RO105278B1 - Dispozitiv de fixare - Google Patents

Description

Invenția se referă la un dispozitiv de fixare, mai exact la un dispozitiv multifuncțional, turnat integral din material plastic, care este folosit pentru fixare în elemente de sprijin cave, groase sau masive, cum sunt pereții și zidurile.

Sunt cunoscute dispozitive extensibile din material plastic multifuncționale dc tipul celor de mai sus, descrise, de exemplu, în brevetul SUA nr. 3651734, acordat unuia din inventatorii prezentei invenții la 28 martie 1972, care s-au bucurat de un mare succes comercial în toata lumea. Aceste dispozitive pot acționa ca o pană într-un perete solid și au posibilitatea de a se deschide la introducerea într-un perete, funcționând ca o ancoră îngropată. Alte modificări ale dispozitivelor respective, așa cum sunt cele descrise în brevetul SUA nr.4181061 acordat aceluiași inventator la 1 ianuarie 1980, s-au dovedit a fi mai limitate în ceea ce privește aplicabilitatea lor. Dc exemplu, în acest brevet, un dispozitiv de fixare format integral prin turnare s-a dovedit a avea o capacitate marc dc încărcare, dar este adecvat folosirii numai în pereții cu cavități. Alte dispozitive de fixare cunoscute, de exemplu, cele descrise în brevetele SUA nr.4142440 și 4518291 acordate la 6 martie 1979 și, respectiv, la 21 mai 1985, reprezintă alte tipuri care sunt adecvate, în mod exclusiv utilizării în pereți masivi

La variantele descrise în brevetele de mai sus, precum și la alte dispozitive de fixare pentru pereți, se realizează inițial într- un element de sprijin, cum ar fi un perete, o gaura de o lățime suficientă penru a permite trecerea porțiunii de ancorare a dispozitivului respectiv. Elementul de ancorare a dispozitivului este apoi introdus pentru a fixa dispozitivul. Este de mare importanța reducerea la minimum a lățimii găurii pentru a reduce (în plus față de considerentele estetice) orice deteriorare posibilă a peretelui, pentru a facilita găurirea, în special în structurile tari, cum sunt zidăriile sau betonul și pentru a reduce acoperirile în cazul când dispozitivele trebuie scoase. In consecință, multe dispozitive de fixare, în special cele destinate utilizării în pereți cu cavități, sunt îndeosebi adaptate a permite temporar plierea sau desfacerea elementelor de ancorare pentru a reduce dimensiunea găurilor de trecere necesare, încercările pentru o reducere reală a dimensiunii elementelor de ancorare pentru reducerea concomitentă a dimensiunii găurii au avut, în general, ca rezultat reducerea capacității de încărcare a dispozitivelor.

în brevetul RFG nr.673035, publicat la 15 martie 1939, ancorele de tipul celor cu expansiune pentru introducerea într-o gaura efectuate dintr-un material solid, precum și brațele de expansiune, cum sunt cele descrise în brevetele SUA, menționate mai sus (nr. 4142440 și 4518291), utilizează configurații de creasta în forma de zigzag sau de undă practicate pe suprafețele interioare ale acestora pentru contactul cu un element alungit introdus, cum ar fi, un șurub, facilitând astfel expansiunea ancorei peste suprafața interioară a găurii Totuși, din cauza aplicației lor specifice (exclusiv ca ancore de expansiune în materiale solide), toate variantele descrise în aceste brevete au elementele lor de expansiune, din necesitate, atașate prin elementul de bază în poziția în care șurubul de ancorare este angajat Aceste ancore de expansiune sunt deci de utilitate redusă sau chiar inutile în aplicațiile la care este necesară fixarea de pereți cu cavități. în plus, forma în zigzag a ancorei, descrisă în brevetul Vest-german, necesită în mod special o creștere a înălțimii și adâncimii spre capătul ancorei, pentru a facilita contactul șurubului cu întreg elementul de expansiune. O astfel de creștere a înălțimii și adâncimii în zigzag, în timp ce este adecvată la ancora de expansiune în mod exclusiv pentru utilizarea la aplicațiile pentru pereți solizi (masivi), este totuși neadecvată pentru o ancoră folosita la pereții cu cavități din cauza slăbirii secțiunilor supuse la încărcare ale ancorei, ca urmare a subțierii excesive.

