MD3930663T2 - Produs de îngrijire orală - Google Patents

Abstract

Prezenta invenţie se referă la un produs de îngrijire orală, cum ar fi o apă de gură, gel parodontal sau o pastă de dinţi care conţine clorhexidină şi ADN de sodiu. Acest produs de îngrijire orală prezintă un efect antibacterian eficient împotriva gingivitei, plăcii bacteriene şi parodontozei combinat cu o activitate cicatrizante şi antiinflamatoare şi care, în plus, contracarează stresul oxidativ astfel încât să limiteze apariţia şi progresia iritaţiilor mucoasei bucale şi promovează trofismul acestora.

Description

DOMENIUL INVENŢIEI

Prezenta invenţie se referă la un produs de îngrijire orală pe bază de clorhexidină şi ADN de sodiu, cum ar fi de exemplu o apă de gură, un gel parodontal sau o pastă de dinţi, care previne formarea plăcii pe dinţi şi, în acelaşi timp, limitează debutul şi progresia iritaţiilor mucoasei cavităţii bucale, favorizand astfel trofismul acestora.

STADIUL TEHNICII

Produsele de îngrijire orală pe bază de clorhexidină, cum ar fi apa de gură, sunt cunoscute de ceva timp, deoarece această componentă activă este un antibacterian puternic datorită capacităţii sale de a pătrunde în membrana externă a bacteriilor şi de a coagula proteinele interne ale acestora. Clorhexidina desfăşoară şi o activitate intensă anti-placă. Soluţiile care conţin clorhexidină în diferite concentraţii sunt utilizate, de asemenea, pentru prevenirea complicaţiilor postoperatorii. Cererea de brevet JP-AH05-58866 descrie compoziţii de pastă de dinţi care conţin polivinilpirolidonă/monostearat de polioxietilenă, clorhidrat de clorhexidină 0,1/0,05% şi sare de sodiu a acidului dezoxiribonucleic 0,1/0,2% pentru a reduce bacteriile de la suprafaţa dintelui, oferind în acelaşi timp o acţiune non-antibacteriană şi bactericidă pentru a suprima formarea plăcii, gingivita, parodontita, şi alte tipuri de boli parodontale. Cererea de brevet US-A-5.662.889 dezvăluie utilizarea ADN-ului de sodiu în compoziţii de îngrijire orală (adică apă de gură sau în pastă de dinţi) pentru efectul său puternic antiparodontoză. Cererea de brevet EP-A1-0712936 dezvăluie utilizarea ADN-ului de sodiu în compoziţii de îngrijire orală (adică apă de gură sau în pastă de dinţi) pentru activităţi antiinflamatorii, antiseptice şi antiparodontoză. Cererea de brevet JP-A-2018/203628 descrie compoziţii de îngrijire orală care conţin copolimer polivinil pirolidonă-acetat de vinil ca liant, vitamina C şi metabisulfit ca antioxidant, clorhexidină ca agent antiseptic, citrat de sodiu ca ajustator de pH şi ADN sau acid dezoxiribonucleic ca polimer organic.

Cu toate acestea, se ştie că utilizarea prelungită a produselor de îngrijire orală pe bază de clorhexidină poate provoca, de exemplu, iritarea mucoasei cavităţii bucale care, pe termen lung, le poate deteriora trofismul corect.

Solicitantul a constatat, de fapt, că, deşi efectele benefice ale clorhexidinei în tratamentul gingivitei, plăcii bacteriene şi parodontitei sunt cunoscute, rămân rezerve cu privire la utilizarea acesteia pentru aceste tratamente, în special pentru tratamentele de lungă durată, care derivă din conştientizarea efectelor secundare cauzate de respectiva componentă activă asupra mucoasei cavităţii bucale.

REZUMATUL INVENŢIEI

Scopul prezentei invenţii este, prin urmare, de a furniza un nou produs de îngrijire orală cuprinzând clorhexidină, eficient împotriva gingivitei, plăcii bacteriene şi parodontitei şi având o activitate cicatrizantă şi antiinflamatoare şi care, de asemenea, contracarează stresul oxidativ, astfel încât să limiteze debutul şi progresia iritaţiilor şi alterărilor structurii celulare a mucoasei cavităţii bucale rezultate din utilizarea clorhexidinei şi, astfel, promovează trofismul mucoasei cavităţii bucale în sine.

În conformitate cu prezenta invenţie, solicitantul a constatat în mod surprinzător că aceste caracteristici dorite pot fi atinse prin utilizarea, în combinaţie cu clorhexidină, de ADN de sodiu.

Prin urmare, prezenta invenţie se referă la ADN-ul de sodiu pentru utilizare într-o metodă pentru tratamentul efectelor secundare ale clorhexidinei la un pacient care urmează un tratament cu clorhexidină, aşa cum este definit în revendicarea 1.

Într-adevăr, s-a constatat în mod surprinzător că asocierea ADN-ului de sodiu cu clorhexidina nu numai că contracarează efectul iritant al acesteia din urmă asupra mucoasei cavităţii bucale, exercitând un efect protector asupra acesteia din urmă şi un efect de vindecare asupra eventualelor răni din cavitatea bucală, dar şi permite limitarea efectelor secundare ale utilizării prelungite a produselor de îngrijire orală pe bază de clorhexidină, care includ modificări ale structurii celulare, inclusiv vacuolizarea, degenerarea nucleului celular şi extinderea spaţiilor intercelulare.

Datorită combinaţiei specifice de ADN de sodiu şi clorhexidină, produsul de îngrijire orală are, aşadar, o gamă de proprietăţi capabile să depăşească limitele de aplicare şi funcţionale ale produselor de îngrijire orală pe bază doar de clorhexidină, extinzând posibilităţile de aplicare şi remediind unele efecte secundare ale utilizării prelungite a acestora.

Produsul de îngrijire bucală este de fapt capabil să asocieze o acţiune protectoare eficientă la nivel celular faţă de efectele secundare ale clorhexidinei, limitând astfel apariţia şi progresia modificărilor structurii celulare a mucoasei cavităţii bucale, cu efect antibacterian eficient împotriva gingivitei, plăcii bacteriene şi parodontitei combinate cu o activitate cicatrizantă şi antiinflamatorie capabilă să contracareze stresul oxidativ, si să limiteze apariţia şi progresia iritaţiilor mucoasei cavităţii bucale, favorizând astfel trofismul acestora. Aceste caracteristici fac ca utilizarea sa să fie deosebit de avantajoasă, chiar şi pe termen lung, fără a întâmpina declanşarea efectului iritant şi efecte secundare la nivel celular al clorhexidinei asupra mucoasei cavităţii bucale.

Solicitantul a observat în special că una dintre limitele de aplicare şi funcţionale ale utilizării produselor de îngrijire orală pe bază de clorhexidină constă în apariţia - în special în cazul utilizării prelungite - a reacţiilor adverse care implică, pe lângă iritarea mucoaselor bucale, de asemenea modificări la nivelul structurii celulare a mucoasei respective, incluzând vacuolizarea, degenerarea nucleului celular şi extinderea spaţiilor intercelulare.

Solicitantul a constatat aşadar în mod surprinzător că asocierea ADN-ului de sodiu cu clorhexidina nu numai că contracarează efectul său iritant asupra mucoasei cavităţii bucale, exercitând un efect protector asupra acestuia şi un efect de vindecare asupra posibilelor răni ale cavităţii bucale, dar permite şi limitarea efectelor secundare ale utilizării prelungite a respectivei componente active, care includ modificări ale structurii celulare, inclusiv vacuolizarea, degenerarea nucleului celular şi extinderea spaţiilor intercelulare.

Acest lucru i-a permis Solicitantului să definească şi să dezvolte un nou produs de îngrijire orală care să cuprindă clorhexidină, prin urmare eficient împotriva gingivitei, plăcii bacteriene şi parodontozei, care în acelaşi timp nu a putut da naştere la sau, limita sever efectele secundare ale utilizării prelungite a respectivei componente active, care include iritaţii şi chiar modificări ale structurii celulare a mucoasei cavităţii bucale, inclusiv vacuolizarea, degenerarea nucleului celular şi extinderea spaţiilor intercelulare.

Într-un exemplu de realizare preferat al acestuia, respectivul produs de îngrijire orală este selectat din grupul constând din: apă de gură, gel parodontal şi pastă de dinţi.

Într-o variantă preferată a acestuia, produsul de îngrijire orală este o apă de gură care cuprinde de la 0,01% la 0,30% în greutate clorhexidină, de la 0,01% la 0,2% în greutate ADN de sodiu, de la 0,1% la 0,5% în greutate cel puţin o sare metabisulfit a unui metal alcalin sau alcalino-pământos, de la 0,1% până la 1,0% în greutate acid ascorbic, de la 0,05% până la 1% în greutate cel puţin un copolimer polivinilpirolidonă-vinilacetat, în raport cu volumul total al apei de gură.

