MD664Z - Procedeu de formare a plantaţiei permutabile de căpşun - Google Patents

Abstract

Invenţia se referă la agricultură, şi anume la un procedeu de formare a plantaţiei permutabile de căpşun.Procedeul, conform invenţiei, include formarea unui vas de vegetaţie în baza unui furtun de apă, în care pe toată lungimea lui se efectuează orificii, în perechi diametral opuse, iar fiecare pereche de orificii următoare se execută pe axa perpendiculară axei perechii precedente. Furtunul de apă se garniseşte cu mănunchiuri de fixare a substratului confecţionate din resturi vegetale sau fibre sintetice, care se fixează, câte unul în dreptul fiecărui orificiu, prin legare cu sfori din masă plastică, după care furtunul de apă se acoperă de jur-împrejur şi uniform cu un strat de substrat umed şi unul uscat şi se înfăşoară cu două fâşii de folie de polietilenă, cu obţinerea unui cordon cu diametrul de 15 cm, în care pe două părţi opuse se dezgolesc porţiuni de substrat, unde se plantează rozete de căpşun sau spre care se orientează stolonii plantelor-mamă pentru înrădăcinarea rozetelor.

Description

Invenţia se referă la agricultură, şi anume la un procedeu de formare a plantaţiei permutabile de căpşun.

Plantaţia permutabilă de căpşun în formă de cordon poate fi folosită în orice sistem de cultivare cu scopul producerii fructelor: în câmp deschis sau în seră; cu amplasarea şi exploatarea plantelor în plan orizontal sau în plan vertical. Astfel de plantaţie mai poate fi folosită pentru producerea materialului săditor, cât şi pentru înfiinţarea noilor plantaţii tradiţionale şi permutabile.

Se cunoaşte procedeul de cultivare a plantelor de căpşun în ghivece. Ghivecele, purtătoare de plante, pot fi amplasate şi exploatate în plan orizontal sau în plan vertical, în câmp deschis sau în sere de diferite tipuri [1].

Dezavantajul constă în faptul că ghivecele, în dependenţă de modul de amplasare şi exploatare, trebuie să fie în fiecare caz de forme şi dimensiuni specifice. Mai mult ca atât, ghivecele se confecţionează din ceramică sau din masă plastică, fapt care se soldează cu cheltuieli băneşti semnificative.

Se cunoaşte procedeul de creştere a căpşunului în saci de polietilenă aranjaţi vertical cu nutriţie cu hidropon [2].

Dezavantajul constă în aceea că este dificil de aplicat în condiţiile gospodăriilor mici, nespecializate. Plus la aceasta este necesar de respectat multe restricţii tehnologice.

Se cunoaşte procedeul de creştere a căpşunului în furtunuri de polietilenă dispuse să atârne liber, dotate cu fitiluri, prin care se realizează umezirea substratului [3].

Dezavantajul constă în necesitatea de a construi şi a folosi suporturi speciale, metalice sau din lemn, care sunt costisitoare. Furtunurile din polietilenă nu sunt durabile şi sunt extrem de limitate în dimensiuni.

Se cunoaşte procedeul de cultivare a căpşunului în ţevi din diferite materiale, în care sunt executate lateral orificii sau buzunăraşe [4].

Dezavantajul constă în aceea că necesită cheltuieli mari de muncă la pregătirea ţevilor, care nu sunt flexibile, pentru a le putea folosi în calitate de vase pentru cultivarea plantelor.

Se mai cunoaşte procedeul de înfiinţare a plantaţiei permutabile de căpşun prin aşternerea, primăvara, pe suprafaţa solului între intervalele dintre rândurile de plante-mamă a unei plase vegetale, cu lăţimea de 60…80 cm, confecţionată din coarde de viţă-de-vie. Peste plasă se presară sol obişnuit formând un strat cu grosimea de 5 cm, care imediat se udă. Pe măsura creşterii, rozetele de pe stolonii plantelor-mamă sunt orientate să se înrădăcineze anume în zona acoperită cu plasa vegetală. La momentul oportun, noua plantaţie în formă de covor vegetant, adică plasa vegetală cu tot cu solul presărat deasupra ei şi noile plante (dar numai după despărţirea stolonilor de plantele-mamă), se răsuceşte, formând un sul, care permute permutarea la locul destinat [5].

Dezavantajele procedeului constau în aceea că este complicat din punct de vedere tehnologic de a aplica plasele vegetante în scopul înfiinţării noii plantaţii de căpşun, totodată lipsesc aceste plase pe piaţă. Producerea plaselor vegetante cere mult timp.