Scopul prezentei invenții este de a furniza un dispozitiv de fixare multifuncțional, utilizabil și în pereți cu 5 cavități, groși sau plini cu găuri de trecere de dimensiune redusa, concomitent cu o capacitate de încărcare echivalentă sau sporită, comparativ cu dispozitivele care necesită găuri de trecere mai mari. 10

Problema tehnică rezolvată de prezenta invenție, satisfăcând scopul urmărit, este de a concepe un dispozitiv de fixare cu aplicații multiple de mare rezistență, capabil a fî montat și în mod automat 15

Prezenta invenție cuprinde un dispozitiv multifuncțional pentru a fixa prin sprijinire obiecte în orice element suport cu cavități (termenul de cavitate este utilizat atât aici, cât și în tot textul 20 descrierii referindu-se la un element suport subțire, cum ar fi, un perete, cel mai adesea cunoscut ca o parte a unui perete având o secțiune cavă practicată în el), gros sau masiv, cum ar fi, un perete, 25 un zid sau ceva asemănător, în care cel puțin o parte a dispozitivului de fixare este introdusă într-o gaură practicata în elementul de sprijin. Dispozitivul de fixare este format dintr-un element pliabil 30 de ancorare, conectat de un element de bază, fiind preferabil ca această conexiune să fie făcută din același material ca și cele două elemente. Elementul de anco rare trebuie să se poată mișca dintr-o 35 poziție total pliată, închisă, de dimensiuni minime, adecvată introducerii în gaură, într-o poziție de ancorare total deschisă, adecvată folosirii la un element suport subțire sau cu cavități, atunci când ele- 40 mental de ancorare pliabil a trecut complet în spatele găurii. Poziția elementului de ancorare în raport cu elementul de sprijin, la montarea dispozitivului de fixare, depinde de natura elementului de 45 sprijin. Această poziție relativă variază de la cuprinderea completă în gaură, în cazul unui element solid de sprijin, la o poziție în care elementul de ancorare trece complet în spatele găurii, în cazul 50 unui perete cu cavități. în pereții groși elementul de ancorare este într-o poziție intermediară - conținut parțial în gaură și parțial extins în spatele acesteia. Totuși, elementul de bază, în toate variantele, rămâne fixat în gaură. în pereții foarte subțiri cu cavități, elementul de bază, dinăuntrul găurii, este, de asemenea, dintr-o bucată, cu un element exterior, cum ar fi, o flanșă frontală, pentru a realiza o ancorare totală la un element suport relativ slab.

Conform prezentei invenții, elementul de ancorare include cel puțin două secțiuni complementare, care se combină reciproc pentru a permite realizarea poziției de dimensiune minimă. în plus, secțiunile care se întrepătrund au capetele, care definesc mijloacele de angajare fixă cu elementul de fixare exterior, cum ar fî, un șurub de ancorare, bolț, cui sau ceva asemănător, într- un punct distanțat de elementul dc bază. Cu o asemenea distanțare, dispozitivul de fixare devine multifuncțional, cu posibilitatea de a constitui o ancora de perete masiv sau gros sau o ancoră pentru un perete gol sau subțire (în funcție de distanță și grosimea peretelui).

Această distanțare mărește, de asemenea, forța de susținere a dispozitivului în pereții masivi sau groși în aplicațiile la care elementul de ancorare nu se deschide total în spatele peretelui Aceasta este un rezultat al acțiunii de împanare, determinată de unghiul mai mare al intersecției dintre acțiunile complementare și pereții găurii, atunci când vârful unghiului este într-un punct de angajare, distanțat de și nu pe baza. în plus, la pereții groși, unghiul mai mare determină o creștere a mărimii secțiunilor complementare care se extind direct în spatele marginilor periferice ale găurii, ridicând rezistența la forfecare și capacitatea de susținere a dispozitivului aflat înăuntru. Rezistența sporită de susținere este deosebit de evidentă în aplicațiile la care gaura este ușor mărită, iar diferența unghiulară este mai pronunțată.

Secțiunile complementare sunt formate din proeminențe și depresiuni într-un plan perpendicular pe suprafețele secțiunilor elementului de ancorare, care ae întrepătrund una cu alta atunci când acest element este în poziție închisă. Astfel de proeminențe și depresiuni au aceleași dimensiuni și într-o astfel dc poziție una față de alta pentru a realiza o intrepătnindere exactă în vederea atingerii dimensiunii minime închise. în plus, proeminențele sunt de o astfel de dimensiune încât unele sau toate dintre ele pot fi comprimate între perete și șurub, bolț, știft, cui sau ceva asemănător, atunci când dispozitivul este montat într-un perete gros sau masiv, iar elementul de ancorare nu este complet deschis. Ca rezultat al unor astfel de forțe de compresie crește capacitatea de încărcare.