Prezenta invenţie se referă la ADN-ul de sodiu pentru utilizare într-o metodă pentru tratamentul unei patologii a mucoasei cavităţii bucale, în care patologia menţionată implică o modificare a structurii celulare a mucoasei cavităţii bucale, modificarea menţionată a structurii celulare fiind selectată din grupul constând din: vacuolizare, degenerare a nucleului celular, extindere a spaţiilor intercelulare.

De fapt, s-a constatat în mod surprinzător că ADN-ul de sodiu exercită o acţiune protectoare asupra structurii celulare a mucoasei cavităţii bucale, capabilă să contracareze debutul şi progresia modificărilor acesteia, inclusiv vacuolizarea, degenerarea nucleului celular şi extinderea spaţiilor intercelulare.

Aceasta permite intervenţia terapeutică asupra modificărilor celulare ale mucoasei cavităţii bucale de orice etiologie, de exemplu prin limitarea efectelor secundare ale tratamentelor cu componente active care sunt deosebit de agresive faţă de structura celulară a mucoasei cavităţii bucale, cum ar fi clorhexidina.

Solicitantul a constatat că tratamentul efectelor secundare ale clorhexidinei constituie un aspect inovator de valoare deosebită în lumina cererii menţionate mai sus şi a limitelor funcţionale pentru utilizarea produselor de îngrijire orală pe bază de clorhexidină.

Într-un alt aspect al acesteia, prezenta invenţie se referă, prin urmare, de asemenea, la ADN-ul de sodiu pentru utilizare într-o metodă de tratare a efectelor secundare ale clorhexidinei la un pacient care urmează un tratament cu clorhexidină, în care efectele secundare menţionate implică o modificare a structurii celulare a mucoasei orale a pacientului menţionat, modificarea menţionată a structurii celulare fiind selectată din grupul constând din: vacuolizare, degenerare a nucleului celular, extindere a spaţiilor intercelulare.

SCURTĂ DESCRIERE A DESENELOR

În desene:

• Figura 1 prezintă o vedere schematică în secţiune transversală, nedimensionată, a sistemului utilizat pentru experimentare conform Exemplului 1; • Figura 2 prezintă rezultatele testului de viabilitate MTT pe celule ROE la diferiţi timpi de tratament cu soluţiile A, B, C şi D conform Exemplului 1; • Figura 3 prezintă rezultatele testului de viabilitate MTT pe celulele ROE după 1 minut de tratament cu o soluţie 3% în volum H2O2 şi timpi de tratament diferiţi ulterior cu soluţiile A, B, C şi D conform Exemplului 1; • Figura 4 prezintă reconstrucţii redate 3D ale observaţiilor CLSM şi proiecţiile intensităţii maxime a probelor ROE, după 30 de minute de tratament respectiv cu soluţiile A, B, C şi D conform Exemplului 1; • Figura 5 prezintă reconstrucţii redate 3D ale observaţiilor CLSM şi proiecţiile intensităţii maxime a probelor ROE, după 1 minut de tratament cu o soluţie 3% în volum de H2O2 şi 30 de minute ulterioare de tratament cu soluţiile A, B, C şi D conform Exemplului 1; • Figura 6 prezintă secţiuni de probe de ROE după 30 de minute de tratament respectiv cu soluţiile A, B, C şi D conform Exemplului 1; şi • Figura 7 prezintă secţiuni de probe ROE după 1 minut de tratament cu o soluţie de 3% în volum de H2O2 şi 30 de minute ulterioare de tratament cu soluţiile A, B, C şi D conform Exemplului 1.

DESCRIEREA DETALIATĂ A INVENŢIEI

Prezenta invenţie poate fi prezentată în unul sau mai multe dintre aspectele sale sau în una sau mai multe dintre caracteristicile preferate raportate mai jos, care pot fi combinate între ele după cum se preferă în conformitate cu cerinţele aplicaţiei.

În contextul prezentei descrieri şi al revendicărilor următoare, toate mărimile numerice indicând cantităţi, parametri, procente şi aşa mai departe trebuie considerate precedate în fiecare împrejurare de termenul „aproximativ», dacă nu se indică altfel. În plus, toate intervalele de mărimi numerice includ toate combinaţiile posibile de valori numerice maxime şi minime şi toate intervalele intermediare posibile, precum şi cele indicate mai jos.

În scopul prezentei invenţii, a fost identificată o combinaţie de două substanţe, clorhexidină şi ADN de sodiu, ale căror caracteristici combinate antibacteriene, cicatrizante şi antiinflamatorii şi stresului oxidativ fac ca utilizarea lor ca şi componente active ale unui produs de îngrijire orală să fie deosebit de eficientă împotriva gingivitei, plăcii bacteriene şi parodontozei, combinaţie care, în acelaşi timp, limitează apariţia şi progresul iritaţiilor şi alterărilor structurii celulare a mucoasei cavităţii bucale rezultate din utilizarea clorhexidinei, şi astfel favorizează trofismul mucoasei cavităţii bucale în sine.

Mai particular, prezenta invenţie se referă la un produs de îngrijire orală care cuprinde clorhexidină şi ADN de sodiu.

În prezenta invenţie, atunci când se utilizează expresia:

