RO122925B1

RO122925B1 - Element de fixare

Info

Publication number: RO122925B1
Application number: ROA200500259A
Authority: RO
Inventors: Viktor Zoubek; Vaclav Sasek
Original assignee: A. Raymond & Cie
Priority date: 2002-09-27
Filing date: 2003-09-18
Publication date: 2010-04-30
Also published as: WO2004031598A1; ATE384883T1; US20050260060A1; CN1685164A; MXPA05003134A; BR0314718B1; SK50272005A3; EP1546567B1; KR100928413B1; DE10245276A1; PL66430Y1; AU2003267379A1; SK286578B6; PL375786A1; BR0314718A; US7186068B2; AU2003267379B2; KR20050046808A; JP2006500538A; ZA200502431B

Abstract

Invenţia se referă la un element pentru fixarea unei piese de contrucţie pe o piesă portantă. Elementul conform invenţiei are în componenţă o piesă (1) de prindere, pentru piesa de construcţie pe care se fixează, şi un picior (2) de ancorare, tubular, cu care se poate ancora într-o gaură străpunsă a piesei portante, peretele cilindric al piciorului (2) de ancorare fiind prevăzut cu două străpungeri (4) opuse, care ajung până la piesa (1) de prindere. Din muchia inferioară a străpungerii (4) se reliefează două perechi de braţe (5 şi 6) elastice, care se deschid larg în direcţia piesei (1) de prindere, ambele perechi de braţe (5 şi 6) elastice fiind prevăzute cu trepte către piesa (1) de prindere, pornind de la nişte muchii (11 şi 12) exterioare, corespunzătoare, care se află la cea mai mare distanţă radială faţă de o axă (M) centrală. Nişte suprafeţe (7, 8 şi 9, 10) frontale şi, respectiv, în trepte sunt realizate în planuri orizontale diferite, putându-se rezema pe partea inferioară apiesei portante, iar nişte alte suprafeţe (13 şi 14) de contact sunt realizate, în acelaşi timp, la distanţe radiale diferite faţă de axa (M) centrală şi se pot rezema pe suprafaţa periferică a unor găuri cu diametre diferite.

Description

Invenția se referă la un element de fixare pentru fixarea unei piese de construcție pe o piesă portantă.

Sunt cunoscute elemente de fixare care au o piesă de prindere pentru piesa de construcție ce se fixează, un picior de ancorare tubular, cu care elementul de fixare se poate ancora într-o gaură străpunsă a piesei portante, și un opritor elastic, dispus între piesa de prindere și piciorul de ancorare la care peretele piciorului de ancorare prezintă două străpungeri, opuse una alteia, din ale căror muchii inferioare pornesc două brațe elastice ce se deschid larg în direcția piesei de prindere, care prezintă la capete niște suprafețe frontale, care, după introducerea elementului de fixare în gaura unei piese portante, vin în contact cu partea inferioară a acesteia și la care suprafețele frontale ale celor două perechi de brațe elastice, opuse pe diagonală, se află în două planuri orizontale diferite.

Astfel de elemente de fixare sunt cunoscute, însă într-o măsură preponderentă adecvate numai pentru fixare într-o gaură dintr-o piesă portantă cu un anumit diametru și pentru o anumită grosime a materialului respectivei piese portante. Pentru găuri cu diametre diferite de acestea și pentru piese portante cu grosimi diferite ale materialului se impune deci să fie confecționate elemente de fixare speciale adaptate acestora.

Din documentul DE 20101328 U1 este cunoscut un element de fixare, la care când se fixează un corp plat pe un al doilea corp plat cu ajutorul mai multor asemenea elemente, este posibilă o compensare a toleranțelor între punctele de fixare, prin faptul că respectivul element de fixare este format din două părți, iar piciorul de ancorare este mobil în piesa portantă, perpendicular față de axa centrală. O rotire a piciorului de ancorare în piesa portantă este împiedicată de niște proeminențe de pe tija respectivăfig. Suprafețele exterioare, printr-o reducție, pot fi divizate în două porțiuni, însă acest lucru nu este obligatoriu, astfel încât, la montaj, corpul plat poate să ocupe o poziție intermediară sau de montaj preliminar față de celălalt corp plat, poziție în care legătura este încă slabă, respectiv, corpul este încă deplasabil lateral. Pentru aceasta, diametrul determinat de suprafețele exterioare ale unor brațe elastice, situate înapoia reducției menționate, este mai mic decât diametrul găurii din corpul în care trebuie să fie introdus piciorul de ancorare. Fixarea propriu-zisă are loc numai într-o a doua fază, când marginea găurii este prinsă din spate de către un prag de pe capetele libere ale brațelor elastice.