Proeminențele și adânciturile secțiunilor complementare pot fi sub forma unei unde sinusoidale cu ridicători și adâncituri sau o altă configurație alternanta. Este, de asemenea, preferabil ca secțiunile ce se întrepătrund să fie configurate fiecare cu cel puțin două seturi de creste și adâncituri succesive de undă, care se extind într-o direcție aliniată cu lungimea găurii atunci când elementul de ancorare este în poziția sa închisă de dimensiune minimă. Intr-o astfel de variantă, crestele și adânciturile sunt conjugate una cu alta, astfel încât crestele unui set sunt aliniate transversal cu adânciturile celuilalt set pe secțiunile de asamblare respective, astfel încât atunci când ele sunt pliate, toate crestele și adânciturile se întrepătrund, formând o masa de material solid. Prin prevederea de secțiuni care se întrepătrund având cel puțin două seturi de creste și adâncituri conjugate, capacitatea de încărcare (în aplicațiile la pereți cu cavități sau groși) este sporită prin eliminarea găurilor pe lățime, care slăbesc rezistența. Grosimea secțiunilor care se întrepătrund (complementare) la baza adânciturilor nu trebuie să fie mai mică decât jumătatea din grosimea originală, pentru a se evita slăbirea excesivă a elementului de ancorare și încovoierea la greutate mare. Schimbările în extinderea adânciturilor tebuie să fie reflectate în schimbări dimensionale corespunzătoare ale crestelor care intra în adânciturile respective Din motive estetice, precum și pentru uniformitatea turnării, este preferabil ca adânciturile și crestele să fie de dimensiuni uniforme

Pentru a evita pierderea din capacitatea de încărcare implicată de adâncituri, sunt utilizate mijloace de armare. O variantă preferată de mijloc de armare este o nervură de distanțare întăritoare, poziționată longitudinal între seturile adiacente lateral de adâncituri și creste. Nervura întăritoare se extinde vertical de la cel puțin nivelul cel mai de jos al adânciturii la o înălțime de nu mai mult decât jumătate din grosimea secțiunii de întrepătrundere. La plierea adânciturilor și crestelor având o nervură întăritoare de înălțime maximă, se realizează o îmbinare liniara între secțiunile de nervură adiacenta care servește la ghidarea unui element de fixare introdus între adânciturile și crestele adiacente. în caz contrar, se crează un front de material solid față de elementul de fixare, în vederea împănării maxime și rezistenței de susținere în materiale relativ compresibile, cum este polipropilenă. Totuși, materialele relativ necompresibile, cum ar fî nylonul, necesită în general o distanțare între secțiunile adiacente ale nervurii pentru a permite introducerea unui șurub. în astfel de materiale, găurile create de filetele șuruburilor în materiale relativ dure crează rezistență de susținere.

Pentru împănarea brațelor crestele sa fie ușor arcuite spre interior la periferia lor superioara, în acest fel existând o îmbinare prin fricțiune între crestele secțiunilor adiacente ale brațelor, atunci când secțiunile se întrepătrund. Ca rezultat al îmbinării prin fricțiune, secțiunile ce se întrepătrund sunt auloreținute în poziția închisă de dimensiune minimă, în timp ce dispozitivele se pot fixa în mod automat cu pistoale sau alte scule, cum sunt cele utilizate la nituri, îmbinarea prin fricțiune trebuie să fie totuși capabilă să asigure dezangajarea în cazul lansării de mijloace de separare a secțiunilor de întrepătrundere, cum sunt șuruburi, bolțuri, cuie, știfturi etc. Această caracteristică de angajare cu autoreținere este, de asemenea, posibilă în cazul unei angajări prin Dicțiune similară între crestele foarte apropiate juxtapuse în variantele prezentei invenții care nu folosesc nervură de întărire.

în cea mai preferată varianta a prezentei invenții, dispozitivul de fixare se compune dintr-un subansamblu din material plastic turnat monolit, cuprinzând un element de bază tubular, prevăzut cu o gaură pentru a primi un element de fixare. Elementul dc bază este integral îmbinat la unul din capete la niște elemente de armare, care se extind în exterior din acesta și se unește cu un element de ancorare sub forma unei perechi de brațe întinse.