• „% în greutate faţă de volumul total al apei de gură» înseamnă cantitatea în grame dintr-o anumită componentă prezentă în 100 mililitri (ml) de apă de gură; • „clorhexidină" înseamnă, dacă nu se specifică altfel, compusul 1,1'-hexametilenbis[5-(p-clorfenil)biguanidă], o sare sau un complex al acestuia; • „ADN de sodiu" înseamnă sarea de sodiu a acidului dezoxiribonucleic, de exemplu, obţinută prin extracţia acidului dezoxiribonucleic nativ din ţesutul gonadelor de sturion mascul şi ulterior purificat, depolimerizat şi neutralizat cu ioni de sodiu. Fără a dori să ne legăm de o anumită teorie, se crede că asocierea ADN-ului de sodiu cu clorhexidina nu numai că contracarează efectul iritant al acesteia din urmă asupra mucoasei cavităţii bucale, exercitând asupra acesteia un efect protector şi un efect de vindecare a eventualelor răni ale cavităţii bucale, dar permite, de asemenea, limitarea efectelor secundare ale utilizării prelungite a produselor de îngrijire orală pe bază de clorhexidină, care includ modificări ale structurii celulare, inclusiv vacuolizarea, degenerarea nucleului celular şi extinderea spaţiilor intercelulare. Solicitantul a observat în special că una dintre limitele de aplicare şi funcţionale ale utilizării produselor de îngrijire orală pe bază de clorhexidină constă în apariţia - în special în cazul utilizării prelungite - a reacţiilor adverse care implică, pe lângă iritarea mucoaselor orale, de asemenea modificări la nivelul structurii celulare a mucoasei respective, incluzând vacuolizarea, degenerarea nucleului celular şi extinderea spaţiilor intercelulare. Solicitantul a constatat aşadar în mod surprinzător că asocierea ADN-ului de sodiu cu clorhexidina nu doar contracarează efectul său iritant asupra mucoasei cavităţii bucale, exercitând un efect protector asupra acesteia şi un efect de vindecare asupra eventualelor răni ale cavităţii bucale, dar permite şi limitarea efectelor secundare ale utilizării prelungite a respectivei componente active, care includ modificări ale structurii celulare, inclusiv vacuolizarea, degenerarea nucleului celular şi extinderea spaţiilor intercelulare. Acest lucru i-a permis Solicitantului să definească şi să dezvolte un nou produs de îngrijire orală care să cuprindă clorhexidină, prin urmare eficient împotriva gingivitei, plăcii bacteriene şi parodontozei, care în acelaşi timp nu a putut da naştere la sau, limita sever efectele secundare ale utilizării prelungite a respectivei componente active, care include iritaţii şi chiar modificări ale structurii celulare a mucoasei cavităţii bucale, inclusiv vacuolizarea, degenerarea nucleului celular şi extinderea spaţiilor intercelulare. Datorită combinaţiei specifice de ADN de sodiu şi clorhexidină, produsul de îngrijire orală are, aşadar, o gamă de proprietăţi capabile să depăşească limitele de aplicare şi funcţionale ale produselor de îngrijire orală pe bază doar de clorhexidină, extinzând posibilităţile de aplicare şi remediind unele efecte secundare ale utilizării prelungite a acestora. Produsul de îngrijire orală este de fapt capabil să asocieze o acţiune protectoare eficientă la nivel celular faţă de efectele secundare ale clorhexidinei, limitând astfel apariţia şi progresia modificărilor structurii celulare a mucoasei cavităţii bucale, cu efect antibacterian eficient împotriva gingivitei. , placa bacteriana si parodontita combinate cu o activitate cicatrizanta si antiinflamatorie capabila sa contracareze stresul oxidativ, si sa limiteze aparitia si progresia iritatiilor mucoasei cavităţii bucale, favorizand astfel trofismul acestora. Aceste caracteristici fac ca utilizarea sa să fie deosebit de avantajoasă, chiar şi pe termen lung, fără a întâmpina declanşarea efectului iritant şi efecte secundare la nivel celular al clorhexidinei asupra mucoasei cavităţii bucale. Într-un exemplu de realizare preferat al acestuia, respectivul produs de îngrijire orală este selectat din grupul constând din: apă de gură, gel parodontal şi pastă de dinţi. Într-o primă variantă de realizare preferată a acestuia, produsul de îngrijire orală este o apă de gură care cuprinde clorhexidină şi ADN de sodiu. Apa de gură cuprinde clorhexidină. De preferinţă, cantitatea de clorhexidină din apa de gură este în intervalul de la 0,01% la 0,30% în greutate, mai preferabil de la 0,05% la 0,30% în greutate, chiar mai preferabil de la 0,09% la 0,20% în greutate, faţă de volumul total al apei de gură. În apa de gură, clorhexidina poate fi prezentă în mod avantajos şi sub formă de sare şi complex. De preferinţă, apa de gură conţine clorhexidină sub formă de sare sau complex. Ca sare de clorhexidină, de exemplu, digluconat de clorhexidină sau diacetat de clorhexidină se pot utiliza în apa de gură. De preferinţă, apa de gură conţine clorhexidină sub formă de gluconat de clorhexidină. Apa de gură cuprinde ADN de sodiu. De preferinţă, în apa de gură cantitatea de ADN de sodiu este în intervalul de la 0,01% la 0,2%, mai preferabil de la 0,05% la 0,1%, în greutate faţă de volumul total al apei de gură. ADN-ul de sodiu adecvat pentru scopurile prezentei invenţii este disponibil comercial, de exemplu cel comercializat sub denumirea de pulbere Kalinat aw (Kalichem). Respectiva cantitate de ADN de sodiu s-a dovedit, de fapt, a fi optimă pentru contracararea efectului iritant al clorhexidinei asupra mucoasei cavităţii bucale, exercitând un efect protector asupra acesteia şi un efect de vindecare asupra eventualelor răni ale cavităţii bucale, promovând astfel şi un trofism corect al mucoasei cavităţii bucale în sine. De preferinţă, apa de gură cuprinde cel puţin o sare metabisulfit a unui metal alcalin sau alcalino-pământos. Prezenţa a cel puţin unei sări metabisulfit a unui metal alcalin sau alcalino-pământos contracarează dezavantajul pigmentării întunecate pe dinţi, un efect secundar al clorhexidinei. De preferinţă, acea cel puţin o sare metabisulfit a unui metal alcalin sau alcalino-pământos este selectată din grupul care constă din: metabisulfit de sodiu, metabisulfit de potasiu, metabisulfit de calciu. Mai preferabil, apa de gură cuprinde metabisulfit de sodiu. De preferinţă, în apa de gură, cantitatea de cel puţin o sare metabisulfit a unui metal alcalin sau alcalino-pământos este în intervalul de la 0,1% la 0,5%, mai preferabil de la 0,15% la 0,3% în greutate faţă de volumul total al apei de gură. De preferinţă, apa de gură conţine acid ascorbic. De preferinţă, în apa de gură cantitatea de acid ascorbic este în intervalul de la 0,1% la 1,0% în greutate, în raport cu volumul total al apei de gură. Prezenţa acidului ascorbic contracarează dezavantajul pigmentării întunecate pe dinţi, un efect secundar al clorhexidinei. De preferinţă, apa de gură cuprinde acid ascorbic şi cel puţin o sare metabisulfit a unui metal alcalin sau alcalino-pământos, chiar mai preferabil de la 0,1% până la 0,5% în greutate din cel puţin o sare metabisulfit a unui metal alcalin sau alcalino-pământos şi de la 0,1% până la 1,0% în greutate acid ascorbic, raportat la volumul total al apei de gură. Combinaţia menţionată de componente în cantităţile specificate s-a dovedit a fi optimă pentru contracararea efectului secundar al clorhexidinei asupra pigmentării întunecate pe dinţi. De preferinţă, apa de gură conţine citrat de sodiu tribazic. De preferinţă, în apa de gură cantitatea de citrat de sodiu tribazic este în intervalul de la 0,8% la 2,0%, mai preferabil de la 0,8% la 1,2%, în greutate, în raport cu volumul total al apei de gură. Prezenţa citratului de sodiu tribazic în cantităţile menţionate permite în mod avantajos reglarea pH-ului apei de gură la valori optime pentru utilizarea sa. Într-un exemplu de realizare preferat, apa de gură cuprinde acid ascorbic şi citrat de sodiu tribazic. Mai preferabil, apa de gură cuprinde de la 0,1% până la 1% în greutate faţă de volumul total acid ascorbic din apa de gură şi de la 0,8% până la 2,0% în greutate faţă de volumul total de apă de gură cu citrat de sodiu tribazic. De fapt, s-a constatat în mod surprinzător că respectiva combinaţie de acid ascorbic şi citrat de sodiu tribazic permite stabilizarea formulării apei de gură. De preferinţă, apa de gură cuprinde cel puţin un copolimer polivinilpirolidonă-acetat de vinil. Copolimerii polivinilpirolidonă-acetat de vinil adecvaţi pentru scopurile prezentei invenţii sunt disponibili comercial, de exemplu cei comercializaţi sub denumirea de Luviskol® (BASF SE). Cel puţin un copolimer polivinilpirolidonă-acetat de vinil exercită în mod avantajos o acţiune filmogenă şi anti-placă în apa de gură. De preferinţă, în apa de gură, cantitatea de cel puţin un copolimer polivinilpirolidonă-acetat de vinil este în intervalul de la 0,05% la 1%, mai preferabil de la 0,3% la 1%, în greutate, în raport cu volumul total al apei de gură. Într-o variantă preferată a acestuia, produsul de îngrijire orală este o apă de gură care cuprinde de la 0,01% la 0,30% în greutate clorhexidină, de la 0,01% la 0,2%, mai preferabil de la 0,01% la 0,1%, în greutate ADN de sodiu, de la 0,1% până la 0,5% în greutate cel puţin o sare metabisulfit a unui metal alcalin sau alcalino-pământos, de la 0,1% la 1,0% în greutate acid ascorbic, de la 0,05% la 1%, mai preferabil de la 0,3% la 1%, în greutate cel puţin un copolimer polivinilpirolidonă-acetat de vinilacetat, în raport cu volumul total al apei de gură. Apa de gură poate conţine unul sau mai multe dintre celelalte ingrediente posibile cunoscute în domeniu pentru soluţii de îngrijire orală. În particular, apa de gură poate cuprinde în plus unul sau mai mulţi aditivi selectaţi din grupul care constă din: îndulcitori, arome, agenţi de umectare, conservanţi, emulgatori, regulatori de pH, coloranţi alimentari. Ca îndulcitori, apa de gură poate cuprinde, de exemplu, xilitol, zaharinat de sodiu, acesulfam de potasiu, sucraloză, extract de stevie. Ca arome, apa de gură poate cuprinde, de exemplu, mentă, mentol, anetol, mentha viridis, scorţişoară, cuişoare, eucaliptol. Ca agenţi de umectare, apa de gură poate cuprinde, de exemplu, propilenglicol, sorbitol, glicerină. Ca şi conservanţi, apa de gură poate cuprinde, de exemplu, benzoat de sodiu, metilizotiazolinonă. Ca agenţi tensioactivi solubilizanţi, apa de gură poate cuprinde, de exemplu: ulei de ricin hidrogenat Peg 40, Poloxamer 407. Ca regulatori de pH, apa de gură poate cuprinde, de exemplu, citrat de sodiu, acid citric. Ca şi coloranţi, apa de gură poate cuprinde, de exemplu, CI 19140, CIU 42090, CI 17200. Apa de gură este preparată în mod convenabil într-un mod cunoscut sub formă de soluţie sau suspensie într-un mediu solvent adecvat, de preferinţă apă. Conform unui exemplu de realizare preferat, apa de gură cuprinde următoarele componente:

1.

Apă

2.

Xilitol

3.

Propilen glicol

4.

