RO112986B1 - Scaun - Google Patents

Abstract

Invenția se referă la un scaun alcătuit dintr-un șezut și un spătar, ce pot fi prinse articulat între ele, și un șasiu sau un suport de prindere sau rezemare de planșeu sau sol, ce poate fi utilizat ca atare sau multiplicat de două sau mai multe ori într-un ansamblu ce permite așezarea simultană a mai multor persoane, fiind format dintr-un șezut (29) alcătuit conform zonelor optime de așezare (7 și 8), care sunt simetrice față de planul median al corpului uman, având mărimea corespunzătoare dimensiunilor antropometrice ale corpului uman, un spătar (31) alcătuit după zona optimă de rezemare (19) fiind simetric după planul median sau longitudinal, scaunul terminându-se cu o rezemătoare pentru cap (a), de forma unui sector elipsoidal, șezutul (29) putând fi prins de spătarul (31) printr-o articulație (35) ce poate avea mai multe grade de libertate.

Description

Invenția se referă la un scaun ce poate fi utilizat în orice domeniu al activităților umane și al vieții sociale când este necesară poziția așezat, scaun ce poate fi folosit ca atare sau multiplicat de două sau mai multe ori într-un ansamblu care permite așezarea simultană a mai multor persoane. Scaunul este destinat a susține greutatea unei persoane, a o sprijini și a-i determina poziția optimă în vederea desfășurării anumitor activități.

Este cunoscut faptul că asimilând corpul uman cu o construcție, structura de rezistență care preia și transmite diferitele solicitări este scheletul. în poziția așezat greutatea corpului este preluată de coloana vertebrală, de oasele bazinului care prin intermediul celor două articulații ale soldului este transmisă celor două oase femurale care la rândul lor transmit greutatea corpului prin intermediul masei musculare pernei pentru șezut a scaunului. Toate modelele de scaune cunoscute tratează zona șezutului ca pe o zonă relativ plană și izomorfă în ceea ce privește proprietățile mecanice ce preia sarcini de presiune pentru care nu este deloc pregătită. Apare astfel senzația de disconfort pentru situațiile când poziția așezat se prelungește o perioadă îndelungată cum ar fi în cazul transportului de persoane, sau în activitățile sedentare.

Similar se petrec lucrurile și pentru spătar care este actualmente astfel construit, încât de regulă sprijină cutia toracică în loc să sprijine direct coloana vertebrală. Se solicită astfel inutil mușchii intercostali, articulațiile coastelor si se îngreunează respirația.

Capul al cărui volum, greutate și poziție presupun pentru a fi menținut în echilibru acțiunea simultană a mai multor grupe de mușchi, este sprijinit la unele modele de scaune cunoscute doar posterior, iar în cazul când spătarul este prevăzut și cu rezemători de cap laterale acestea au o formă și amplasare pe spătar care presupun, pentru a fi folosite, o poziție nefirească a corpului și coloanei vertebrale, cu toate neajunsurile pe care le implică.

Se cunoaște o carcasă concepută pentru scaune, conform cu brevetul US

4744603 ce cuprinde o placă semirigidă, elastică, flexibilă, cu o configurație în formă de L, placa având în partea de jos o formă ce suportă suprafața feselor unui adult, și o parte din spate a cărei suprafață centrală corespunde zonei lombare. Spătarul este prevăzut cu nervuri care se extind în general vertical de-a lungul suprafeței centrale a spatelui pentru a fixa suprafața centrală a spătarului într-un plan vertical în zona lombară a utilizatorului, permițând unor porțiuni superioare din spătar să se miște în plan orizontal pentru a acorda o libertate de mișcare zonei superioare a spatelui.

Mai este cunoscută, conform brevetului US 5114209, o inserție pentru scaun ce include o porțiune pentru ședere și o porțiune pentru spătar, turnată dintrun cauciuc dens și tare, ce are porțiunea șezutului conică de la partea din fată spre spate astfel, încât suprafața superioară este paralelă cu podeaua cînd inserția este instalată pe scaun. Spătarul include o suprafață inferioară concavă în fată, corespunzătoare curbei lombare, si o porțiune superioară concavă corespunzătoare cutiei toracice. Folosirea inserției susține coloana vertebrală într-o poziție naturală care plasează centrul de greutate al corpului pe axa verticală a coloanei vertebrale.

Scaunul, conform invenției, înlătură dezavantajele soluțiilor cunoscute prin aceea că prin forma și/sau consistenta pernei pentru șezut, a spătarului si a rezemătorii de cap, asigură transmiterea corectă a eforturilor, elimină presiunile dăunătoare asupra unor părți ale corpului și reazemă corespunzător capul.

Problema tehnică pe care o rezolvă invenția constă în realizarea unui scaun ce are forma, dimensiunile si poziția spațială a elementelor componente astfel concepută, încât solicitările de așezare și rezemare a corpului uman să fie transmise corect, sănătos si economicos scaunului.

Scaunul, conform invenției, de fată este format dintr-un spătar care este astfei construit, încât să asigure, în zona sa centrală, rezemarea coloanei vertebrale.

RO 112986 Bl si care în vederea atingerii acestui scop poate avea diverse forme și secțiuni și o perna pentru șezut care este astfel construită, încât să preia sarcinile de presiune pe părțile laterale,iar partea 5 centrală corespunzătoare zonei anatomice anale și perineale să fie degrevată pe cât posibil de orice sarcini, spătarul putând fi prins de perna pentru șezut prin intermediul unei articulații care are io posibilitatea de reglare a poziției și de fixare.