Cea mai apropiată soluţie constituie procedeul de formare a plantaţiei permutabile de căpşun, care constă în aceea că primăvara în intervalele dintre rândurile de plante-mamă de căpşun se sapă un şanţ cu lăţimea de 20…95 cm şi adâncimea de 5…17 cm, pe fundul căruia se aşterne o folie de polietilenă, pe care se amplasează o plasă din masă plastică cu lăţimea de 150 cm având parametrii ochiurilor de 1,25…5,5 mm, apoi deasupra plasei se presară un substrat nutritiv cu grosimea de 5 cm, care se acoperă cu marginile laterale ale plasei, iar deasupra se mai presară un strat de acelaşi substrat nutritiv cu grosimea de 2 cm, în care se înrădăcinează stolonii plantelor-mamă. Apoi, după despărţirea stolonilor de plantele-mamă, covorul vegetativ de căpşun, astfel format, se răsuceşte în sul pentru permutare [6].

Dezavantajele constau în necesităţile de a săpa şanţuri în intervalele dintre rândurile de plante-mamă şi de a folosi prea multe materiale costisitoare, cum sunt pelicula de polietilenă şi plasa din masă plastică. În afară de aceasta, astfel de plantaţie permutabilă de plante este destul de grea şi necesită eforturi manuale semnificative pentru formare, transportare şi amplasare pe terenul de vegetaţie.

Problema pe care o rezolvă invenţia este simplificarea esenţială a tehnologiei de formare a plantaţiei permutabile de căpşun.

Procedeul, conform invenţiei, include formarea unui vas de vegetaţie în baza unui furtun de apă, în care pe toată lungimea lui se efectuează orificii, în perechi diametral opuse, iar fiecare pereche de orificii următoare se execută pe axa perpendiculară axei perechii precedente. Furtunul de apă se garniseşte cu mănunchiuri de fixare a substratului confecţionate din resturi vegetale sau fibre sintetice, care se fixează, câte unul în dreptul fiecărui orificiu, prin legare cu sfori din masă plastică, după care furtunul de apă se acoperă de jur-împrejur şi uniform cu un strat de substrat umed şi unul uscat şi se înfăşoară cu două fâşii de folie de polietilenă, cu obţinerea unui cordon cu diametrul de 15 cm, în care pe două părţi opuse se dezgolesc porţiuni de substrat, unde se plantează rozete de căpşun sau spre care se orientează stolonii plantelor-mamă pentru înrădăcinarea rozetelor.

Rezultatul constă în reducerea numărului de operaţii tehnologice de formare a plantaţiilor permutabile, fapt care duce la reducerea cheltuielilor de muncă. Într-un interval dintre două rânduri de plante-mamă pot fi formate paralel şi concomitent mai multe plantaţii permutabile - de la două până la cinci la număr. Esenţial se micşorează greutatea plantaţiei permutabile. Plantaţia permutabilă în formă de cordon este pretabilă pentru orice sistem de cultivare a căpşunului.

Invenţia se explică prin desenele din fig. 1…7, care reprezintă:

- fig. 1, furtun pentru apă garnisit cu mănunchiuri de susţinere a substratului, confecţionate din resturi vegetale sau din fibre de masă plastică;

- fig. 2, accesorii de producere a cordonului;

- fig. 3, plantarea rozetelor de căpşun în substratul cordoanelor;

- fig. 4, depănarea pe mosor a plantaţiei de căpşun în formă de cordon;

- fig. 5, exploatarea plantaţiei de căpşun în formă de cordon, în cultură de propagare, în cazul înfiinţării noii plantaţii prin înrădăcinarea tradiţională a rozetelor direct în sol;

- fig. 6, exploatarea plantaţiei permutabile de căpşun în formă de cordon în cultură de propagare, prin formarea noilor cordoane de căpşun;

- fig. 7, exploatarea cordoanelor de căpşun prin cultivare forţată în plan vertical, unde:

1 - furtun de apă cu diametrul de 25…35 mm;

2 - mănunchi (de resturi vegetale sau de fibre din masă plastică) de fixare a substratului pe furtunul de apă 1;

3 - legătură cu sfoară din masă plastică;

4 - substrat;

5 - vas umplut cu substrat umed;

6 - vas umplut cu substrat uscat;

7 - consolă;

8, 9 - fâşii de polietilenă;

10 - vas vegetal alungit în formă de cordon umplut cu substrat;

11 - roată de curea;

12 - consolă;

13 - mosor;

14 - ax;

15 - postament;

16 - manivelă;

17 - rând de plante (de stânga);

18 - rând de plante (de dreapta);

19 , 20, 21, 22, 23 - cordoane intercalare pentru înrădăcinarea rozetelor de căpşun;

24 - stolon;

25 - rozetă de căpşun înrădăcinată în substratul cordonului;

26 - spiră a cordonului răsucit pe mosor;

27 - cordon cu plante-mamă;

28 - plantă-mamă de căpşun;

29 - rozetă înrădăcinată în solul plantaţiei noi;

30 - cordon în curs de garnisire cu plante;

31 - vergea metalică sau de lemn, din care se constuieşte suportul în formă de trepied;

32 - spiră a cordonului de căpşun fixat pe trepied;

33 - suprafaţa solului;

34 - conductă de irigare;

35 - dop din material poros.