Ulei de ricin hidrogenat PEG 40

5.

Acid ascorbic

6.

Digluconat de clorhexidină

7.

Copolimer polivinilpirolidonă-acetat de vinil

8.

ADN de sodiu

9.

Arome

10.

Poloxamer 407

11.

Metabisulfit de sodiu

12.

Citrat de sodiu

13.

Acid citric

14.

C.I. 42090

15.

C.I. 17200

Într-un alt exemplu de realizare preferat, produsul de îngrijire orală este un gel parodontal care cuprinde clorhexidină şi ADN de sodiu.

Conform unui exemplu de realizare preferat, gelul parodontal cuprinde următoarele componente:

1.

Apă

2.

Propilen glicol

3.

Hidroxietil celuloză

4.

Copolimer polivinilpirolidonă-acetat de vinil

5.

Ulei de ricin hidrogenat PEG 40

6.

Digluconat de clorhexidină

7.

Acetat de sodiu

8.

ADN de sodiu

9.

Mentol

10.

Ulei de mentă

11.

Acid acetic

12.

Metabisulfit de sodiu

13.

Acid ascorbic

De preferinţă, gelul parodontal cuprinde de la 0,5% în greutate până la 1,0% în greutate clorhexidină, în raport cu volumul total al gelului parodontal.

De preferinţă, gelul parodontal cuprinde ADN de sodiu într-o cantitate maximă de 0,3%, mai preferabil de la 0,01% până la 0,3%, în greutate, faţă de greutatea totală a gelului parodontal.

Într-un alt exemplu de realizare preferat, produsul de îngrijire orală este o pastă de dinţi care conţine clorhexidină şi ADN de sodiu. Conform unui exemplu de realizare preferat, pasta de dinţi cuprinde următoarele componente:

1.

Sorbitol

2.

Apă

3.

Silice (silice hidratată)

4.

Glicerol

5.

Xilitol

6.

Cocamidopropil betaină

7.

Copolimer polivinilpirolidonă-acetat de vinil

8.

Ulei de ricin hidrogenat PEG 40

9.

Arome

10.

Digluconat de clorhexidină

11.

Carboximetil celuloză

12.

Acid ascorbic

13.

Metabisulfit de sodiu

14.

ADN de sodiu

15.

Zaharină de sodiu

16.

Benzoat de sodiu

17.

Citrat de sodiu

De preferinţă, pasta de dinţi conţine de la 0,05% în greutate până la 0,2% în greutate clorhexidină, în raport cu volumul total al pastei de dinţi.

De preferinţă, cel puţin o fluorură anorganică poate fi prezentă opţional în pasta de dinţi.

De preferinţă, în pasta de dinţi cantitatea de ADN de sodiu este în intervalul de la 0,01% la 0,05% în greutate faţă de volumul total al pastei de dinţi.

Într-un alt aspect, prezenta invenţie se referă, de asemenea, la utilizarea produsului de îngrijire orală ca agent anti-iritare al mucoasei cavităţii bucale.

Într-un alt aspect, prezenta invenţie se referă de asemenea la utilizarea produsului de îngrijire orală conform prezentei invenţii ca agent de vindecare a mucoasei cavităţii bucale. De preferinţă, mucoasa cavităţii bucale menţionată cuprinde ţesutul parodontal.

De altfel, s-a constatat că, datorită asocierii ADN-ului de sodiu cu clorhexidina, produsul de îngrijire orală contracarează efectul iritant al acesteia din urmă asupra mucoasei cavităţii bucale, exercitând asupra acesteia un efect protector şi un efect de vindecare asupra eventualelor răni ale cavităţii bucale.

De asemenea, s-a constatat că asocierea ADN-ului de sodiu cu clorhexidină permite, de asemenea, limitarea efectelor secundare ale utilizării prelungite a produselor de îngrijire orală pe bază de clorhexidină, care includ modificări ale structurii celulare, inclusiv vacuolizarea, degenerarea nucleului celular şi extinderea spaţiilor intercelulare, evitând astfel una dintre limitele de aplicare şi funcţionale ale respectivelor produse.

De preferinţă, prezenta invenţie se referă prin urmare la utilizarea produsului de îngrijire orală conform prezentei invenţii într-o metodă pentru tratamentul a cel puţin unei patologii selectate din grupul care constă din: gingivită, placă bacteriană şi parodontită.

În plus, s-a constatat în mod surprinzător că produsul de îngrijire orală este eficient şi în tratamentul mucozitei peri-implantare. Prin urmare, într-un alt aspect al acesteia, prezenta invenţie se referă, de asemenea, la utilizarea produsului de îngrijire orală conform prezentei invenţii într-o metodă pentru tratamentul mucozitei peri-implantare.

Într-un alt aspect al acesteia, prezenta invenţie se referă la utilizarea ADN-ului de sodiu pentru utilizare într-o metodă pentru tratamentul unei patologii a mucoasei cavităţii bucale, în care patologia menţionată implică o modificare a structurii celulare a mucoasei cavităţii bucale menţionate, modificarea de structură celulară fiind selectată în grupul format din: vacuolizare, degenerare a nucleului celular, extindere a spaţiilor intercelulare.

De fapt, s-a constatat în mod surprinzător că ADN-ul de sodiu exercită o acţiune protectoare asupra structurii celulare a mucoasei cavităţii bucale, capabilă să contracareze debutul şi progresia modificărilor acesteia, inclusiv vacuolizarea, degenerarea nucleului celular şi extinderea spaţiilor intercelulare.

De preferinţă, mucoasa cavităţii bucale menţionată cuprinde ţesutul parodontal.

Solicitantul a mai constatat că respectiva acţiune protectoare a ADN-ului de sodiu permite intervenţia terapeutică asupra modificărilor celulare ale mucoasei cavităţii bucale de orice etiologie, de exemplu prin limitarea efectelor secundare ale tratamentelor cu componente active care sunt deosebit de agresive faţă de structura celulară a mucoasei cavităţii bucale, cum ar fi clorhexidina, de exemplu.

Solicitantul a constatat că tratamentul efectelor secundare ale clorhexidinei constituie un aspect inovator de valoare deosebită în lumina aplicării menţionate mai sus şi a limitelor funcţionale pentru utilizarea produselor de îngrijire orală pe bază de clorhexidină.

Într-un alt aspect al acesteia, prezenta invenţie se referă, prin urmare, de asemenea, la ADN-ul de sodiu pentru utilizare într-o metodă de tratare a efectelor secundare ale clorhexidinei la un pacient care urmează un tratament cu clorhexidină, în care efectele secundare menţionate implică o modificare a structurii celulare a mucoasei cavităţii bucale a pacientului menţionat, modificarea structurii celulare fiind selectată în grupul constând din: vacuolizare, degenerare a nucleului celular, extindere a spaţiilor intercelulare.

De preferinţă, mucoasa cavităţii bucale menţionată cuprinde ţesutul parodontal.

PARTEA EXPERIMENTALĂ

Invenţia este acum descrisă prin intermediul unor exemple care trebuie luate în considerare în scopuri ilustrative nelimitative ale acesteia.

Exemplul 1

Materiale şi metode

Toţi reactivii, mediile de cultură şi materialele de unică folosinţă utilizate au fost obţinute de la Merck (E.Merck AG, Darmstadt, Germania). Probe de epiteliu oral uman reconstituit (de acum înainte „ROE») de 0,5 cm2 (SkinEthic HOE ™ / Epiteliu oral uman) au fost obţinute de la EPISKIN (EPISKIN, Lyon Cedex 7, Franţa). ADN-ul de sodiu (de acum înainte „NaADN», Kalinat® AW) a fost obţinut de la KALICHEM (Kalichem, Brescia, Italia).

Au fost testate următoarele soluţii pentru apă de gură, care nu conţin conservanţi:

A. apă de gură care conţine 0,2% în greutate clorhexidină, faţă de volumul total al apei de gură (martor pozitiv);

B. apă de gură care conţine 0,2% în greutate clorhexidină şi 0,01% în greutate NaADN, faţă de volumul total al apei de gură (test);

C. apă de gură conţinând 0,01% în greutate NaADN, faţă de volumul total al apei de gură);

D. soluţie salină tamponată cu fosfat (PBS, martor negativ).

Epiteliu oral uman reconstituit (ROE)

Au fost utilizate 32 probe de ROE. Probele ROE au fost deschise sub hotă în prezenţa unui flux de aer steril. Probele au fost aranjate în plăci de transport cu 24 de godeuri care conţineau mediu cu nutrient de agaroză. Probele au fost extrase din plăcile de transport şi agaroza a fost îndepărtată. Apoi probele au fost plasate în plăci cu 6 godeuri cu mediu nutritiv (mediu RPMI 1640, suplimentat cu 20% ser fetal bovin, 1% L-glutamină şi 1% penicilină/streptomicină). Înainte de test, plăcile de cultură au fost incubate peste noapte la 37 °C într-o atmosferă de CO2 la 5% şi 100% umiditate relativă.