Prin aplicarea invenției se obțin următoarele avantaje:

- confort optim pentru poziția așezat; 15

- randament optim pentru activitățile sedentare;

- prevenirea apariției afecțiunilor organelor din zona perineală și anală datorate sedentarismului, cum ar fi, de exemplu, 22 hemoroizii;

- economie de material;

- reducerea costurilor de fabricație;

- obținerea unui aspect estetic inedit.

în cele, ce urmează, se prezintă trei 2 5 exemple de realizare a invenției, în legătură cu fig. 1- 45, care reprezintă:

- fig.1, vedere din față a reprezentării schematice a structurii de rezistență a corpului uman; 30

- fig.2, vedere laterală a reprezentăm schematice a structurii de rezistentă a corpului uman;

- fig.3, vedere laterală a reprezentării corpului uman așezat pe un scaun 35 moale în care poate lăsa o amprentă, cu secțiunile caracteristice pentru traseele de transmitere a solicitărilor;

-fig.4, secțiunea A-A prin treimea superioară a coapselor; 4 o

- fig.5, secțiunea B-B prin zona mijlocie a coapselor;

- fig. 6, secțiunea C-C prin treimea inferioară a coapselor;

-fig.7, secțiunea DUD prin abdomen 45 în zona curburii lombare;

- fig.8, secțiunea E-E prin torace în zona curburii toracale;

- fig.9, secțiunea F-F prin torace în zona umerilor; 35

-fig. 10, vedere din spate a corpului uman cu figurarea zonelor permisive de așezare și rezemare;

- fig.11, reprezentarea coloanei vertebrale cu cele trei zone: cervicală, toracală și lombară;

- fig. 12, vedere în perspectivă a amprentei corpului uman lăsată pe un scaun moale;

- fig. 13, vedere în perspectivă a scaunului, conform primului exemplu de realizare, cu spătar înalt, rezemătoare de cap și executat din material rigid;

- fig. 14, vedere laterală a scaunului din fig. 13;

- fig. 15, vedere din față a scaunului din fig. 13;

- fig. 16, secțiunea G-G prin șezutul scaunului din fig. 14;

-fig. 17, secțiunea H-H prin șezutul scaunului din fig.14;

- fig. 1 8, secțiunea J-J prin șezutul scaunului din fig. 14;

-fig. 19, secțiunea K-K prin șezutul scaunului din fig. 1 5;

-fig.20, secțiunea L-L prin spătarul scaunului din fig. 1 5;

- fig.21, secțiunea M-M prin spătarul scaunului din fig. 1 5;

-fig.22, secțiunea prin spătarul scaunului din fig. 15;

-fig.23, secțiunea 0-0 prin spătarul scaunului din fig. 15;

- fig.24,	secțiunea P-P	prin
rezemătoarea de	cap a scaunului	din
fig.15;
- fig.25,	secțiunea R-R	prin
rezemătoarea de	cap a scaunului	din

fig. 15;

-fig.26, secțiunea S-S prin planul median de simetrie a scaunului din fig. 1 5;

-fig.27, vedere în perspectivă a unui ansamblu de ședere alcătuit din mai multe locuri, cu spătar înalt si rezemătoare de cap, realizat din scaune conform celui din fig.13,

-fig.28, vedere în perspectivă a unui ansamblu de ședere alcătuit din mai multe locuri, cu spătar jos și realizat din material rigid;

- fig.29, vedere în perspectivă a scaunului, conform unui al doilea exemplu de realizare, tapitat, cu spătar înalt si reRO 112986 Bl

6 zemătoare de cap;

- fig.30, vedere laterală a scaunului din fig.29;

- fig.31, vedere din față a scaunului din fig.29; 5

-fig.32, secțiunea U-U prin planul median de simetrie a scaunului din fig.31,

- fig.33, secțiunea Α,-Α, prin șezutul scaunului din fig.30;

- fig.34, secțiunea Β-,-Β, prin șezutul io scaunului din fig.30;

-fig.35, secțiunea C₁-C₁ prin șezutul scaunului din fig.31;

- fig.36, secțiunea Z-Z prin spătarul scaunului din fig.31; 15

- fig.37, secțiunea Y-Y prin spătarul scaunului din fig.31;

- fig.38, secțiunea X-X prin spătarul scaunului din fig.31;

- fig.39, secțiunea W-W prin 2r spătarul scaunului din fig.31;

- fig.40, secțiunea V-V prin rezemătoarea de cap a scaunului din fig.31;

- fig.41, vedere în perspectivă a 25 scaunului conform unui al treilea exemplu de realizare;

-fig.42, secțiunea Ε-,-Ε-, prin perna pentru șezut a scaunului din fig.41;

- fig.43, secțiunea 0-,-0-, prin 22 spătarul scaunului din fig.41;

Invenția constă în realizarea unui scaun funcție de formele, dimensiunile, și poziția spațială a zonelor optime pentru așezare și rezemare, astfel, încât 35 solicitările de așezare si rezemare a corpului uman să se transmită prin intermediul maselor musculare corespunzătoare fără a afecta organe,vase sanguine, trasee nervoase sau alte sisteme 4 o fiziologice din zonele învecinate.