Capetele brațelor respective converg unul față de altul într-o poziție care asigură un spațiu interior în dispozitivul de fixare, ele putând u-se plia pentru a forma un element pliat de ancorare a dispozitivului de fixare, care este introdus într-o deschidere practicată într-un perete cav sau din material solid. Suprafețele brațelor convergente care se extind lateral de pe porțiunea tabulara de bază la plierea elementului de fixare a dispozitivului de fixare sunt fiecare configurate în două seturi de creste și adâncituri succesive. Aceste adâncituri și creste care se extind într-o direcție, în general paralelă cu direcția brațelor, și sunt conjugate una cu alta în așa fel încât crestele unui set sunt aliniate transversal cu adânciturile celuilalt set pe lățimea brațului. Ele sunt astfel poziționate într-o relație în care brațele sunt pliate unul peste altul, toate crestele §i adânciturile de pe ambele brațe se întrepătrund unele cu altele pentru a forma o masă de material solid având o secțiune transversală minimă. La introducerea acestui dispozitiv de fixare într-o deschidere practicată într-un perete gros sau masiv sau în ceva asemănător, un element de fixare alungit, cum ar fi, un șurub, un cui, bolț sau știft, se introduce prin gaura bazei tubulare angajându-se ca capetele brațelor într-un punct situat la o oarecare distanță de elementul de bază și după aceea în angajare de compresiune cu unele sau cu toate crestele și adânciturile întrepătrunse ale brațelor de fixare pliate, în aceste aplicații, crestele de unda întrepătrunse sunt comprimate de un element de fixare introdus, cum ar fi, un șurub, iar brațele sunt capabile să se extindă la un unghi mai mare față de axa longitudinală a dispozitivului de fixare decât în cazul în care aceste brațe ar fi fost conectate la bază. Acest unghi mai mare de expansiune are ca rezultat o capacitate mai mare dc susținere, datorita creșterii forței de comprimare dintre dispozitivul de fixare și pereții găurii în plus, la aplicațiile în pereții groși, atunci când elementul de ancorare nu se poate separa integral, există capacitatea sporită de încărcare, ca rezultat al unei mase mai mari de material de ancorare în spatele găurii, cu creștere concomitentă a rezistenței la forfecare.

După introducerea dispozitivului de fixare într-o deschidere practicată întrun perete gol sau în ceva semănător, de o grosime aproximativ egală sau mai mică decât lungimea elementului de bază tubular și a clementelor de ancorare, prin gaura se introduce un element de fixare alungit Acest dement de fixare angajează ulterior capetele interioare ale brațelor, ajutându-le să se deplieze complet și să se reintroducă la poziția inițială întinsă. Brațele devin astfel blocate în capetele suprafeței interioare inaccesibile a peretelui în acest mod de utilizare, elementul de fixare nu angajează crestele brațelor

10 de ancorare.

Se dă mai jos un exemplu de realizare a invenției, în legătură și cu figl...7 care reprezintă:

- fig.l, vedere în perspectivă a unui 5 dispozitiv de fixare din material turnat, având elementele de ancorare în poziție deschisă, conform invenției;

- fig.2, vedere dc sus a dispozitivului de fixare din figl; 10

- fig.3, vedere laterală a dispozitivului de fixare din fig.2 după planul 1*1;

- fig.4, vedere frontala a dispozitivului de fixare din figl...3, în poziția sa de dimensiune minimă, pliată cu autosus- 15 ținere, cu un exemplu de variantă a unor mijloace de fixare integrale alternative, ilustrate prin linie întreruptă;

- fig.5, vedere laterală, schematică, a dispozitivului de fixare din fig. 1...4, ilus 20 trând folosirea lui într-un perete cav, în secțiune transversală;

- fig.6, vedere laterală, schematică, a dispozitivului de fixare din fig 1...4, ilustrând folosirea sa într-un perete gros, în 25 secțiune transversală;

- fig.7, vedere laterala, schematică, a dispozitivului de fixare din fig. 1...4, ilustrând folosirea lui într-un perete plin, în secțiune transversală. 30

Conform invenției, cu referire la fig 1-7, un dispozitiv de fixare A cuprinde un element de bază tubular 1, având o gaura a pentru introducerea unui element alungit de fixare 2, (ilustrat în Qg5...7). 35

Gaura a este, de preferința, dimensionata pentru înșurubarea unui element de fixare 2 care se autofixează, cum ar fi, de exmplu, un șurub pentru lemn. Elementul dc bază tubular 1 este, dc preferință, 40 rotunjit și îmbinat integral cu niște elemente cu rol de bare 3 de armături. Aceste bare 3 de armături se extind, la rândul lor, lateral, din elementul de bază 1 și se combină cu o pereche de brațe 45 întinse 4. Elementul 1 de bază tubular este prevăzut, de asemenea, la capătul opus brațelor întinse 4 cu o flanșă 5, care se plasează pe suprafața exterioară a peretelui subțire sau gros. Această 50 flanșă 5 este de preferința dimensionată a avea o suprafață în secțiune transversală cu aproximativ 75% mai mare decât secțiunea transversală a elementului de bază tubular 1. Partea exterioară a elementului de bază tubular 1 este, de asemenea, dotată cu niște nervuri anti rotație 6, care angajează materialul peretelui și previne rotația dispozitivului de fixare în gaură, în timpul instalării. Marginile exterioare ale elementelor 3 se extind, de preferință, în afara suprafeței exterioare a elementului de bază tubular 1, acționând ca elemente de armare și elemente antirotație suplimentare, așa cum rezultă din figZ