Bioreactor

Testele au fost efectuate în două bioreactoare Drip Flow disponibile comercial (DFR 110; BioSurface Technologies, Bozeman, MT, SUA) adaptate pentru a putea poziţiona tăvile care conţin probele pe fundul celulelor de flux şi pentru a putea imersa probele de ROE în mediul circulant înconjurător. Acest lucru a permis utilizarea mediului nutritiv la un debit continuu.

Toate tăvile de bioreactoare care conţin eprubete şi probe au fost sterilizate înainte de începerea experimentului folosind o chimiclavă cu tehnologie cu plasmă gazoasă cu apă oxigenată (Sterrad, ASP, Irvine, CA, SUA). Prin limitarea temperaturii maxime la 45 °C s-au evitat deteriorările cauzate de căldura întregului sistem. După sterilizare, bioreactoarele au fost apoi asamblate în interiorul unei hote sterile.

Proceduri de testare

Figura 1 prezintă o vedere schematică în secţiune transversală, nescalată, a sistemului utilizat pentru experimentare, arătând cu titlu de exemplu unul dintre cele două bioreactoare. Sistemul 1 cuprinde o pompă peristaltică 11, un reactor 10 de tip Drip Flow şi celule de flux 14, 15 şi 16 care conţin probele. Reactorul 10 de tip Drip Flow este echipat cu o cameră de curgere 21, o intrare 12 şi un dren 13. Camera de curgere 21 este configurată pentru a conţine un mediu de curgere 20.

Probele de ROE au fost tăiate din suportul lor folosind bisturii şi pensete sterile şi plasate în interiorul bioreactoarelor în opt celule de flux 14, 15 şi 16 de politetrafluoretilenă (PTFE) conţinând fiecare câte patru găuri, care le-au fixat şi le-au expus suprafeţele la mediul de curgere 20 cuprinzând un mediu nutritiv (RPMI mediu 1640, suplimentat cu 20% ser fetal bovin, 1% L-glutamină şi 1% penicilină/streptomicină). Toate tăvile au fost fixate pe fundul fiecărei camere de curgere 21 a celor două bioreactoare 10 care funcţionează în paralel şi au fost imediat inoculate cu mediu nutritiv nou. Bioreactoarele au fost apoi transferate într-un incubator care funcţionează la 37 ° C, la 5% CO2 şi la 100% umiditate relativă. Apoi a fost pornită o pompă peristaltică multicanal controlată de calculator 11 (RP-1, Rainin, Emeryville, CA, SUA), reglată la un debit de 9,6 ml/oră şi utilizată pentru a asigura un debit constant de mediu de curgere 20 cuprinzând mediu nutritiv prin celulele de flux. În Figura 1, săgeţile 17, 18 şi 19 indică schematic direcţia de curgere a mediului de curgere 20. Pompa peristaltică 11 alimentează prin orificiul de admisie 12 al reactorului 10 mediul de curgere 20 în camera de curgere 21 a celor două bioreactoare 10, care este apoi scurs prin drenul 13.

După 24 de ore, pompa 11 a fost oprită şi patru celule de flux 14, 15 şi respectiv 16 au fost tratate cu soluţiile de apă de gură A, B, C şi D, câte una pentru fiecare celulă de curgere (10 ml). În fiecare celulă de flux, două probe au fost tratate timp de 5 minute şi celelalte două timp de 30 de minute prin înclinarea bioreactorului 10 timp de 25 de minute, astfel încât soluţia să acopere complet cele două probe inferioare, apoi readucându-l în poziţia orizontală pentru restul de 5 minute pentru a acoperi toate cele patru mostre. Cele patru celule de flux 14, 15 şi 16 rămase au fost mai întâi tratate cu o soluţie 3% de H2O2 timp de 1 minut pentru a induce un stres oxidativ ridicat şi deteriorare a celulelor, apoi probele au fost clătite temeinic cu PBS steril timp de 1 minut şi celulele de flux 14, 15 şi 16 au fost tratate cu soluţii de apă de gură testate aşa cum s-a specificat anterior. Din nou, în fiecare celulă de flux, două probe au fost tratate cu soluţii de apă de gură timp de 5 minute şi celelalte două timp de 30 de minute.

După aceea, pompa 11 a fost reactivată pentru spălarea soluţiilor de apă de gură timp de 60 de minute, apoi toate probele de ROE au fost extrase din celulele de flux 14, 15 şi 16, imediat tăiate în 4 părţi egale folosind bisturie şi pensete sterile şi s-au prelucrat după cum urmează.

Evaluarea probelor

Probele ROE ale fiecărui tratament au fost supuse testelor de viabilitate MTT (n = 4), imagistică la microscopie cu scanare laser confocal (CLSM) (n = 2) şi evaluării histologice (n = 2) folosind microscopia optică şi microscopia electronică în transmisia imaginilor (TEM).

Testul de viabilitate MTT

Supravieţuirea celulară a fost evaluată prin testul de viabilitate MTT. Dozarea a fost efectuată după cum urmează: s-au preparat două soluţii mamă de pornire prin dizolvarea a 5 mg/ml de bromură de 3-(4,5-dimetiltiazol-2-il)-2,5-difeniltetrazoliu (MTT) în PBS steril şi 0,3 mg / ml de N-metilfenaziniu metil sulfat (PMS) în PBS steril. Soluţiile au fost păstrate la 2 °C în flacoane rezistente la lumină până în ziua experimentului, când s-a făcut o nouă soluţie de măsurare (FMS) prin amestecarea într-un raport de 1: 1: 8, respectiv, soluţie mamă de MTT, PMS steril şi soluţie mamă de PBS. O soluţie de liză (LS) a fost preparată prin dizolvarea a 10% v/v de dodecil sulfat de sodiu şi 50% v/v de dimetilformamidă în apă distilată. Probele ROE supuse testului MTT au fost plasate în godeurile unei plăci sterile cu fund plat cu 24 de godeuri. După aceea, 1 ml de FMS a fost pipetat în fiecare godeu şi plăcile au fost incubate la 37 ° C în condiţii de lumină timp de 1 oră. În timpul incubaţiei, transportul electronilor prin membrana celulară şi, într-o măsură mai mică, sistemele celulare de oxid-reducere au transformat sarea galbenă MTT în formazan violet insolubil. Conversia a fost facilitată de acceptorul intermediar de electroni (PMS). FMS nereacţionat a fost apoi îndepărtat uşor din godeuri prin aspirare şi cristalele de formazan au fost dizolvate prin adăugarea a 1 ml de LS în fiecare godeu, urmată de incubare suplimentară în condiţii de lumină ambientală timp de 1 oră. Un total de 100 microlitri de suspensie au fost apoi îndepărtaţi din fiecare godeu şi densitatea optică (la 550 nm) a fost măsurată cu un spectrofotometru (Genesys 10-S, Thermo Spectronic, Rochester, NY, SUA).

Observaţii CLSM

Imagistica CLSM a fost efectuată folosind colorarea Live / Dead aşa cum este descris în Brambilla E, lonescu A, Mazzoni A, Cadenaro M, Gagliani M, Ferraroni M, Tay F, Pashley D, Breschi L. (2014) Hydrophilicity of dentin bonding systems influences in vitro Streptococcus mutans biofilm formation. Dent Mater. 30(8): 926-35. Pe scurt, probele ROE supuse observaţiilor CLSM au fost colorate folosind Kitul de viabilitate LIVE / DEAD® pentru microscopie (Invitrogen Ltd., Paisley, Marea Britanie). Fluorescenţa celulară colorată în viu a fost observată folosind un CLSM (CLSM inversat Eclipse Ti2, Nikon, Tokyo, Japonia). Patru secţiuni ale stivei de imagini selectate aleatoriu au fost înregistrate pentru fiecare probă ROE. Imaginile confocale au fost obţinute folosind un obiectiv Plan Apochromat 20x (NA 0,75) uscat şi digitizate folosind software-ul proprietar al lui Nikon, cu o rezoluţie de 1024 × 1024 pixeli, cu un factor de mărire de 1,0. Pentru fiecare secţiune de stive de imagini, reconstrucţiile de redare 3D au fost obţinute folosind software-ul Drishti 3D, aşa cum este descris în Lindhe J, Heyden G, Svanberg G, Löe H, Rindom Schiøtt C. (1970). Effect of local applications of chlorhexidine on the oral mucosa of the hamster. J. Periodont. Res. 5(3): 177-182.