Scaunul, conform invenției, este alcătuit dintr-un șezut și un spătar ce poate lipsi în tot sau în parte, si care pot fi prinse articulat între ele, și un șasiu sau 45 un suport de prindere sau rezemare de planșeu sau sol, folosit în orice domeniu al activităților umane când este necesară poziția așezat, care poate fi utilizat ca atare sau multiplicat de două sau mai multe ori 50 într-un ansamblu care permite așezarea simultamă a mai multor persoane, destinat a susține greutatea unei persoane, și a o sprijini corespunzător pentru o ședere îndelungată confortabilă, sau în vederea desfășurării anumitor activități. Prin forma, poziția, mărimea și/sau consistența pernei pentru șezut și a spătarului împreună cu toate părțile lor componente, precum si construcția șasiului sau suportului asigură transmiterea solicitării G₁ de așezare pe șezut de la structura de rezistență a corpului uman formată din coloana verticală 1, bazinul sau pelvisul 2, articulațiile coxofemurale stânga 3 si dreapta 4. oasele femurale 5 și G, contactul dintre corpul uman și șezutul scaunului făcându-se numai în zonele optime de așezare 7 si 8, astfel, încât să fie solicitați cât mai puțin mușchii coapselor, să se evite orice presiuni pe șezut în vecinătatea planului de simetrie a corpului, respectiv în zona inghinală, pentru a nu transmite solicitări de așezare organelor genitale, anusului, uretrei și după caz a prostatei, arterelor și venelor iiiace și marilor nervi sciatici, să transmită solicitarea G₂ de rezemare numai la coloana vertebrală 1, omoplații 14 și oasele craniului 15 pe drumul cel mai scurt, contactul dintre corpul uman și spătarul scaunului făcându-se numai în zona optimă de rezemare 16 astfel. încât să nu fie solicitată cutia toracică si organele din abdomen, iar capul să fie sprijinit corect de jos în sus în partea din spate și lateral.

Scaunul, conform invenției, poate prelua în întregime componenta de așezare G, a greutății G a corpului uman și asigură distribuția corectă, sănătoasă si economicoasă a presiunilor de așezare de la corpul uman la șezut numai în interiorul zonelor optime de așezare 7 si 8, astfel, încât rezultantele PA și PB a acestor presiuni în secțiunile AA corespunzătoare treimii dinspre bazin a coapselor si secțiunii BB corespunzătoare treimii mijlocii a coapselor să fie înclinate lateral după o direcție care conține distanta cea mai mica de la oasele femurale 5 si 6 la perna pentru șezut 17, iar rezultanta PC din secțiunea CC corespunzătoare treimii dinspre

RO 112986 Bl genunchi a coapselor să aibă o valoare neglijabilă si să fie orientată vertical.

Scaunul, conform invenției, poate prelua în întregime componenta de rezemare G₂ a greutății G a corpului uman 5 si asigură distribuția corectă, sănătoasă și economicoasă a presiunilor de rezemare de la corpul uman la spătar numai în interiorul zonei optime de rezemare 16. Astfel aceste presiuni în secțiunea DD 10 orizontală prin trunchi la nivelul vertebrei lombare L₃ sunt situate în imediata vecinătate a planului vertical de simetrie a coloanei vertebrale 1, fapt ce necesită ca spătarul 18 să prezinte o protuberanță 15 ascuțită a₀, în secțiunea EE orizontală prin trunchi la nivelul vertebrei toracale T₄ presiunile de rezemare sunt tot în vecinătatea planului vertical de simetrie a coloanei vertebrale 1, protuberanța b₀ 2 o a spătarului putând fi mai rotunjită, iar în secțiunea FF orizontală prin trunchi la nivelul vertebrei toracale T_a datorită faptului ca configurația spinării umane se schimbă complet, concavitatea spre exterior a 21 masei musculare din vecinătatea coloanei vertebrale 1 devine convexitate, presiunile de rezemare putând fi repartizate pe o lățime mare cât distanța dintre extremitățile laterale ale omoplaților 14. 30

Zonele optime de așezare 7 și 8 sunt simetrice față de planul de simetrie median al corpului uman, au mărimea corespunzătoare dimensiunilor antropometrice ale corpului uman, iar forma și 35 poziția au drept limită, văzute din spate, în partea superioară articulațiile coxofemurale 3 si 4, marginile laterale ale celor două oase coxale și coboară în jos pe două treimi din lungimea oaselor femurale 5 și 40 6 a căror axă proiectată după o direcție ele 45^u față de planul median împarte cele două zone optime de așezare 7 și 8 în două părți aproximativ egale, ce corespund ca întindere suprafeței ocupate de mușchii 43 mari fesieri, semitendinoși și bicepșilor crurali. iar în funcție de harta topografică cu regiunile anatomice ale posteriorului uman zonele 7 si 8 cuprind în totalitate regiunile fesiere, două treimi din partea 50 de sus a regiunilor femurale posterioare și jumătatea de sus a regiunii femurale laterale.