Documentul DE 2153062 A1 prezintă un element de fixare, la care capetele libere, larg deschise ale brațelor elastice sunt îndoite concav, acolo unde ele se așază pe marginea găurii din respectiva piesă portantă. Prin aceasta se urmărește ca, într-un anumit domeniu, același element de fixare să fie adecvat pentru ancorare în găuri cu diametre diferite. Totuși, cu respectivele suprafețe curbate ale brațelor elastice nu se poate realiza o ancorare sigură, care nu se slăbește; această situație este determinată și de faptul că nu se urmărește ancorarea în găuri cu diametre diferite, de o anumită mărime, ci în găuri cu diametre care se modifică într-un anumit domeniu. Niște ramificații de pe respectiva tijă, distanțate câte două și în unghi drept una față de alta, pot să împiedice o deplasare orizontală a piciorului de ancorare numai într-o gaură având un anumit diametru, deci numai într-o gaură de o anumită mărime. într-o gaură cu diametru mai mic, respectivul element de fixare nu poate fi deloc fixat, iar la o gaură cu diametru mai mare există pericolul ca brațele elastice să se desprindă din cauza jocului lateral al piciorului de ancorare.

Din documentul US 2424757 este cunoscut un element de fixare, cu care o piesă de construcție cilindrică poate să fie fixată pe o piesă portantă sub formă de placă. Acesta constă dintr-o bucșă, care este împinsă pe piesa de construcție cilindrică și din care se desface lateral o pereche de brațe elastice. Capetele libere ale acestor brațe se micșorează treptat de mai multe ori. Prin aceasta trebuie să devină posibilă ancorarea în piese portante având grosimi diferite. Aici există de asemenea pericolul de detașare a brațelor elastice. în acest fel se obține practic o fixare nesigură într-o gaură a unei piese portante.

RO 122925 Β1 în documentul DE 4307434 A1, respectiv în documentul corespunzător EP 615 1

071B1 este descris un element opritor ca picior de ancorare, ce prezintă un corp de bază cu secțiune dreptunghiulară. Acest corp de bază este prevăzut, pe toate cele patru suprafețe 3 laterale, cu niște gheare de blocare dispuse față în față pe diagonală, care pot fi deplasate în niște degajări din suprafețele laterale ale corpului de bază. Două din respectivele gheare 5 aflate față în față sunt realizate în formă de T și prevăzute cu niște suprafețe frontale orientate către partea de susținere a grinzilor cu profil în formă de T. Prin aceasta trebuie să 7 se obțină efectul unei colivii de centrare și o fixare sigură în gaura unei piese portante, chiar și atunci când elementul opritor se rotește în respectiva gaură în jurul axei lui longitudinale. 9 Suprafețele frontale ale ghearelor de blocare prevăzute pot fi dispuse toate în același plan orizontal, însă ele pot fi dispuse și câte două în planuri orizontale diferite, astfel încât 11 elementul opritor să poată fi montat pe piese portante cu grosimi diferite.

Din documentul DE-GM 8113637 este cunoscut un element opritor care trebuie să 13 poată fi utilizat pe piese portante cu grosimi diferite ale materialului. în conformitate cu una din formele de realizare descrise aici, pe un corp de bază, rotund în secțiune, care formează 15 piciorul de ancorare, sunt formate două perechi de lamele elastice orientate spre partea de oprire, ale căror suprafețe frontale sunt dispuse și aici câte două în planuri orizontale diferite. 17 La aceasta, una din ambele perechi de lamele elastice, precum și cealaltă pereche de lamele elastice sunt dispuse cu decalaj pe diagonală, și anume astfel încât lamelele elastice ale 19 perechii de lamele mai scurte să fie decalate pe diagonală față de lamelele elastice ale perechii de lamele mai lungi. Prin aceasta trebuie să se obțină o fixare mai sigură în piesele 21 portante care aici au două grosimi diferite ale materialului. Pentru a putea fi acoperite și alte grosimi de material, trebuie să fie prevăzute perechi de lamele elastice suplimentare, având 23 suprafețe frontale situate în planuri orizontale diferite pe circumferința corpului de bază.