Evaluarea histologică

Probele de ROE supuse analizei histologice au fost fixate peste noapte într-o soluţie Karnovsky proaspăt preparată (2,0% paraformaldehidă, 2,0% glutaraldehidă în tampon cacodilat de sodiu 0,1 M).

După clătirea în tampon, probele au fost colorate cu 2% OsO4 şi 2% acetat de uranil. Probele au fost apoi deshidratate în soluţii de acetonă şi încorporate în răşină Epon-Araldite (Fluka, Italia). Au fost preparate secţiuni transversale de 0,5 microni, supuse colorării cu albastru de toluidină, ale tuturor probelor din diferitele grupuri experimentale şi apoi observate prin microscopie optică (software Pro Plus Imaging) la o mărire finală de 1500x şi prin TEM (microscop Zeiss EM10) .

Rezultate

Testul MTT

Setul de date al testului de viabilitate MTT a fost verificat preliminar pentru normalitatea distribuţiei (testul Shapiro-Wilk) şi homoscedasticitatea (testul Levene). Deoarece datele nu au fost distribuite în mod normal chiar şi după transformarea logaritmică, analiza neparametrică a fost efectuată folosind testul Wilcoxon (p <0,05).

Rezultatele obţinute pe celulele ROE la diferiţi timpi de tratament cu soluţiile A, B, C şi D sunt prezentate în figura 2. Figura 3 prezintă rezultatele testului de viabilitate MTT pe celulele ROE după 1 minut de tratament cu o soluţie 3% în volum H2O2 şi timpi de tratament diferiţi ulterior cu soluţiile A, B, C şi D.

După cum se poate observa în Figura 2, după 5 minute de tratament cu soluţiile de apă de gură, s-a observat o scădere semnificativă a viabilităţii la probele tratate cu soluţia C, în comparaţie cu soluţia B. Nu s-a identificat nicio modificare semnificativă a viabilităţii soluţiilor faţă de controlul negativ (soluţia D). Tratarea probelor de ROE cu soluţii de apă de gură timp de 30 de minute a dus la o reducere semnificativă a viabilităţii prin intermediul soluţiei C faţă de soluţiile care conţin clorhexidină. Tratamentul cu 3% din volum de H2O2 (figura 3) a condus la o scădere generală a viabilităţii. Probele tratate timp de 5 minute au prezentat o viabilitate semnificativ mai mare după tratamentul cu soluţia A decât cu soluţia B, dar, după 30 de minute de tratament, diferenţa dintre aceste două soluţii a scăzut semnificativ şi a fost semnificativ mai mare decât cu soluţiile C şi D. În plus, soluţia C a provocat o viabilitate semnificativ mai mare decât soluţia D, sugerând o activitate semnificativă şi pozitivă a NaADN asupra viabilităţii celulare.

Observaţii CLSM

Reconstrucţiile microscopice confocale obţinute după un tratament de 5 minute cu soluţii de apă de gură nu au arătat diferenţe între grupuri. Reconstrucţiile probelor după 30 de minute de tratament sunt prezentate în figura 4 (probe după 30 de minute de tratament cu soluţiile A, B, C şi D) şi în figura 5 (probe după 1 minut de tratament cu H2O2 şi 30 de minute ulterioare de tratament cu soluţiile A, B, C şi D).

Probele tratate cu soluţia A şi, într-o măsură mai mică, cu soluţia B au prezentat o bună conservare a structurii celulare chiar şi în probele expuse la apă oxigenată. Probele de control negativ (D) au evidenţiat prezenţa celulelor moarte la suprafaţă şi, după tratamentul cu apă oxigenată, a fost identificabil la suprafaţă un strat compus aproape în totalitate din celule moarte. Probele tratate doar cu NaADN (soluţie C) au prezentat o cantitate mult mai mică de celule moarte decât în controlul negativ fie în absenţa, fie în prezenţa tratamentului cu apă oxigenată.

Evaluarea histologică

Secţiunile de ţesut ROE (0,5 µm) obţinute după tratamentul de 5 minute cu soluţiile de apă de gură nu au arătat diferenţe între grupuri. Secţiunile probelor după 30 de minute de tratament sunt prezentate în figura 6 (probe tratate cu soluţiile A, B, C şi D) şi în figura 7 (probe după 1 minut de tratament cu H2O2 şi tratarea ulterioară cu soluţiile A, B, C şi D).

Luând în considerare probele din figura 6, controlul negativ (D) a arătat conservarea completă a structurilor tisulare. Probele tratate cu soluţiile A şi, într-o măsură mai mică, B, au prezentat modificări ale structurii celulare, precum vacuolizarea, nucleul degenerat şi lărgirea iniţială a spaţiilor intercelulare, atât în stratul exterior, cât şi în cel bazal. Aceste modificări se pot datora activităţii clorhexidinei. De fapt, adăugarea de NaADN la apa de gură cu clorhexidină (soluţia B) a arătat modificări mai puţin intense ale structurii celulare, în raport cu apa de gură doar cu clorhexidină (soluţia A). Probele tratate cu soluţia C au prezentat aceleaşi modificări, dar limitate la primul strat celular. Tratamentul cu apă oxigenată (vezi figura 7) a arătat, aşa cum era de aşteptat, o deteriorare extinsă a celulelor ROE, cum ar fi vacuolizarea marcată, nucleul degenerat şi lărgirea spaţiilor intercelulare. Aceste modificări au fost mai evidente în probele tratate cu controlul negativ (D) şi cu soluţia A (doar clorhexidină). În probele tratate cu soluţia B, unele celule care nu prezintă semne de degenerare pot fi găsite în straturile situate cel mai la interior, unde aceste celule au fost probabil mai protejate de speciile reactive de oxigen generate de apă oxigenată şi unde NaADN a exercitat o acţiune de minimizare a daunelor celulare. Probele tratate cu apă de gură C (numai NaADN) au prezentat semne minime de degenerare celulară.

În concluzie, NaADN a arătat o acţiune de protecţie clară împotriva degenerării celulare din cauza stresului oxidativ şi a expunerii la soluţiile de apă de gură care conţin doar clorhexidină.

Exemplul 2

Scopul acestui experiment este de a testa eficacitatea produsului de îngrijire orală conform prezentei invenţii sub formă de gel în prezenţa mucozitei peri-implantare, adică în prezenţa sângerării la sondarea în jurul unui implant în absenţa pierderii osului de susţinere şi a pungilor patologice (<3mm).

Selectarea Pacienţilor

Studiul a fost realizat în conformitate cu criteriile Declaraţiei de la Helsinki şi în conformitate cu principiile bunei practici clinice în urma aprobării de către Comitetul de etică pentru cercetare biomedicală din Chieti şi Pescara. Prin urmare, pacienţii cu mucozită periiimplantară au fost recrutaţi la Departamentul de Ştiinţe Medicale, Orale şi Biotehnologice în scopul evaluării proprietăţilor de control ale plăcii bacteriene şi ale inflamaţiei.

Pacienţii selectaţi pentru studiu au fost înscrişi în conformitate cu principiile consacrate în Declaraţia de la Helsinki pentru efectuarea de studii ştiinţifice şi conform următoarelor criterii de includere:

• Pacienţii cu sănătate bună, prin urmare, absenţa: bolilor sistemice relevante, cum ar fi în primul rând diabetul, bolile imunitare, bolile hematologice; neoplasme; boli infecţioase grave, cum ar fi HIV sau hepatită virală, cu semne şi/sau simptome de insuficienţă hepatică; dificultăţi cognitive; dificultăţi intelectuale; deficite motorii; • Peste 18 ani; • Participarea la experimentare printr-un consimţământ informat specific; Candidaţii selectaţi pentru prezenţa unui implant afectat de mucozită, definiţi ca: o prezenţa sângerării la sondare în absenţa pierderii osului de sprijin din jurul implantului; o Absenţa mobilităţii plantului; o Prezenţa a cel puţin 2 mm de gingie cheratinizată în jurul implantului; o Absenţa reabilitărilor implantare, altele decât coroane simple sau punţi de maximum trei elemente; o Absenţa semnelor evidente de suprasolicitare sau traumatisme ocluzale. Principiile de excludere vor fi următoarele: • Fără edentat total după procedura chirurgicală cu implant (dacă nu există elemente naturale după intervenţie chirurgicală, este imposibil să se determine placa, variabilele hemoragice); • Nefumători sau fumători uşori (mai puţin de 10 ţigări pe zi); • Îngrijire orală bună cu niveluri scăzute de placă şi sângerare şi absenţa leziunilor parodontale pe alte elemente dentare (FMPS şi FMBS ≤ 25%); • Pacienţii alergici la gluconat de clorhexidină sau alte componente ale formulării dispozitivului şi placebo.

