuns parţial şi răspuns complet, opţional în care creşterea tumorii este întârziată cu cel puţin 10% comparativ cu un subiect netratat; şi/sau (c) creşterea tumorii este inhibată cu cel puţin 10% comparativ cu un subiect netratat, sau creşterea tumorii este inhibată cu cel puţin 10% comparativ cu un subiect căruia i s-a administrat vreun anticorp drept monoterapie.

10. Anticorpul, un fragment de legare la antigen sau anticorpul bispecific pentru utilizare conform oricăreia din revendicările 1, 2, 4, 5 sau 6, în care anticorpul anti-PD-1 este administrat înainte de anticorpul bispecific şi creşterea tumorii este inhibată cu cel puţin 20% comparativ cu un subiect căruia i s-a administrat un anticorp bispecific anti-CD20/anti-CD3 înainte de un anticorp anti-PD-1.

11. Anticorpul, un fragment de legare la antigen, anticorpul bispecific sau compozitia farmaceutică pentru utilizare conform oricăreia din revendicările 1-10, cuprinzând în plus administrarea subiectului a unui al treilea agent terapeutic sau terapie, în care al treilea agent terapeutic sau terapie este selectat din grupul constând din radiaţii, intervenţii chirurgicale, un agent chimioterapeutic, un vaccin împotriva cancerului, un inhibitor PD-L1, un inhibitor LAG-3, un Inhibitor CTLA-4, un inhibitor TIM3, un inhibitor BTLA, un inhibitor TIGIT, un inhibitor CD47, un inhibitor al indoleamin-2,3-dioxigenazei (IDO), un antagonist al factorului de creştere endotelial vascular (VEGF), un inhibitor angiopoietină-2 (Ang2), un inhibitor al factorului de creştere transformator beta (ΤGFβ), un inhibitor al receptorului factorului de creştere epidermic (EGFR), un anticorp la un antigen specific tumorii, vaccin Bacillus Calmette-Guerin, factor de stimulare a coloniilor de granulocite-macrofage, o citotoxină, un inhibitor al receptorului de interleukină 6 (IL-6R), un inhibitor al receptorului de interleukină 4 (IL-4R), un inhibitor al IL-10, IL-2, IL- 7, IL-21, IL-15, un conjugat anticorp-medicament, un medicament antiinflamator şi un supliment alimentar.

12. Anticorpul, un fragment de legare la antigen, anticorpul bispecific sau compozitia farmaceutică pentru utilizare conform oricăreia din revendicările 1-11, în care anticorpul anti-PD-1 sau fragmentul de legare la antigen al acestuia cuprinde: (a) o regiune variabilă a lanţului greu (HCVR) care cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 1 şi o regiune variabilă a lanţului uşor (LCVR) care cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 2; sau (b) un lanţ greu care cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 9 şi un lanţ uşor care cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 10.

13. Anticorpul, un fragment de legare la antigen, anticorpul bispecific sau compozitia farmaceutică pentru utilizare conform oricăreia din revendicările 1-12, în care: primul braţ de legare la antigen al anticorpului bispecific cuprinde un A-HCVR care cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 11 şi un LCVR care cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 12.

14. Anticorpul, un fragment de legare la antigen, anticorpul bispecific sau compozitia farmaceutică pentru utilizare conform oricăreia din revendicările 1-13, în care al doilea braţ de legare la antigen al anticorpului bispecific cuprinde un B-HCVR care cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 13 şi un LCVR care cuprinde secvenţa de aminoacizi din SEQ ID NR: 12.