Zona optimă de rezemare 16 are mărimea corespunzătoare dimensiunilor antropometrice ale corpului uman și forma și poziția cu vârful în jos în dreptul osului sacru 22. continuă în sus cu porțiunea c de o parte și de alta a axului de simetrie median cu lățimea proiecției dorsale a coloanei vertebrale până în dreptul vertebrei T₁₀, se lățește progresiv în porțiunea d până în dreptul vertebrei Tla distanța dintre extremitățile laterale ale omoplaților 14, are în continuare o porțiune e de lățime constantă cu distanta dintre extremitățile omoplaților 14 aflată între vertebrele T₂ si T₂, continuă cu porțiunea f în zona gâtului cuprinsă între vertebrele C₄ și C₇, si se termină cu porțiunea g până în dreptul secțiunii orizontale maxime a cutiei craniene 15. în proiecție laterală zona 16 are forma celor trei curburi ale coloanei vertebrale 1, curbura lombară h cu concavitatea înspre exterior fiind cuprinsă în porțiunea c a zonei 16, curbura toracală i cu concavitatea înspre față cuprinde porțiunile d și e, curbura cervicală j cu concavitatea înspre exterior este cuprinsă în porțiunea f și parțial în porțiunea g a zonei 16. în funcție de harta topografică cu regiunile anatomice ale posteriorului uman, zona optimă de rezemare 16 cuprinde în totalitate regiunile mastoidiene, regiunea cervicală și aproape în totalitate regiunea occipitală, regiunile scapulare si subscapulare și regiunea spinoasă sau vertebrală până la osul sacru 22.

Scaunul, conform invenției, este alcătuit dintr-o pernă 29 sau 30 pentru șezut alcătuită din cel puțin trei părți distincte din care două k si I și. respectiv m si n sunt dispuse simetric si corespund zonelor optime de așezare 7 și 8, între care, în vecinătatea planului median de simetrie se găseste partea o și p care nu permite transmiterea de solicitări, având o adâncitură corespunzătoare ca formă și poziție, spațiului dintre zonele optime 7 și 8, ce poate fi mai lată si mai adânca

RO 112986 Bl în partea din spate, micșorându-și treptat secțiunea către partea din față.

Spătarul 31 și 32 este alcătuit după forma zonei optime de rezemare 16, fiind simetric după planul median sau longitu- 5 dinal. Acesta este împărțit în patru părți astfel:

- o parte inferioară r sau s în apropierea pernei pentru șezut 29 sau 30, de lățime constantă corespunzătoare porțiunii c a io zonei 16, ce are în secțiune longitudinală o curbură cu concavitatea înspre spate;

- o parte t sau u, de forma unui trapez isoscel cu baza mică în jos, de lățime egală și unită de porțiunile r sau s, cu laturile 15 înclinate de formă curbă, și cu baza mare de sus egală cu distanța dintre extremitățile omoplaților 14 și care corespunde porțiunii d a zonei 16;

- o parte v sau w de lățime constantă cu 20 lățimea maximă a părților t și u și cu marginile laterale 33 și 34 mult rotunjite, corespunzătoare porțiunii e a zonei optime 16;

- o parte x sau y de lățime mai mică și 25 racordată cu partea v sau w și care corespunde porțiunii f a zonei 16.

Rezemătoarea de cap este formată din partea superioară a sau b, având forma unui sector elipsoidal cu axa mare verticală 20 corespunzătoare porțiunii g a zonei optime 16. Suprafața activă sub formă de sector elipsoidal a părții a sau b se obține prin rotirea capului împreună cu zona cervicală în jurul vertebrei C7 considerată ca punct 35 fix după o suprafață conică cu un unghi la vârf de aproximativ 5°.

Spătarul 31 si 32 si perna 29 sau pot fi prinse printr-o articulație 35, ce poate avea mai multe grade de libertate. 40

Conform unui prim exemplu de realizare a invenției, scaunul este realizat dintr-o placă subțire de material rigid cum ar fi masa plastică, rășini armate cu fibre, fund format dintr-un șezut 29 și un spătar 45 care pot fi prinse între ele prin intermediul unei articulații 35. șezutul 29 are forma unei scoici, simetric după planul median si este alcătuit din trei părți, două părți laterale k si I ce corespund zonelor ^i; r optime de așezare 7 și 8, și o parte centrală o de forma unei adâncituri ce rupe continuitatea suprafeței șezutului, racordată tangențial în față și în spate la suprafața acestuia și cu muchiile laterale i₂ și (2 mult rotunjite pentru a nu incomoda mișcările corpului pe scaun, șezutul 29 având de jur împrejur o bordură 36 cu lățime variabilă mai mare în partea din fată. iar într-o secțiune transversală G-G practicată prin partea cea mai adâncă a șezutului 29, părțile laterale k si I au o orientare oblică și o concavitate pronunțată, muchiile i₂ și j₂ au o rază mare de racordare. în secțiunea transversală H-H. poziția părților laterale k si I se apropie de orizontală ajungând orizontală lângă marginea din fată a șezutului, adâncimea concavitătn lor scade si devine chiar convexitate în treimea din fată a șezutului secțiunea J-J, în timp ce partea centrală o devine tot mai îngustă si mai puțin adâncă, ajungând în partea din fată a șezutului să se unească la nivel cu părțile laterale k și I. în secțiunea longitudinală K-K părțile laterale au două curburi u_Q si v₀ cu concavități diferite, partea 1¾ din fata șezutului care se întinde pe 1/3 din lungimea lui are concavitatea în jos, iar partea v₀ are concavitatea în sus si forma asemănătoare șezutului uman pentru a distribui cât mai uniform pe întreaga suprafață sarcina de așezare.