Alegerea indicelui de evaluare primară

Obiective primare: Scorul indicelui plăcii: prezenţa/absenţa plăcii a fost înregistrată pe suprafeţele evaluate.

Alegerea indicelui de evaluare secundară

Înregistrarea parametrilor clinici de

• Sângerare la sondare („BOP»): a fost înregistrată prezenţa/absenţa sângerării la sondare. • Indicele gingival (Loe & Silness 1963): starea de sănătate a ţesuturilor parodontale a fost înregistrată după următorul criteriu:

0 = Gingie normală;

1 = Inflamaţie uşoară - edem uşor şi schimbare de culoare în absenţa sângerării la sondare;

2 = Inflamaţie moderată - ţesuturi înroşite, edematoase şi sângerări la sondare;

3 = Inflamaţie severă - roşeaţă marcată, edem, ulceraţie şi tendinţă de sângerare.

Analize statistice

A fost efectuată o analiză descriptivă a datelor, unde variabilele cantitative sunt prezentate cu abatere medie şi standard. Pentru a compara cele două grupuri examinate în ceea ce priveşte variabilele cantitative, se foloseşte testul T Student. Nivelul de semnificaţie este stabilit la 5%. Distribuţia normală a fost evaluată prin intermediul testului Kilmogorov Smirnoff (valoare p> 0,05) şi prin evaluarea graficelor cu variabilele de răspuns de 14 zile.

Fazele experimentale

Au fost testate următoarele geluri:

E. gel care conţine 0,2% în greutate clorhexidină şi 0,01% în greutate NaADN;

F. gel „placebo» cu compoziţie identică cu gelul E, dar care nu conţine nici clorhexidină, nici NaADN;

Dimensiunea eşantionului a fost de 24 de pacienţi, cu un raport de înscriere între cele două grupuri de 1:1 (12 pacienţi per grup experimental).

După înregistrarea variabilelor clinice şi o şedinţă de îngrijire orală, fiecare pacient a primit un tub de gel anonim, o seringă şi o duză aplicatoare pentru aplicaţii (de 3 ori pe zi timp de 14 zile). Pacienţii care au primit gel E (conţinând 0,2% în greutate clorhexidină şi 0,01% în greutate NaADN), au fost identificaţi ca Grupa A, pacienţii care au primit gel F (gel „placebo"), au fost identificaţi în schimb ca Grupa B.

Controalele cu valorile ce urmează a fi înregistrate în timpul urmăririlor au fost realizate astfel:

• Linia de referinţă (Timp 0, „T0») • 14 zile după operaţie (Timp 1, „T1») În faza T0, fişa parodontală a fost creată cu colectarea indicelui plăcii, a sângerării la sondare şi a indexului gingival conform protocolului clinic. Toţi pacienţii au finalizat faza de studiu clinic T0 şi T1. Prin urmare, subiecţii au fost instruiţi cu privire la manevrele corecte de îngrijire orală la domiciliu şi au fost reevaluaţi după 14 zile. În faza T1, fişa parodontală a fost creată cu colectarea indicelui plăcii, a sângerării la sondare şi a indexului gingival conform protocolului clinic. Nu au fost înregistrate efecte adverse în perioada de studiu. În plus, nu au existat efecte nedorite sau efecte secundare în urma administrării gelului E sau F.

Rezultate

Indici primari de evaluare

La momentul T0, valoarea de bază relativă la indicele de placă detectat de 2,4 ± 0,4 pentru Grupul A (gel E) şi 2,2 ± 0,5 pentru Grupul B (gel F) (p> 0,05). După 2 săptămâni de tratament (T1) indicele plăcii măsurat este de 0,5 ± 0,4 pentru Grupa A (gel E) şi 1,7 ± 1,9 pentru Grupa B (gel F) (p <0,05).

Indicii de evaluare secundari

La momentul T0, valoarea de bază relativă la BOP detectată de 57,1% ± 15,2% pentru Grupa A (gel E) şi 55,3% ± 11,7% pentru Grupa B (gel F) (p> 0,05). După 2 săptămâni de tratament (T1) BOP măsurată este de 14,3% ± 6,6% pentru Grupa A (gel E) şi 45,4% ± 9,8% pentru Grupa B (gel F) (p <0,05).

Datele referitoare la indicele gingival măsurat la diferite momente experimentale: la momentul iniţial şi la T1 după două săptămâni de tratament sunt ilustrate în Tabelul 1.

Tabelul 1

Grupa A (gel E) Grupa B (gel F) Valoarea P Indicele gingival T0 2,21 ± 0,51 2,35 ± 0,67 p> 0,05 Indicele gingival T1 0,82 ± 0,53 1,62 ± 0,74 p<0,05

Concluzii

La momentul experimental T1 apare o diferenţă semnificativă statistic între Grupa A (gel E) şi Grupa B (gel F) în ceea ce priveşte parametrul Scor Placă primară. Beneficiile tratamentului sunt evidente şi în raport cu indicii secundari ai Sângerării la sondare şi Indice gingival, din care reiese o diferenţă semnificativă statistic a parametrilor evaluaţi în favoarea grupei A, confirmând astfel eficacitatea produsului de îngrijire orală conform prezentei invenţii în tratamentul mucozitei peri-implantare.

Exemplul 3

Scopul acestui experiment este evaluarea clinică a proprietăţilor antimicrobiene şi de control ale plăcii dentare a produsului de îngrijire orală conform prezentei invenţii sub formă de apă de gură pe ţesutul moale al cavităţii bucale după două săptămâni la pacienţii cu patologie parodontală.

Selectarea Pacienţilor

Experimentul a fost realizat în conformitate cu criteriile Declaraţiei de la Helsinki şi în conformitate cu principiile bunei practici clinice în urma aprobării de către Comitetul de etică pentru cercetare biomedicală din Chieti şi Pescara. Prin urmare, pacienţii cu boală parodontală au fost recrutaţi la Departamentul de Ştiinţe Medicale, Orale şi Biotehnologice în scopul evaluării proprietăţilor de control al plăcii bacteriene şi al inflamaţiei gingivale.

Pacienţii au fost recrutaţi conform următoarelor criterii de includere:

• Pacienţi cu parodontită cronică cu sondaje > 3 mm pe un număr mai mare sau egal cu 20 de elemente; • Pacienţi nefumători sau fumători moderat (<10 ţigări pe zi); Criteriile de excludere au fost următoarele: • Pacienţi cu aparate ortodontice; • Intoleranţe sau alergii la apă de gură; • Fumatul de tutun şi consumul de alcool; • Pacienţi care urmează radioterapie/chimioterapie de mai puţin de 5 ani; • Pacienţi imunocompromişi; • Boli sistemice, renale sau cardiovasculare; • Femei însărcinate, care alăptează sau care urmează tratament cu antibiotice şi antiinflamatoare.

Alegerea indicelui de evaluare primară

Scorul plăcii bucale complete (FMPS): se va înregistra prezenţa/absenţa plăcii în 4 locuri per dinte şi se va calcula procentul în raport cu suprafeţele.

Alegerea indicelui de evaluare secundară

Scorul de sângerare bucală completă (FMBS): prezenţa/absenţa sângerării va fi înregistrată la sondare la 4 locuri per dinte şi se calculează procentul în raport cu suprafeţele.

Indicele gingival (Loe & Silness 1963): starea de sănătate a ţesuturilor parodontale se înregistrează după următorul criteriu:

0 = Gingie normală;

1 = Inflamaţie uşoară - edem uşor şi schimbare de culoare în absenţa sângerării la sondare;

2 = Inflamaţie moderată - ţesuturi înroşite, edematoase şi sângerări la sondare;

3 = Inflamaţie severă - roşeaţă marcată, edem, ulceraţie şi tendinţă de sângerare.

Înregistrarea oricăror complicaţii, evenimente adverse şi abandonuri.

Analize statistice

Distribuţia datelor FMPS, FMBS şi GI în raport cu grupurile experimentale la diferite momente experimentale, cum ar fi momentul iniţial, 1 săptămână şi 2 săptămâni, a fost evaluată prin Testul Kolmogorov-Smirnov. Semnificaţia datelor studiului a fost evaluată prin testul T Student pentru p <0,05.

Tratament experimental

Au fost testate următoarele ape de gură:

G: apă de gură conţinând 0,2% în greutate clorhexidină şi 0,01% în greutate NaADN;

H: apă de gură „placebo» cu compoziţie identică cu gelul E, dar care nu conţine nici clorhexidină, nici NaADN.