Brațele 4 sunt separate spre interior printr-o canelură 7 și distanțate de elementul de bază tubular 1, creând un spațiu interior 8 între aceste capete interioarei și elementele 3 cu suprafața elementului de baza tubular 1, cea mai apropiată dc brațele întinse 4. Spațiul interior 8 este astfel dimensionat încât atunci când brațele 4 sunt pliate la introducerea într-o deschidere, elementele 3 se îndoaie elastic spre interior spre axa elementului de baza 1, iar cele două capete interioare 9 ale brațelor 4 pivotează în jos în spațiul interior 8,așa cum se vede în fig4. Canelura 7 de la capătul elementului de bază tubular 1 este orientată spre a primi materialul conexiunii de tip pivotant 10, după ce acest material a pivotat în spațiul interior 8 la plierea brațelor 4 și a dispozitivului de fixare, așa cum se vede în fîg4, în faza de introducere în gaura în care se fixează.

Fig.1...3 și 5 ilustrează brațele interioare 4 în poziția lor întinsă. Suprafețele brațelor 4 care se extind din elementul de bază tubular 1 sunt configurate fiecare în două seturi b și c de creste succesive, de unde, crestele b și c alternează cu niște adâncituri d și e, care se extind într-o direcție paralelă cu lungimea brațelor 4. Seturile de creste de undă b sunt aliniate transversal pe fiecare braț cu adânciturile e, iar crestele c sunt în mod similar aliniate în adânciturile d și e, de unde, de pe fiecare braț 4, sunt astfel poziționate încât se întrepătrund cu adânciturile și crestele de pe celălalt braț, astfel încât atunci când brațele 4 sunt pliate unul peste altul, conform fig.4, în poziție de introducere, crestele fiecărui braț 4 se asamblează cu adânciturile d ale celuilalt braț, iar crestele c ale fiecărui braț sc întrepătrund cu adânciturile c ale celuilalt braț. în acest fel, se formează un element de ancorare cu dimensiune minimă pe direcția transversală. Capetele exterioare ascuțite ale suprafețelor care au creste și adâncituri sunt configurate ca niște suprafețe plate ζ care se așaza una peste alta atunci când brațele 4 sunt complet pliate pentru a facilita o asamblare completa și precisă a acestor brațe

4.

Capetele interioare 9 ale brațelor 4 sunt, de preferință, îmbinate printr-o conexiune pivotantă 10 la grosime suficient de redusă pentru a permite îndoirea lor și pivotarea capetelor interioare 9 ale brațelor 4 în jos, în spațiul gol 8, pe măsura ce brațele sc pliază. Conexiunea pivotantă 10 are o gaură g aliniată coaxial cu gaura a a elementului de baza 1, pentru a ușura trecerea unui element de fixare 2 alungit prin aceasta. Periferia găurii g angajează un element de fixare alungit, în acest fel brațele 4 fiind închise într-o poziție de bară complet extinsă, conform fig.5. In pereții groși, conform fig.6, și în pereții masivi, conform fig. 7, sistemul de angajare de reținere între elementul de fixare 2 și brațele interioare 4 este prevăzut la diverse extinderi între acest element de fixare și periferia găurii g și porțiunile de creasta b și c. Drept rezultat, în toate pozițiile se formează o configurație cu capacitate pivotantă ridicată. Deși este ilustrată o configurație pivotantă cu o gaură g destinată angajării cu un element de fixare 2, este posibil și un angajament de blocare similar, având capetele interioare 9 separate, dar juxtapuse strâns, astfel încât ele definesc o suprafață pentru angajarea unui element de fixare 2 introdus între ele.

Dispozitivul de fixare A are o nervură întăritoare centrală 11, formată pe fiecare din brațele interioare 4, prin distanțarea spațială transversală a seturilor de creste b și c și adâncituri de undă d și e de pe fiecare braț 4, conform fig.2 și 3. Această nervură 11 asigura o întărire a brațelor 4 pentru utilizarea lor în pereți subțiri sau groși, pentru a compensa slăbirea determinată de formarea adânciturilor d și e. în plus, periferiile seturilor de creste b și c sunt înclinate ușor spre interior una către alta, conform fîg.3, angajează prin fricțiune peretele adiacent al nervurii de întărire 11, atunci când brațele 4 sunt juxtapuse pentru introducerea într-o gaură la dimensiuni minime. Această angajare fricțională menține dispozitivul de fixare A într-o configurație de dimensiune minimă, conform fig.4, până ce brațele 4 sunt separate atunci când se obține sistemul dc reținere. Ca rezultat dispozitivul A este adecvat pentru introducerea cu un dispozitiv de plasare, cum ar fi, un pistol. Eventual, cu ajutorul elementului de fixare 2 poate fi introdus, iar brațele 4 sunt separate când se utilizează la pereți subțiri, cu cavități, sau groși, în timpul unei singure proceduri de introducere.