Spătarul 31 este construit după forma, poziția și mărimea zonei optime de rezemare 16, fund simetric față de planul median sau longitudinal și are cinci părți: o parte inferioară r în apropierea șezutului 29, îngustă si de lățime constantă aproximativ egală cu proiecția dorsală a coloanei vertebrale, corespunzătoare porțiunii c a zonei 16, continuată deasupra cu o parte t care are forma unui trapez isoscel cu baza mică în jos de lățime egală și unită cu partea r, cu laturile înclinate de formă curbă, cu baza mare de sus egală cu distanța dintre extremitățile laterale ale omoplaților, parte ce corespunde porțiunii d a zonei 16. se continua în sus cu partea v de lățime constantă si

RO 112986 Bl

1 egală cu lățimea maximă a părții t, corespunzătoare porțiunii e a zonei optime de rezemare 16, spătarul 31 continuânduse în sus cu partea x de lățime mai mică și aproximativ egală cu lățimea gâtului, 5 parte ce se racordează cu partea v și care corespunde porțiunii f a zonei 16, și în sfârșit partea superioară a care reprezintă rezemătoarea de cap posteriolaterală, ce are forma unui sector elipsoidal cu axa io mare verticală, ce corespunde porțiunii g a zonei 16, spătarul 31 având pe contur o rebordurare 37.

în secțiunea orizontală L-L practicată prin mijlocul porțiunii r, suprafața activă is a spătarului 31 are o proeminență z ascuțită, în secțiunea orizontală IVI-M proeminența z are la vârf o rază de racordare mai mare și o înălțime mai mică, în secțiunea IM-IM spătarul se lățește.iar 20 proeminența z este aproape aplatizată, în secțiunea 0-0 aceasta dispărând definitiv si în locul convexității suprafeței active a spătarului apare o concavitate ușoară care devine mult mai pronunțată în secțiunea 23 P-P în secțiunea R-R prin rezemătoarea de cap posteriolaterală, concavitatea devine circulară, iar în secțiunea S-S longitudinală cu planul de simetrie, spătarul 30 31 are forma si dimensiunea curburilor coloanei vertebrale 1 astfel: curbura lombară h₀ cu concavitatea înspre spate este cuprinsă în porțiunea r a spătarului, curbura toracală i₀ cu concavitatea înspre 35 fată cuprinde părțile spătarului t,v și x, iar curbura cervicală j₀ cu concavitatea înspre spate este cuprinsă în rezemătoarea de cap a.

Scaunul poate fi utilizat ca atare sau 4C reprodus de două sau mai multe ori într-o piesă de mobilier pentru așezarea simultană a mai multor persoane.

Conform unui alt exemplu de realizare, ansamblul de ședere este format 4 5 din două sau mai multe scaune executate din material rigid, care nu mai au spătarul întreg ci numai partea r. La fel pot fi făcute asamblări de scaune la care spătarul să lipsească în totalitate sau în parte. Pentru 5o formarea unui astfel de ansamblu este necesar ca spătarul 31 să aibă două prelungiri c’ și d’ de o parte si de alta a porțiunii v sau e’ și f mai jos, iar șezutul să aibă două prelungiri g’ si h’ în partea sa cea mai lată, prelungiri care se obțin în cazul unui ansamblu drept, prin continuarea părții v a spătarului sau prin unirea a două spătare alăturate când partea superioară a spătarului lipsește si a bordurii 36 a șezutului până la întâlnirea cu planul T vertical, tangent ia bordura șezutului în punctul său cel mai lat si paralel cu planul longitudinal de simetrie a scaunului.în cazul unui ansamblu de ședere curb, planul T este tot vertical si tangent ca în exemplul de mai sus, dar nu mai este paralel cu planul de simetrie, ci trece prin axa de curbură a ansamblului.

Conform unui alt exemplu de realizare scaunul are spătarul și perna pentru șezut tapitate, fiind alcătuit dintr-o pernă pentru șezut 30, un spătar 32 si un suport special 38, suprafețele active de așezare si rezemare a unui astfel de scaun fiind deformabile, vor trebui să respecte cât mai fidel zonele optime de așezare 7 și 8 și de rezemare 16 de pe amprentele spațiale 17 și 18, în momentul când perna pentru șezut 30 și spătarul 32 sunt deformate prin acțiunea corpului uman așezat și respectiv rezemat.

Scaunul,conform acestui exemplu de realizare,este asamblat astfel, încât perna 30 este prinsă de suportul special 38, iar spătarul 32 poate fi prins de perna pentru șezut prin intermediul unei singure articulații 35 poziționată în planul median, care poate avea mai multe grade de libertate și variate posibilități de reglaj.