Elementele de fixare sau oprire cunoscute sunt concepute pentru a putea fi montate 25 fie în găuri cu diametre diferite existente în piesele portante, fie pe piese portante cu grosimi diferite, respectiv cu grosimi de material diferite. în afară de aceasta, configurația lor este 27 adesea de-a dreptul complicată, fapt care condiționează cheltueli mari în fabricație și nu pot totuși să asigure întotdeauna o legătură fiabilă, care să nu se slăbească. 29

Problema tehnică ce trebuie rezolvată prin invenție este montarea atât pe piese portante cu găuri de diametre diferite, cât și pe piese portante cu grosime diferită a 31 materialului și la care, în plus, să se asigure o ancorare certă, fără slăbire, și mai ales să fie exclusă o desprindere a brațelor elastice, în cazul unei solicitări laterale. De preferință, 33 trebuie ca noul element de fixare să poată fi montat nu numai în găuri având anumite diametre diferite și pe piese portante având anumite grosimi diferite, dar el trebuie să aibă 35 o capacitate de utilizare care să se extindă cel puțin pe un domeniu aproximativ constant al diametrului și pe cel puțin pe un domeniu aproximativ constant al grosimii materialului. 37

Elementul de fixare, conform invenției, asigură rezolvarea problemei prin aceea că atât brațele elastice scurte, cât și brațele elastice lungi, care pornesc din muchiile inferioare 39 ale respectivei străpungeri, se extind în direcție radială pe piesa de prindere până la o muchie exterioară a brațului elastic scurt și pană la o muchie exterioară a brațului elastic lung 41 și apoi vin radial înapoi, prin mai multe trepte, până la suprafețele frontale corespunzătoare, prin aceasta formându-se pe fiecare braț elastic mai multe suprafețe în trepte orizontale, în 43 planuri diferite, și mai multe suprafețe de contact verticale la distanțe radiale diferite față de axa centrală M a elementului de fixare, la care suprafețele frontale și suprafețele în trepte 45 orizontale individuale ale unei perechi de brațe elastice corespunzătoare se află în aceleași planuri diferite, iar suprafețele de contact verticale individuale ale acestora se află la aceeași 47 distanță radială din momentul respectiv, față de axa centrală M, însă în raport cu cealaltă pereche de brațe elastice se află în planuri diferite, respectiv la distanțe radiale diferite fată 49 de axa centrală M.

RO 122925 Β1

Prin aceasta, având un element de fixare unic, se obține o capacitate de utilizare atât în cazul unordiametre diferite ale găurilor sau alezajelor existente în anumite piese portante, cât și în cazul unor grosimi diferite ale materialului din anumite piese portante. Prin intermediul suprafețelor frontale și al suprafețelor în trepte, situate în planuri orizontale diferite, și al suprafețelor de rezemare verticale, formate la distanțe radiale decalate față de axa centrală M, poate fi acoperit un domeniu corespunzător mai larg al diametrelor de gaură diferite și grosimilor de material diferite, în trepte foarte mici.

Este avantajos dacă distanța radială cea mai mare a unei muchii exterioare a unui braț elastic, față de axa centrală, este atât de mult mai mare decât semidiametrul unei găuri, cea mai mare din piesa portantă, încât, la o încărcare laterală a elementului de fixare, piciorul de ancorare nu se desprinde, și prin aceea că cea mai mică distanță radială posibilă de la baza brațului elastic față de axa centrală este nesemnificativ mai mică decât semidiametrul unei găuri, cea mai mică; din piesa portantă, astfel încât piciorul de ancorare al elementului de fixare poate fi de asemenea introdus fără probleme în cea mai mică gaură prevăzută.