Nervura centrala 11 a fiecărui braț 4 servește un scop suplimentar de a crea un ghidaj strâns pentru introducerea elementului de fixare alungit 2. In acest fel, după ce elementul de fixare alungit 2 trece prin gaura a și prin gaura g, el este orientat spre centru între seturile de creste b șî c. în plus, cu excepția fisurii înguste dintre porțiunile juxtapuse ale nervurii 11, se crează un front suficient de solid, pentru un șurub care avansează concomitent cu realizarea unei secțiuni maxime de împănate prin deplasarea materialului plastic al porțiunilor de nervură și, deci, a suprafețelor exterioare ale brațelor 4.

Suprafețele brațelor întinse 4, opuse suprafețelor configurate cu crestele b și c sunt, de preferință, curbate astfel încât, atunci când aceste brațe sunt pliate pentru introducerea într-o gaură de perete, se formează o porțiune exterioară parțial cilindikă pentru realizarea unei îmbinări confortabile în gaură, având un diametru aproximativ egal. Această îmbinare asi gură creșterea efectului de pană a dispozitivului de fixare atunci când acesta sc instalează în combinație cu un element de fixare 2 alungit într-o gaură efectuată într-un perete masiv sau gros sau ceva asemănător.

Brațele 4 atunci când sunt pliate sau întinse, adică atunci când sunt deplasate din poziția întinsă din fig. 1...3, spre poziția pliată din fig.4, parcurg, de preferință, o mișcare de pivotare în care brațele respective, o dată pliate și deplasate din poziția întinsă inițială la 180°, sunt menținute în poziții stabile, relativ pliate sau relativ nepliate pe părțile opuse ale punctului focal instabil al mișcării de pivotare. Acest deziderat este atins prin turnarea capetelor 9 interioare ale zonei de pivotare ale elementelor 4 la o astfel de dimensiune încât la pivotarea brațelor 4 se aplică o forță elastica de către elementele de armare elastice 3 prin capetele interioare 9 și pe reazemul brațelor 4 pivotante la conexiunea pivotantă 10, deci la poziția în care capetele sunt juxtapuse strâns, dar separat O configurație anumită a elementului de fixare 2 servește la mișcarea brațelor 4 din poziția pliată în poziția expandată sau întinsă sub formă de bara.

Dispozitivul de fixare Λ al prezentei invenții poate avea mijloace exterioare de susținere integrale în elementul de bază 1, conform liniei întrerupte din fig.4. Astfel de mijloace de susținere pot fi sub forma unei cleme 12, conform desenului și așa cum este descrie mai detaliat în cererea de brevet paralelă serial nr.663613 depusă la 12 octombrie 1984. Alte mijloace de susținere descrise în cererea de brevet paralelă menționată mai sus includ cârlige, inele, cilindri și altele asemănătoare.

Fig.5...7 ilustrează dispozitivul de fi xare A instalat în niște pereți 13 și 14 de grosimi diferite. Dispozitivul A este blocat în poziția sa de către un șurub alungit cu filet 2, care este cel puțin aproximativ egal, ca lungime, cu lungimea totală a dispozitivului de fixare A în fiecare din aplicațiile ilustrate în fig.5 la 7, dispozitivul de fixare este pliat inițial pentru introducerea în găuri prin plierea unul peste altul a brațelor 4, conform fig.4. Dpă introducere, aripioarele antirotație 6 sunt înglobate în materialul pereților 13 și 14, iar șurubul 2 se introduce în dispozitivul de fixare până când un cap 15 al acestuia vine la nivelul fianșei 5.

în fig.5 se ilustrează utilizarea dispozitivului de fixare A instalat într-un perete 16 din două straturi aproximativ egale cu lungimea elementului de bază tubular 1 și a elementelor de armare 3. Șurubul 2, trecând prin gaura a, angajează capetele interioare 9 ale brațelor 4 și le împinge, la conexiunea de pivotare 10, in afara spațiului interior 8 și prin mișcarea lor dc pivotare, spre o poziție nepliată, extinsă, de blocare. In această poziție, dispozitivul de fixare A este fixat în mod sigur în gaura prin acțiunea șurubului 2, care presează pe capetele interioare 9, care, la rândul lor, determină brațele 4 rigide pivotante 4 să preseze înapoi pe suprafața interioară a peretelui subțire sau gol la interior. Dispozitivul A este astfel blocat sigur în poziția sa, iar șurubul 2 este menținut în gaura. Orice element care se dorește a fi atașat Ia perete este, la rândul lui, interpus între capul 15 de șurub și flanșa 5. în plus, cele doua straturi de perete 16 sunt, de asemenea, menținute presate unul pe altul, de către dispozitivul de fixare A