Dimensiunea eşantionului a fost de 54 de pacienţi, cu un raport de înscriere între cele două grupuri de 1:1 (27 de pacienţi per grup experimental).

Pacienţii cărora li s-a administrat apa de gură G (conţinând 0,2% în greutate clorhexidină şi 0,01% în greutate NaADN) au fost identificaţi ca Grupa A, pacienţii care au primit apă de gură H (apă de gură „placebo»), au fost identificaţi ca Grup B.

Faze de studiu

Faza experimentală V1. Verificare de screening pentru a evalua eligibilitatea pacientului şi includerea în studiu. Aprobarea consimţământului informat şi a instrucţiunilor de îngrijire orală.

Faza experimentală V2 (linie de bază). Înregistrare parodontală cu înregistrarea Scorului placă pe toată gura / Full Mouth Plaque Score(FMPS) şi Scorului sângerare pe toată gura / Full Mouth Bleeding Score (FMBS) şi indicelui gingival (GI). Pacienţilor li se va da pachetul de apă de gură în raport cu grupul de studiu alocat (A sau B) şi se va efectua o clătire de 10 ml. Protocolul a inclus un total de trei clătiri acasă pe zi (dimineaţa şi seara după masă) timp de 2 săptămâni de tratament.

Faza experimentală V3 (1 săptămână) Control cu înregistrarea următorilor indici FMPS, FMBS şi GI.

Faza experimentală V4 (2 săptămâni) Control cu înregistrarea de FMPS, FMBS, GI şi finisare pentru a elimina eventualele pete care s-au format.

Rezultate

Indici de evaluare primari

La momentul V2, linia de bază relativă la FMPS detectată s-a dovedit a fi 52,7 ± 9,2 pentru Grupa A (apă de gură G) şi 58,2 ± 6,1 pentru Grupa B (apă de gură H) (p> 0,05). La 1 săptămână de tratament (V3), FMPS măsurat s-a dovedit a fi 13,3 ± 5,6 pentru Grupul A şi 18,7 ± 4,3 pentru Grupul B (p <0,05). În cele din urmă, la 2 săptămâni de tratament (V4) FMPS s-a dovedit a fi 14,2 ± 4,1 pentru Grupul A şi 20,3 ± 5,2 pentru Grupul B (p <0,05).

Indicii de evaluare secundari

La momentul V2, valoarea de bază pentru FMBS detectată a fost de 46,7 ± 8,7 pentru Grupul A şi 49,2 ± 6,2 pentru Grupul B (p> 0,05). La 1 săptămână de tratament (V3), FMPS măsurat a fost de 12,7 ± 4,2 pentru Grupul A şi 18,5 ± 5,9 pentru Grupul B (p <0,05). În cele din urmă, la 2 săptămâni de tratament (V4) FMBS s-a dovedit a fi 13,1 ± 3,2 pentru grupul A şi 19,8 ± 4,9 pentru grupul B (p <0,05).

Datele referitoare la indicele gingival măsurat la diferite momente experimentale: la momentul iniţial, la 1 săptămână şi la 2 săptămâni sunt prezentate în Tabelul 2.

Tabelul 2

Grupa A (apă de gură G) Grupa B (apă de gură H) Valoarea P Indicele gingival V2 (linie de bază) 2,85 ± 0,47 2,71 ± 0,51 p> 0,05 Index gingival V3 (1 săptămână) 1,14 ± 0,55 1,75 ± 0,49 p<0,05 Index gingival V4 (2 săptămâni) 1,09 ± 0,44 1,96 ± 0,39 p<0,05

Concluzii

Deja la momentul experimental V3 apare o diferenţă semnificativă statistic între Grupul A şi Grupul B în ceea ce priveşte parametrul primar FMPS. Dovezile se confirmă după două săptămâni de tratament, în care nivelurile medii ale FMPS rămân sub 20% în Grupul A. În acest sens, beneficiile tratamentului sunt evidente şi în raport cu indicii secundari ai FMBS şi Indicele Gingival care prezintă o variaţie semnificativă statistic a parametrilor clinici în favoarea Grupului A, dovadă corelabilă cu efectul benefic indus de produsul de îngrijire orală conform invenţiei asupra ţesuturilor gingivale ale subiecţilor supuşi tratamentului.

Claims (16)

1. ADN de sodiu pentru utilizare într-o metodă pentru tratamentul efectelor secundare ale clorhexidinei la un pacient care urmează un tratament cu clorhexidină, în care astfel de efecte secundare implică o modificare a structurii celulare a mucoasei cavităţii bucale a pacientului respectiv, respectiva modificare a structurii celulare fiind selectată din grupul format din: vacuolizare, degenerare a nucleului celular, extindere a spaţiilor intercelulare.

2. ADN de sodiu pentru utilizare conform revendicării 1, în care tratamentul cu clorhexidină menţionat este realizat cu un produs de îngrijire orală care cuprinde clorhexidină şi ADN de sodiu.

3. ADN de sodiu pentru utilizare conform revendicării 2, în care produsul de îngrijire orală menţionat cuprinzând clorhexidină şi ADN de sodiu este selectat din grupul constând din: apă de gură, gel parodontal şi pastă de dinţi.

4. ADN de sodiu pentru utilizare conform revendicării 3, în care produsul de îngrijire orală menţionat este o apă de gură şi cantitatea de clorhexidină este în intervalul de la 0,01% la 0,30% în greutate, faţă de volumul total al apei de gură.

5. ADN de sodiu pentru utilizare conform 3 sau 4, în care produsul de îngrijire orală menţionat este o apă de gură şi clorhexidina este sub formă de sare sau complex.

6. ADN de sodiu pentru utilizare conform oricăreia dintre revendicările 3 la 5, în care produsul de îngrijire orală menţionat este o apă de gură şi cantitatea de ADN de sodiu este în intervalul de la 0,01% la 0,2% în greutate, faţă de volumul total al apei de gură.

7. ADN de sodiu pentru utilizare conform oricăreia dintre revendicările de la 3 la 6, în care produsul de îngrijire orală menţionat este o apă de gură cuprinzând cel puţin o sare metabisulfit a unui metal alcalin sau alcalino-pământos.

8. ADN de sodiu pentru utilizare conform oricăreia dintre revendicările de la 3 la 7, în care respectivul produs de îngrijire orală este o apă de gură cuprinzând acid ascorbic.

9. ADN de sodiu pentru utilizare conform oricăreia dintre revendicările de la 3 la 8, în care respectivul produs de îngrijire orală este o apă de gură cuprinzând cel puţin un copolimer polivinilpirolidonă-acetat de vinil.

10. ADN de sodiu pentru utilizare conform oricăreia dintre revendicările de la 3 la 9, în care respectivul produs de îngrijire orală este o apă de gură cuprinzând citrat tribazic de sodiu.

11. ADN de sodiu pentru utilizare conform oricăreia dintre revendicările de la 3 la 10, în care produsul de îngrijire orală este o apă de gură cuprinzând de la 0,01% la 0,30% în greutate clorhexidină, de la 0,01% la 0,2% în greutate ADN de sodiu, de la 0,1% la 0,5 % în greutate cel puţin o sare metabisulfit a unui metal alcalin sau alcalino-pământos, de la 0,1% la 1,0% în greutate acid ascorbic, de la 0,05% la 1% în greutate cel puţin un copolimer polivinilpirolidonă-acetat de vinil, faţă de volumul total al apei de gură.

12. ADN de sodiu pentru utilizare conform revendicării 3, în care respectivul produs de îngrijire orală este un gel parodontal care cuprinde de la 0,5% până la 1,0% în greutate clorhexidină, în raport cu volumul total al gelului parodontal.

13. ADN de sodiu pentru utilizare conform revendicării 3 sau 12, în care produsul de îngrijire orală menţionat este un gel parodontal care cuprinde ADN de sodiu într-o cantitate de cel mult 0,3% în greutate, faţă de greutatea totală a gelului parodontal.

14. ADN de sodiu pentru utilizare conform revendicării 3, în care produsul de îngrijire orală menţionat este o pastă de dinţi care conţine de la 0,05% până la 0,2% în greutate clorhexidină, în raport cu volumul total al pastei de dinţi.

15. ADN de sodiu pentru utilizare conform revendicării 3 sau 14, în care produsul de îngrijire orală menţionat este o pastă de dinţi care conţine ADN de sodiu într-o cantitate de la 0,01% la 0,05% în greutate, faţă de volumul total al pastei de dinţi.

16. ADN de sodiu pentru utilizare conform oricăreia dintre revendicările de la 1 la 15, în care tratamentul cu clorhexidină menţionat este pentru tratamentul a cel puţin unei patologii selectate din grupul constând din: gingivită, placă bacteriană şi parodontită.