Treptele în scădere de pe brațele elastice scurte și treptele în scădere de pe brațele elastice lungi sunt decalate astfel una față de alta, încât suprafețele frontale, respectiv suprafețele în trepte orizontale ale brațelor elastice lungi, și suprafețele frontale, respectiv suprafețele în trepte orizontale ale brațelor elastice scurte, cu grosimea crescătoare a materialului unei piese portante, pot veni în contact în mod alternativ cu partea inferioară a unei astfel de piese portante, și că, în mod corespunzător, suprafețele de rezemare verticale ale brațelor elastice scurte și suprafețele de rezemare verticale ale brațelor elastice lungi, cu diametrul crescător al găurii, pot fi aduse în contact, în mod alternativ, cu suprafața periferică a unei găuri. Prin intermediul acestor suprafețe frontale, respectiv în trepte, orizontale, și acestor suprafețe de rezemare verticale, decalate în mod alternativ pe ambele perechi de brațe elastice, poate fi acoperit, în trepte deosebit de mici, domeniul de diametre al găurilor și domeniul de grosimi de material al piesei portante. Pentru respectivul domeniu al grosimilor de material, prin opritorul ce vine în contact elastic cu partea superioară a piesei portante, se realizează adaptarea continuă între treptele menționate.

Se dă, în continuare, un exemplu de realizare, în legătură și cu fig. 1-5, care reprezintă:

- fig. 1, vedere în perspectivă a unei forme de execuție a elementului de fixare conform invenției;

- fig. 2, vedere laterală a elementului de fixare din fig. 1, în legătură cu grosimea F a materialului ce poate fi acoperită;

- fig. 3, vedere laterală, conform fig. 2, în legătură cu domeniul de diametre ale găurii ce poate fi acoperit;

- fig. 4, vedere laterală, rotită cu 90° față de fig. 3, a elementului de fixare, în legătură cu domeniul de diametre ale găurii ce poate fi acoperit; și

-fig. 5, secțiune redusă la scară, prin piciorul de ancorare, deasupra perechii de brațe elastice mai scurte, conform fig. 4.

Elementul de fixare, conform invenției, este prezentat în fig. 1 până la 3, în diferite vederi. Elementul de fixare are în componență o piesă de prindere 1, pentru piesa de construcție ce se fixează pe o piesă portantă nereprezentată, de preferință de formă plată, de exemplu o tablă de montaj, și un picior de ancorare 2, legat fix cu piesa de prindere 1, picior cu care respectivul element de fixare se poate ancora puternic într-o gaură străpunsă a piesei portante. în principal, prezenta invenție se referă la configurația acestui picior de ancorare. Piciorul de ancorare 2 are forma unui cilindru gol al cărui perete, la capătul lui liber, după cum este în sine cunoscut, prezintă o teșitură 3, care ușurează introducerea piciorului

RO 122925 Β1 de ancorare 2 în gaura piesei portante. Peretele cilindric al piciorului de ancorare 2 este 1 prevăzut cu două străpungeri opuse 4, care ajung până la piesa de prindere 1. Din muchia inferioară a acestei străpungeri 4 se reliefează două brațe elastice 5, 6 situate unul lângă 3 altul, care se deschid larg, câte două, pe direcția piesei de prindere 1. în afară de aceasta, perechea de brațe elastice 5 este mai scurtă decât cealaltă pereche de brațe elastice 6. 5

Gruparea lor este astfel făcută, încât brațul elastic mai scurt 5 este direct opus brațului elastic mai lung 6 pe de cealaltă străpungere 4, și invers (a se vedea și fig. 5). în acest fel, 7 perechile de brațe elastice 5 și 6 prezintă niște suprafețe frontale 7 și 8, care sunt situate în planuri orizontale diferite. La introducerea piciorului de ancorare 2 într-o gaură prevăzută în 9 acest scop pe piesa portantă, în funcție de grosimea materialului respectivei piese portante, se ajunge la situația că una sau alta din perechile de brațe elastice 5, 6, cu suprafețele lor 11 frontale 7 sau 8, vin în contact cu partea inferioară a piesei portante menționate. Pentru ca ancorarea să fie posibilă nu doar pe piese portante cu două grosimi diferite, ci pe un 13 domeniu întreg de grosimi de material, brațele elastice 5, 6, pornind de la suprafețele lor frontale, corespunzătoare 7,8 și coborând până la muchiile exterioare, corespunzătoare 11, 15