Fig.6 ilustrează dispozitivul de fixare

A instalatîntr-un perete 13 având grosime mai mare decât lungimea elementului de baza tubular 1 și elementelor 3, dar nu cu o grosime egală cu lungimea totală a acestuia. în acest mod de utilizare, șurubul 2 trece prin gaura a și gaura g de bază 1.

adiacente ale nervurii 11 și crestele de undă b și c. Acesta, la rândul lui, determină ca suprafețele exterioare curbe ale brațelor pi volan Le 4 sa fie împănate sigur pe suprafața interioară a găurii în 5 direcții laterale în afara axei șurubului 2, iar ca porțiunile brațelor pivotante 4 ce se extind în capetele peretelui 13 să sc extindă în spatele marginilor deschiderii. Unghiul între brațele pivotante 4 10 șî axa șurubului 2 având vârful la joncțiunea dintre capetele 9 ale brațului pivotant 4, definește gradul în care aceste brațe 4 se extind față de și în spatele peretelui 13; un unghi mai mare 15 asigura o acțiune de împănare și o rezistență la forfecare mai mare și, astfel, o capacitate mai mare de încărcare. în această privință, este de notat că aplicațiile din stadiul tehnicii, așa cum este exem- 20 plificatîn brevetul Vest-german menționat, forța de împănare și de susținere depinde de un unghi având un vârf la punctul de angajare între șurubul 2 și elementul de bază 1, care, cu cât este 25 mai ascuțit fața de axa șurubului, cu atât determină un grad mai mic de împănare și de rezistență la încărcare.

în fîg. 7 se ilustrează dispozitivul de fixare A, instalat într-un perete solid 14, 30 având o gaură executată la o adâncime ușor mai mare decât lungimea dispozitivului A. Capacitatea de încărcare a dispozitivului A în această poziție este integral determinata de acțiunea șuru- 35 buluî 2 asupra crestelor de undă b și c și a brațelor 4, care fac ca suprafețele exterioare curbe ale brațelor pivotante 4 să fie împănate strâns pe suprafața interioara a găurii în direcții radiale orientate 40 în afara axei dispozitivului A într-un astfel de mod de utilizare, unghiul a dintre brațele împănate 4 și axa șurubului 2 are un vârf la joncțiunea dintre capetele 9 ale brațului pivotant 4 §i este 45 astfel mai mare decât unghiul de împănare întâlnit în dispozitivele din stadiul tehnicii, având vârful la punctul de angajare dintre un șurub 2 și elementul

Un dispozitiv de fixare A, așa cum este cel descris în prezenta invenție, format din polipropilenă formată prin injecție, posedă gradul dorit de tărie și reziliență pentru aplicațiile sale uzuale. Se pot, de asemenea, utiliza alte materiale termoplastice având proprietăți de rezistența și flexibilitate suficiente pentru anumite utilizări prezumtive. Inserția de elemente 3 metalice de armare în porțiunile elementului tubular de bazai și/sau brațele pivotante 4 asigură o mai mare rezistență în aplicațiile pentru încărcări mai mari. Dispozitivul de fixare A turnat poate fi, de asemenea, confecționat pentru a include suprafețe metalice conductibile electric în aplicațiile electrice.

Dispozitivul de fixare A este, de preferință, format dintr-un material plastic flexibil turnat, cum este polipropilenă.

Se pot, de asemenea, utiliza și alte materiale mai puțin flexibile, dar mai rezistente, cum este nylonul, cu modificările menționate mai sus. Elementul dc bază 1 poate fi, eventual, turnat dintr-o bucată cu un element exterior de fixare, care ține sau susține obiecte pe elementul de susținere.

Este de ia sine înțeles că dispozitivul de fixare A descris mai sus și ilustrat în desene este numai reprezentativ pentru prezenta invenție și nu ca o limitare.

De exemplu, deși dispozitivul de fixare cuprinde două brațe pivotante 4, se pot utiliza și brațe suplimentare cu un mod similar de îmbinare pentru a atinge dimensiunile minime pentru introducerea într-o gaură. Aceste modificări, precum și altele, pot fi făcute plecând de la scopul prezentei invenții, definit în revendicările care urmează.