Perna pentru șezut 30 are în secțiunea longitudinală 0.,-C., o formă cu concavitatea în sus pe două treimi din lungime spre spătar, respectiv porțiunea 39 și cu concavitatea în jos pe treimea din față, respectiv porțiunea 40 simetrica după planul median. Perna pentru șezut este alcătuită din cinci părți, două părți interioare 41

Și 42 care reprezintă materializarea zonelor optime de așezare 7 si

8, două părți laterale sub formă de creasta

RO 112986 Bl si 44, o parte centrală 45, care este de fapt un șanț ce rupe continuitatea suprafeței șezutului și care are lățimea și adâncimea maximă în partea posterioară a pernei 30 către spătar, lățimea și 5 adâncimea șanțului scăzând continuu înspre partea din față până la dispariția completă pe muchia o₁, șanțul 45 fiind determinat de patru muchii, două exterioare i₃ și l₃ și două de fund j₃ și k₃. io

Perna pentru șezut 30 în totalitatea ei este realizată dintr-un material elastic cum ar fi, de exemplu, spuma poliuretanică acoperită cu o îmbrăcăminte 46 care poate fi din material textil, piele sau alte îs materiale asemănătoare sintetice sau naturale. în funcție de tehnologia de realizare a pernei pentru șezut și de materialul pentru îmbrăcăminte, muchiile '3, I31 k₃ și l₃ ale șanțului 45, împreună 20 cu muchiile g₃ și h₃ ale părți laterale 44 si cu muchiile m₃ și n₃ ale părții laterale 43 si muchia din față o₄ pot reprezenta cusăturile tehnologice.

într-o secțiune transversală 25 practicată prin partea cea mai adâncă a șezutului 30, părțile interioare 41 și 42 împreună cu părțile laterale 43 și 44 au o orientare oblică și o concavitate pronunțată, în apropierea marginii din față 2 c a șezutului, în secțiune transversală Βη-Β^, părțile laterale 43 și 44 se micșorează continuu ca secțiune până la dispariție, la fel si șanțul 45 în timp ce suprafața de așezare a părților centrale 41 și 42 devine 35 orizontală.

Perna pentru șezut 30 este așezată pe un suport rigid 47 care are în partea sa centrală o degajare 48 pe toată lungimea, ce are lățimea egală cu jumă- 40 tatea suportului, astfel ca partea mediană a pernei 30 cuprinzând șanțul 45 și câte o jumătate din părțile interioare 41 și 42 să fie liberă, nesusținută de suportul 47.

Spătarul 32 este construit după 43 forma, poziția si mărimea zonei optime de rezemare 16, este simetric față de planul median sau longitudinal și are cinci părți: o parte inferioară s în apropierea șezutului 30, îngustă, de lățime constantă aproxi- șn mativ egală cu proiecția dorsală a coloanei vertebrale, corespunzătoare porțiunii c a zonei 16, continuată deasupra cu partea u care are forma unui trapez isoscel cu baza mică în jos de lățime egală și unită cu partea s, cu laturile înclinate de formă curbă, cu baza mare de sus egală cu distanța dintre extremitățile laterale ale omoplaților ce corespunde porțiunii d a zonei 16, se continuă în sus cu partea w de lățime constantă si egală cu lățimea maximă a părții u corespunzătoare porțiunii e a zonei optime de rezemare 16, continuându-se în sus cu partea y de lățime mai mică și aproximativ egală cu lățimea gâtului care se racordează cu partea uu și care corespunde porțiunii f a zonei 16. și în sfârșit partea superioară b care reprezintă rezemătoarea de cap postenolaterală, ce are forma unui sector elipsoidal cu axa mare verticală si corespunde porțiunii g a zonei 16, spătarul 32 fund realizat dintr-un suport rigid 49 care are pe toată partea s și pe jumătate din partea u două nervuri 50.

Peste suportul 49 se gâseste o piesă 51 din material elastic cum ar fi. spre exemplu, spuma poliuretanică preformată, iar la exterior cusut pe contur sau lipit se găsește o îmbrăcăminte 52 asemănătoare cu cea a pernei pentru șezut.

în secțiunea orizontală Z-Z practicată prin mijlocul porțiunii s suportul 49 a spătarului are o proeminență ascuțită, 2’ în secțiunea orizontală Y-Y practicată în partea de sus a porțiunii s proeminenta z’ dispare si suportul 49 devine drept. într0 secțiune X-X practicată prin mijlocul porțiunii u spătarul se lățește,iar suportul 49 fiind tot drept, într-o secțiune \N4N prin mijlocul porțiunii w spătarul 32 si suportul 49 se lățesc si capătă o formă ușor concavă înspre suprafața activă a spătarului, și în secțiunea V-V prin rezemâtoarea de cap b posteriolaterală concavitatea devine circulară, iar în secțiunea U-U longitudinală cu planul de simetrie.fig.32 spătarul 32 are forma si dimensiunea curburilor coloanei vertebrale 1, astfel:

RO 112986 Bl curbura lombară h_n cu concavitatea înspre spate este cuprinsă în porțiunea s a spătarului, curbura toracală i_n cu concavitatea înspre față, cuprinde părțile spatelui u, w și y, iar curbura cervicală j_n cu concavitatea înspre spate este cuprinsă în rezemătoarea de cap b, și în sfârșit suportul special de prindere 38 a scaunului de planșeu, poate avea posibilități de reglaj a poziției longitudinale și a înălțimii io având o particularitate constructivă, și anume aceea de a nu avea traverse la partea lui superioară și din față, pentru a nu permite sprijinirea pernei pentru șezut în zona sa mediană și transmiterea 15 accidentală de presiuni, regiunilor anatomice genitală, perineală și anală.

într-o a treia variantă de realizare este prezentat un scaun realizat sub o formă exterioară clasică, al cărui spătar 3 o în secțiune transversală D₁-D₁ fig.43 are mai multe părți realizate din materiale cu elasticități, respectiv rigidități diferite.