12, prezintă mai multe trepte (două, în exemplul dat) cu suprafețe în trepte orizontale 9,10 orientate pe piesa de prindere (a se vedea și fig. 2). Suprafețele 9,10 ale unei perechi de 17 brațe elastice 5, 6 se află, în momentul respectiv, în același plan, însă, comparativ cu cealaltă pereche de brațe elastice 6, 5, în momentul respectiv, se află în planuri diferite. 19 Perechile de brațe elastice 5, 6, cu suprafețele lor frontale 7,8 și cu suprafețele lor în trepte 9,10, oferă deci suprafețe de reazem pentru partea inferioară a unei piese portante în mai 21 multe planuri, șase în exemplul prezentat, situate la distanțe mici. în acest mod poate fi acoperit un domeniu mai larg pe grosimea materialului respectivei piese portante, în trepte 23 foarte mici. Prin acțiunea opritorului 15 sub formă de umbrelă, dispus între piesa de prindere 1 și piciorul de ancorare 2, care vine în contact elastic cu latura superioară a piesei portante, 25 se obține o adaptare continuă la valoarea grosimii de material dintre trepte. într-un caz concret s-a realizat acest lucru pentru un domeniu total de grosime a materialului de la 27 valoarea F1 egală cu 0,6 mm până la valoarea F2 egală cu 3,0 mm (a se vedea fig. 2).

După cum s-a menționat, brațele elastice 5, 6 se deschid larg în direcția piesei de 29 prindere 1, și anume până la muchiile exterioare 11,12 ale suprafețelor în trepte 9,10, cele mai de jos în momentul respectiv, care determină distanța radială cea mai mare R1 față de 31 axa centrală M a elementului de fixare (a se vedea fig. 3 și 4). Micșorările în trepte 9,10 de pe brațele elastice 5, 6, pe lângă suprafețele în trepte orizontale 9, 10, mai prezintă și 33 suprafețe de contact verticale 13,14 a căror distanță radială, față de axa centrală M, scade cu următoarele dispuneri în trepte crescătoare pe această direcție. La punerea în funcțiune 35 a elementului de fixare, aceste suprafețe de rezemare 13,14 vin în contact cu suprafața periferică a găurii, la care brațele elastice 5, 6, în cazul unei găuri cu diametru mic, se 37 deplasează în străpungerile 4, din piciorul de ancorare 2, până se realizează suprafața de rezemare adecvată. Prin gruparea decalată a perechilor de brațe elastice scurte și lungi 5, 39

6, acestea pot să execute o asemenea deplasare și în cazul unei găuri înguste, fără să se împiedice reciproc. Cu distanțele lor radiale, diferite, față de axa centrală M, brațele elastice 41 5, 6 pot astfel să acopere un domeniu larg de diametre ale găurii; distanța radială cea mai mică, realizabilă R2 corespunde diametrului piciorului 2 de ancorare însuși (a se vedea fig. 43 4). într-un caz concret, s-a putut acoperi un domeniu de diametre ale găurii cu valori de la D1 egal cu 6,2 mm până la D2 egal cu 7,2 mm. 45

RO 122925 Β1

Distanța radială cea mai mare, adică distanța muchiilor exterioare 11,12 ale brațelor elastice 5, 6, față de axa centrală M, se alege astfel încât 2 x R1 să fie mai mare decât diametrul de gaură cel mai mare D1, făcând ca, în cazul unei încărcări laterale a elementului de fixare, să nu se ajungă la desprinderea piciorului de ancorare 2.

Distanța radială cea mai mică R2, deci diametrul piciorului de ancorare 2, este aleasă astfel încât 2 x R2 este cu puțin mai mic decât diametrul de gaură cel mai mic, elementul de fixare putând fi astfel montat fără probleme.

Elementul de fixare descris este deci utilizabil și fiabil în funcționare atât pe un domeniu mare de diametre ale găurii, cât și pe un domeniu mare de grosimi de material al piesei portante. în special atunci când treptele descrescătoare de pe brațele elastice 5,6 se desfășoară decalat, astfel încât pe de o parte, suprafețele în trepte 9,10 ale ambelor perechi de brațe elastice 5,6, la grosimi de material variabile ale pieselor portante, vin în contact în mod alternativ cu partea inferioară a piesei portante și, pe de altă parte, suprafețele de rezemare 13,14 ale ambelor perechi de brațe elastice 5, 6, la diametre variabile ale găurii, vin în contact cu suprafața periferică a găurii, ambele domenii putând fi acoperite aproape continuu, în trepte foarte mici. Pentru domeniul grosimilor de material, între trepte are loc o adaptare continuă, prin intermediul unui opritor sub formă de umbrelă 15, care vine în contact elastic cu partea superioară a piesei portante.