Invenţia se realizează în felul următor.

La început se produce cordonul. Se aleg furtunuri de apă 1 (fig. 1) potrivite, cu diametrul între 25 şi 35 mm (de agrotip, care se foloseşte în sistemele de irigare prin picurare). În peretele furtunului, pe toată lungimea lui, se execută orificii cu diametrul de 3…4 mm în perechi diametral opuse. Distanţa dintre perechile de orificii este de 25…30 cm. Fiecare următoare pereche de orificii se execută perpendicular precedentei. Furtunul de apă se garniseşte cu mănunchiuri 2 (de resturi vegetale sau de fibre din masă plastică, sau din orice material disponibil) de fixare a substratului, cu lungimea de 10…15 cm. Grosimea mănunchiului constituie 2…3 cm. În dreptul fiecărei perechi de orificii, de o parte şi de alta a furtunului, se fixează câte un mănunchi de resturi vegetale prin intermediul unei sfori 3 cu lungimea de 20 cm. Lungimea furtunului de apă depinde de specificul scopurilor urmărite, de dimensiunile mosorului pe care urmează a fi depănat şi poate varia între 20 şi 30 m. Pentru ca furtunul de apă astfel garnisit să fie acoperit uniform de jur-împrejur şi pe toată lungimea sa cu substrat, el se scufundă integral într-un vas 5 al unui accesoriu special (fig. 2), umplut cu pământ fertilizat şi umezit până la starea de masă păstoasă. După îmbibarea definitivă cu masa păstoasă de substrat 4 furtunul de apă 1 se trage de un capăt al său printr-un orificiu cu diametrul de 15 cm de la fundul vasului 6 umplut cu pământ uscat. În urma acestei operaţii tehnologice, pământul uscat se lipeşte de-a binelea de cel umezit deja fixat pe mănunchiurile de suport 2, imediat după aceasta se înfăşoară cu două fâşii din folie de polietilenă 8 şi 9, cu lăţimea de 8 cm. Mai întâi se înfăşoară „după acele ceasornicului” cu fâşia 9, apoi „împotriva acelor ceasornicului” cu fâşia 8. În urma acestei acţiuni 1 se acoperă de jur-împrejur cu sol, concomitent se înfăşoară cu fâşiile de polietilenă 8, 9 şi se deapănă pe mosorul 13. Un capăt al furtunului 1, deja acoperit cu sol şi înfăşurat, se fixează iniţial de mosorul 13. În procesul lucrului, pomicultorul-operator mai aruncă, din când în când, sol umed sau uscat, pe măsura necesităţii, pe porţiunile furtunului slab acoperite de substrat (până la momentul înfăşurării). Fiind depănat integral pe mosor, furtunul astfel garnisit cu mănunchiuri de suport, acoperit cu substrat şi înfăşurat devine un cordon, care reprezintă un vas de vegetaţie cu lungime mare. Pe parcursul lucrului cordonul este susţinut de roata de curea 11. Mosoarele cu cordoane se transportă până la plantaţia-mamă de căpşun. Acolo cordoanele 19, 20, 21, 22, 23 se aştern de-a lungul, câte patru-cinci într-un interval dintre rândurile de căpşuni 17, 18, devenind astfel cordoane intercalare (fig. 3). Pe parcursul vegetaţiei stolonii (24) plantelor-mamă, pe măsura ivirii lor, se îndreaptă perpendicular coardelor (vaselor longitudinale de vegetaţie), iar baza rozetelor de frunze 25 (cu sau fără rădăcini) se adânceşte (se spală) în substratul cordoanelor, în părţile laterale ale lor, prin fixare cu cârlige, confecţionate din orice material disponibil. În locul necesar pentru fixarea rozetelor, învelişul din fâşii de polietilenă se trage puţin într-o parte cu acelaşi cârlig, pentru a dezgoli substratul pe o suprafaţă de 1,5…2,5 cm2. Periodic se umezeşte substratul prin intermediul furtunurilor de apă 1 din mijlocul cordoanelor, conectate la conducta de irigare. După înrădăcinarea definitivă a rozetelor în substrat, se efectuează tăierea stolonilor (despărţirea de rozete) de o parte şi de alta a cordoanelor cu ajutorul a cinci-şase cuţite-discoide unite în bloc printr-un cadru. Prin împingerea manuală a cadrului, cuţitele-discoide propulsează printre cordoanele paralele şi astfel se taie stolonii. După tăierea stolonilor cordonul garnisit cu rozete înrădăcinate reprezintă o plantaţie de căpşun în formă de cordon (cordon de căpşuni).