Părțile laterale 53 și 54 sunt confecționate dintr-un material moale cum zs ar fi. spre exemplu, puful de pinguin sau alte materiale pufoase asemănătoare, părțile laterale 55 și 56 din spate care sunt prinse de partea centrală 57 sunt confecționate dintr-un material elastic cum zo ar fi, spuma, poliuretanică cu densitate mică sau alt material elastic asemănător, iar în partea centrală 57 a spătarului este confecționată dintr-un material rigid cum ar fi, de exemplu, spuma poliuretanică cu 35 densitate mare.

Perna pentru șezut având forma exterioară clasică, are în secțiune transversală E₁-E₁ fig.42 un bulb central 58 confecționat din material moale ca părțile -z laterale din față ale spătarului, fiind prins de sasiu prin intermediul celor două părți laterale 59 si 60 de dedesubt, confecționate din material elastic, părți care preiau presiunea datorată greutății corpului de c la părțile laterale de deasupra 61 și 62 confecționate din material semirigid și o transmit sănătos și economicos la șasiul scaunului.

Claims (12)

1. Scaun alcătuit dintr-un șezut si un spătar ce pot fi prinse articulat între ele și un șasiu sau un suport de prindere sau rezemare de planșeu sau sol, ce poate fi utilizat ca atare sau multiplicat de două sau mai multe ori într-un ansamblu ce permite așezarea simultană a mai multor persoane, caracterizat prin aceea că, este format dintr-un material rigid, fiind alcătuit dintr-un șezut (29) ce prezintă niște părți (k și i) dispuse simetric către extremitățile laterale ale pernei și care corespund zonelor optime de așezare (7 Și 8) care sunt simetrice fată de planul median al corpului uman, având mărimea corespunzătoare dimensiunilor antropometrice ale corpului uman și o parte centrală (□) mai lată si mai adâncă în partea din spate, micșorându-si treptat secțiunea către partea din fată. un spătar (31) alcătuit după zona optimă de rezemare (16) fiind simetric după planul median sau longitudinal, fiind format dintr-o parte inferioară (r) situată în apropierea șezutului (29),continuată cu o parte (t) de forma unui trapez isoscel cu baza mică în jos, o parte (v) de lățime constantă ce prezintă niște margini laterale (33) rotunjite și o parte (x) de lățime mai mică, racordată cu partea (v), spătarul terminându-se cu o rezemătoare pentru cap (a) de forma unui sector elipsoidal.ee are pe contur o rebordurare (37), șezutul (29) putând fii prins de spătarul (31) printr-o articulație (35) ce poate avea mai multe grade de libertate.

2. Scaun, conform revendicăm 1, caracterizat prin aceea că, șezutul (29) are forma unei scoici, fiind simetric după planul median, părțile laterale (k si I) având o orientare oblică si o concavitate pronunțată, partea centrală (o) fiind racordată tangențial în față și în spate la suprafața șezutului (29) prin niște muchii laterale (i₂ și k) având o rază mare de racordare, șezutul prezentând de jur împrejur o bordură (36) cu lățime variabilă, mai mare în partea din fată.

RO 112986 Bl

3. Scaun, conform revendicărilor 1 și 2. caracterizat prin aceea că, în secțiune transversală G-G, părțile (k și I) au o orientare oblică și o concavitate pronunțată, în secțiunea transversală H-H, 5 poziția părților laterale (k și I) se apropie de orizontală, lângă marginea din față a șezutului adâncimea concavității lor scade, în secțiunea J-J devine convexitate în treimea din față a șezutului, în timp ce io partea centrală (o) devine tot mai îngustă și mai puțin adâncă, ajungând în partea din față a șezutului să se unească la nivel cu părțile laterale (k și IJ, în timp ce în secțiunea longitudinală K-K părțile laterale 15 (k si I) au două curburi (u_D și v₀J cu concavități diferite, curbura (u₀) din fața șezutului se întinde pe 1/3 din lungimea lui. având concavitatea în jos, iar curbura (v₀J are concavitatea în sus si forma :o asemănătoare șezutului uman.

4. Scaun, conform revendicării 1 caracterizat prin aceea că, spătarul (31) în secțiunea L-L practicată prin mijlocul părții inferioare (rj, are o 25 proeminență (z) mai ascuțită, în secțiunea M-M proeminența (z) având la vârf o rază de racordare mai mare și o înălțime mai mica. în secțiunea N-IM practicată prin mijlocul părții (t), spătarul se lățește, iar 3^ proeminența (z) este aproape aplatizată, în secțiunea 0-0 proeminența (zj dispărând definitiv si în locul convexității suprafeței active a spătarului apare o concavitate ușoară care devine mai pronunțată în 35 secțiunea P-P, iar secțiunea R-R prin rezemătoarea de cap (aj poate deveni circulară.

5. Scaun, conform revendicărilor

1 si 4, caracterizat prin aceea că, 4o spătarul (31J are într-o secțiune S-S longitudinală cu planul de simetrie, o curbură lombară (h₀) cu concavitatea înspre spate, cuprinsă în porțiunea (r) a spătarului (31), o curbură toracală (i₀) 45 cu concavitatea înspre față, ce cuprinde părțile (t,v si xj și o curbură cervicală (j₀) cu concavitatea înspre spate, cuprinsă în rezemătoarea de cap (a).