Claims

Revendicări 1

1. Element de fixare pentru fixarea unei piese de construcție pe o piesă portantă, 3 având o piesă de prindere pentru piesa de construcție ce se fixează, un picior de ancorare tubular, cu care elementul de fixare se poate ancora într-o gaură străpunsă a piesei portante, 5 și un opritor elastic, dispus între piesa de prindere și piciorul de ancorare, la care peretele piciorului de ancorare prezintă două străpungeri, opuse una alteia, din ale căror muchii 7 inferioare pornesc două brațe elastice ce se deschid larg în direcția piesei de prindere, care prezintă la capete niște suprafețe frontale, care, după introducerea elementului de fixare în 9 gaura unei piese portante, vin în contact cu partea inferioară a acesteia și la care suprafețele frontale ale celor două perechi de brațe elastice, opuse pe diagonală, se află în două planuri 11 orizontale diferite, caracterizat prin aceea că atât brațele elastice scurte (5), cât și brațele elastice lungi (6), care pornesc din muchiile inferioare ale respectivei străpungeri (4), se 13 extind în direcție radială pe piesa de prindere (1) până la o muchie exterioară (11) a brațului elastic scurt (5) și până la o muchie exterioară (12) a brațului elastic lung (6) și apoi vin radial 15 înapoi, prin mai multe trepte, până la suprafețele frontale corespunzătoare (7, 8), prin aceasta formându-se pe fiecare braț elastic (5,6) mai multe suprafețe în trepte orizontale (9, 17

10), în planuri diferite, și mai multe suprafețe de contact verticale (13,14) la distanțe radiale diferite față de axa centrală (IVI) a elementului de fixare, la care suprafețele frontale (7,8) și 19 suprafețele în trepte orizontale individuale (9,10) ale unei perechi de brațe elastice corespunzătoare (5,6) se află în aceleași planuri diferite amintite, iar suprafețele de contact 21 verticale individuale (13,14) ale acestora se află la aceeași distanță radială din momentul respectiv, față de axa centrală (M), însă în raport cu cealaltă pereche de brațe elastice (6, 23

5) se află în planuri diferite, respectiv la distanțe radiale diferite față de axa centrală (M).
2. Element de fixare, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că distanța 25 radială cea mai mare (R1) a unei muchii exterioare (11,12) a unui braț elastic (5,6), față de axa centrală (M), este mult mai mare decât semidiametrul (D1/2) unei găuri, cea mai mare 27 din piesa portantă, încât, la o încărcare laterală a elementului de fixare, piciorul de ancorare (2) nu se desprinde, și cea mai mică distanță radială posibilă (R2) de la baza brațului elastic 29 (5,6) față de axa centrală (M) este nesemnificativ mai mică decât semidiametrul (D2/2) unei găuri, cea mai mică, din piesa portantă. 31
3. Element de fixare, conform revendicării 2, caracterizat prin aceea că treptele în scădere de pe brațele elastice scurte (5) și treptele în scădere de pe brațele elastice lungi 33 (6) sunt decalate astfel una față de alta, încât suprafețele frontale (8), respectiv suprafețele în trepte orizontale (10) ale brațelor elastice lungi (6) și suprafețele frontale (7), respectiv 35 suprafețele în trepte orizontale (9) ale brațelor elastice scurte (5), cu grosimea crescătoare a materialului unei piese portante, pot veni în contact în mod alternativ cu partea inferioară 37 a unei astfel de piese portante, și că, în mod corespunzător, suprafețele de rezemare verticale (13) ale brațelor elastice scurte (5) și suprafețele de rezemare verticale (14) ale 39 brațelor elastice lungi (6), cu diametrul crescător al găurii (D2 până la D1), pot fi aduse în contact, în mod alternativ, cu suprafața periferică a unei găuri. 41