Fiecare cordon se deapănă pe un mosor, păstrând orientarea părţilor laterale garnisite cu rozete stabilită încă în plantaţia-mamă de căpşun. Depănarea se efectuează astfel încât între spire să fie o distanţă de 8…10 cm. Ca rezultat, rozetele 25 (fig. 4) rămân a fi amplasate lateral, cap în cap, şi nu pot fi vătămate sub presiunea masei întregului cordon. Mosorul cu cordon poate fi urcat în remorcă sau caroserie şi transportat la locul de destinaţie. Acelaşi cordon poate fi deplasat (permutat) la locul de destinaţie prin rostogolire. În acest caz se foloseşte un cadru special constituit din două lonjeroane unite la capete prin traverse. Între lonjeroanele cadrului dispozitivului de cuplare, consecutiv, unul după altul, se instalează mai multe mosoare, osiile 14 cărora se introduc în orificii special executate în lonjeroane. Garnitura de mosoare formată prin intermediul cuplei se agregă cu tractorul şi se remorchează la locul de destinaţie. Cordoanele de căpşun pot fi păstrate în depozite în stare depănată pe tamburele mosoarelor în perioada de toamnă-iarnă. În acest caz substratul, dacă este necesar, se umezeşte prin furtunurile 1. Cordoanele de căpşun 27 se folosesc pentru a înfiinţa noi plantaţii direct pe sol (fig. 5) pentru producerea fructelor de căpşun şi pentru formarea noilor cordoane de aceste plante 30 (fig. 6). Un alt aspect al folosirii este cultivarea forţată în plan vertical, cu scopul producerii fructelor. În acest caz, cordoanele de căpşun se deapănă pe trepiede alcătuite din trei suporturi oblice 31 (fig. 7), reprezentate prin vergele metalice sau haragi, cu înălţimea de 200…220 cm. Capetele superioare ale furtunurilor de apă 1 ale cordoanelor de căpşun se conectează la conducta de irigare 34, pe când capetele inferioare se astupă cu dopuri 35 confecţionate din material poros, care lasă să treacă încet apa. Distanţa dintre spirele cordonului fixat pe trepied este de 8…10 cm. Distanţa între bazele blocurilor de suporturi oblice din rând constituie 60…80 cm, iar între rândurile de blocuri purtătoare de cordoane - de la 1,2 până la 2,2 m, în dependenţă de lăţimea motoblocurilor sau a minitractoarelor, care se folosesc la menţinerea agrofondului pe parcela de vegetaţie. În cazul când se aplică cultivarea verticală a căpşunului cordonul se taie în fragmente mai mici de lungimea necesară pentru a acoperi cu spire trepiedele. Cordoanele de căpşun pot fi amplasate pe stelaje în sere pentru a forţa plantele să fructifice.

1. Чухляев И. Н. Вертикальная культура земляники. Садоводство, 1974, № 10.

2. Caraman I. P. Cultura căpşunului. Tipografia AŞM, Chişinău, 2005, p. 132-134

3. Богдан И. Г. Земляника по вертикали. Садоводство. Ежемесячное приложение Фазенда, №7, 1991, с.7-8

4. Богдан И. Г. Вертикальная культура плодовых растений. Садоводство. Энциклопедия, том 1, Кишинев, 1990, с. 207-208

5. Богдан И. Г. Барбэрошие М. Н. Новый способ посадки земляники. Agricultura Moldovei, nr. 1, 1998, p.16-17

6. MD 199 Y 2010.05.31

Claims (1)

1. Procedeu de formare a plantaţiei permutabile de căpşun, care include formarea unui vas de vegetaţie în baza unui furtun de apă cu diametrul de 25…35 mm şi lungimea de 20…30 m, în care pe toată lungimea se efectuează orificii cu diametrul de 3…4 mm, în perechi diametral opuse, peste fiecare 25…30 cm, iar fiecare pereche de orificii următoare se execută pe axa perpendiculară axei perechii precedente; furtunul de apă se garniseşte cu mănunchiuri de fixare a substratului confecţionate din resturi vegetale sau fibre sintetice, cu lungimea de 10…15 cm şi grosimea de 2…3 cm, care se fixează, câte unul în dreptul fiecărui orificiu, prin legare cu sfori din masă plastică, capetele cărora sunt trecute prin orificii, după care furtunul de apă se acoperă de jur-împrejur şi uniform cu un strat de substrat umed şi unul uscat şi se înfăşoară cu două fâşii de folie de polietilenă cu lăţimea de 8 cm, cu obţinerea unui cordon cu diametrul de 15 cm, în care pe două părţi opuse se dezgolesc porţiuni de substrat, unde se plantează rozete de căpşun sau spre care se orientează stolonii plantelor-mamă pentru înrădăcinarea rozetelor.