6. Scaun, conform revendicării 1, 50 caracterizat prin aceea că, într-o altă variantă constructivă, în vederea așezăm simultane a mai multor persoane, spătarul (31) are niște prelungiri (c si d') de o parte și de alta a părții (v), iar șezutul (29) are niște prelungiri (g¹ si h) în partea sa cea mai lată, obținându-se un ansamblu drept.

7. Scaun, conform revendicărilor 1 și 6, caracterizat prin aceea că, în cazul obținerii unui ansamblu curb la care partea superioară a spătarului (31) si bordura (36) a șezutului (29) lipsesc, spătarul (31) are niște prelungiri (eși f ), iar planul vertical de simetrie al scaunului trece prin axa de curbură a ansamblului.

8. Scaun, conform revendicării 1 .caracterizat prin aceea că, într-o altă variantă de realizare tapitată, este alcătuit dintr-o pernă pentru șezut (30) realizată din material elastic acoperit cu o îmbrăcăminte (46) având în secțiunea longitudinală C₁-C₁ o porțiune (39) cu concavitatea în sus, pe două treimi din lungime spre spătar, și o porțiune (40) simetrică după planul median, cu concavitatea în jos pe treimea din fată, perna (30) fiind așezată pe un suport rigid (47) care are în partea centrală o degajare (48) pe toată lungimea pernei si cu lățimea egală cu jumătatea unui suport special (38), de care este prinsă, și un spătar (32) realizat dintr-un suport rigid (49) ce prezintă niște nervuri de de întărire (50), peste care se așază o piesă (51) realizată din spumă poliuretanică, ce este acoperită cu o îmbrăcăminte (52),spătar ce poate fi prins de perna pentru șezut (30) si/sau de suportul special (38) printr-o articulație (35) poziționată în planul median, care poate avea mai multe grade de libertate.

9. Scaun, conform revendicărilor 8 și 9, caracterizat prin aceea că, perna pentru șezut (30) într-o secțiune transversală Αη-Α, este alcătuită din niște părți interioare (41 și 42) delimitate de niște muchii (i₃ și h₃) respectiv (Lj si m₃), niște părți laterale (43 si 44) delimitate de niște muchii (m₃ si n₃) și (h₃ si g₃), părțile laterale având o orientare oblică

RO 112986 Bl și o concavitate pronunțată, și o parte centrală (45) delimitată de muchiile exterioare (i₃ și l₃) și niște muchii de fund (j₃ Și k₃), partea centrală (45) având lățimea și adâncimea maximă în partea posterioară a pernei pentru șezut (30) către spătar, scăzând continuu înspre partea din față până la dispariția ei după o muchie (oj, în secțiunea transversală Β^Βη părțile (43 și 44) și partea centrală (45) micșorându-se continuu până la dispariție, iar suprafața exterioară de așezare a părților interioare (41 și 42) devenind orizontală.

10. Scaun, conform revendicărilor 1 și 8, caracterizat prin aceea că, spătarul (32) este simetric după planul median sau longitudinal, fiind alcătuit dintr-o parte inferioară (s) îngustă, de lățime constantă aproximativ egală cu proiecția dorsală a coloanei vertebrale, continuată cu o parte (u) de forma unui trapez isoscel cu baza mică în jos și de lățime egală cu partea (s), având laturile înclinate de formă curbă, o parte (w) de lățime constantă și egală cu lățimea maximă a părții (u), o parte (y) de lățime mai mică și aproximativ egală cu lățimea gâtului, care se racordează cu partea (w) și o parte superioară (bj care reprezintă rezemătoarea de cap, de forma unui sector elipsoidal cu axa mare verticală.

11. Scaun, conform revendicărilor 8 și 10, caracterizat prin aceea că, suportul (49) într-o secțiune orizontală ZZ,are o proeminență ascuțită (z’) în secțiunea orizontală Y-Y proeminența dispare, iar suportul (49) devine drept, în secțiunea X-X prin mijlocul porțiunii (u) suportul (49) se lățește și este tot drept, în secțiunea \A/-W suportul (49) capătă o formă ușor concavă înspre suprafața activă a spătarului și se lățește, iar în secțiunea V-V concavitatea suportului (49) devine circulară, în secțiunea U-U longitudinală cu planul de simetrie, suportul (49) are o curbură lombară (hj cu concavitatea înspre spate ce cuprinde partea (s) a spătarului (32), o curbură toracală (i₁) cu concavitatea înspre față ce cuprinde părțile (u,w și y) și o curbură cervicală (j^) cu concavitatea înspre spate cuprinsă în rezemătoarea de cap (b).

12. Scaun, conform revendicărilor 1 și 8, caracterizat prin aceea că, într-o altă variantă de realizare tapițată, spătarul (31) este realizat din mai multe materiale cu elasticități și rigidități diferite, fiind alcătuit din niște părți laterale (53 si 54) confecționate dintr-un material moale, niște părți laterale (55 și 56) din spate confecționate dintr-un material elastic cu densitate mică, o parte centrală (57J confecționată dintr-un material semirigid cu densitate mare, perna pentru șezut (30) fiind alcătuită dintr-un bulb central (58) confecționat din material moale, prins de două părți laterale (59 și 60) de dedesubt realizate din material elastic si niște părți laterale (61 și 62) de deasupra confecționate din material semirigid.