Claims (18)

1. Revendicări

   1. Dispozitiv pentru fixarea unor piese la orice element suport cu cavități, gros sau masiv, în care cel puțin o parte a subansamblultti de fixare este introdusă într-o gaură executată în elementul suport, subansamblul de fixare fiind constituit dintr-un element de ancorare, conectat la un element de bază având o axă longitudinală, elementul de ancorare fiind capabil să execute o mișcare între o poziție închisă, de dimensiune minimă, pentru introducerea în gaură, și o poziție de ancorare complet deschisă, adecvat utilizării într-un element dc suport cu cavitate la interior, caz in care elementul de ancorare traversează complet în spatele găurii, în care inserția implică poziționarea elementului de bază în gaură, axa longitudinală a elementului de baza fiind în linie cu pereții găurii, iar elementul de ancorare este situat într-o poziție care variază de la cuprinderea completa în gaură, în cazul unui suport masiv, la traversarea completă în spatele găurii, în cazul unui perete suport gol la interior, dispozitiv caracterizat prin aceea ca un element de ancorare (1) cuprinde cel puțin două brațe (4) separate de întrepătrundere, care se îmbină una cu alta, pentni a se realiza acea poziție închisă de dimensiune minimă, brațe care au niște capete (9) ce definesc mijloacele de angajare cu un element exterior de fixare (2) într-un punct distanțat spațial de elementul de bază în care capetele (9) ale brațelor (4) de întrepătrundere cuprind proeminențe și adâncituri (b, c, d și e) adiacente juxtapuse și foarte apropiate ce se extind într-o direcție transversală față de axa longitudinală a elementului de baza (1), proeminențe prevăzute cu mijloacele respective de angajare cu elementul exterior (2) de fixare și care sunt adaptate a angaja între ele clementul exterior (2) de fixare.
2. 2 Dispozitiv de fixare, conform revendicării 1,caracterizat prin aceea că brațele (4) de întrepătrundere cuprind proeminențe și adâncituri (b, c, d și

   e) dintr-un plan normal la suprafețele brațelor (4) respective, care se îmbină una cu alta atunci când elementul de ancorare (1) este în poziția sa închisa, de dimensiune minimă,cu proeminențele și adânciturile (b, c,d și e) de o astfel de dimensiune și într-o poziție relativă una față de alta încât permit o îmbinare corespunzătoare pentru atingerea poziției închise de dimensiune minimă.
3. 3. Dispozitiv de fixare, conform revendicării 2, caracterizat prin aceea că elementul de fixare (1) este confecționat din material plastic turnat, iar proeminențele și adânciturile (b, c, d și e) cuprind creste și depresiuni care sunt striate succesiv într-o configurație de undă sinusoidală.
4. 4. Dispozitiv de fixare, conform revendicării 3, caracterizat prin aceea că configurația de undă sinusoidală pe fiecare din brațele (4) de întrepătrundere se termină cu o suprafața plată (0 a brațelor de întrepătrundere, cate, inițial, este cea mai apropiată de gaura în timpul introducerii într-o secțiune aproximativ plată, normală, la suprafața brațelor (4) dc întrepătrundere.
5. 5. Dispozitiv de fixare, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că niște capete (9) ale brațelor (4) de întrepătrundere sunt atașate pivotant cu un spațiu interior (8) la punctul de îmbinare și cu marginea periferica a spațiului (8) respectiv cuprinzând marginile menționate adiacente, care au prevăzute mijloacele de angajare cu un element de fixare exterior (2).
6. 6. Dispozitiv de fixare, conform revendicării 3, caracterizat prin aceea că brațele (4) de întrepătrundere sunt configurate fiecare cu cel puțin doua seturi adiacente laterale de creste și adâncituri (b, c, d și e) de undă succesive, care se extind într- o direcție aliniata cu lungimea găurii, atunci când elementul de ancorare (1) este în poziția sa de dimensiune minimă și în care crestele și adânciturile (b, c, d și e) de undă ale fiecăruia din seturi sunt conjugate fața de crestele și adânciturile de undă ale celuilalt set, în acest fel crestele unui set fiind aliniate transversal cu adânciturile celuilalt set pe brațele (4) respective de întrepătrundere astfel atunci când brațele (4) de întrepătrundere se combină, toate crestele și adânciturile (b, c, d și e) se combina una cu alta pentru a realiza acea poziție închisă de dimensiune minimă, formând în acest fel o masă de material solid.
7. 7. Dispozitiv de fixare, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea ca fiecare din brațele (4) de întrepătrundere mai cuprinde niște mijloace de armare (3).

   & Dispozitiv de fixare, conform revendicării 5, caracterizat prin aceea ca elementul de ancorare (1) mai cuprinde mijloace de angajare pentru reținerea brațelor (4) de întrepătrundere în poziția închisa de dimensiune minimă.
8. 9. Dispozitiv de fixare, conform revendicării 5, caracterizat prin aceea câ niște cleme (12) pentru susținerea exterioară de obiecte pe elementul de sprijin sunt turnate din același material ca și clementul dc baza.
9. 10. Dispozitiv de fixare ce urmează a fi fixat într-o deschidere dintr-un element suport, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că include o porțiune de bază tubulară a elementului de ancorare (1), îmbinată la o pereche de brațe întinse, ce au capete cu margini periferice apropiate una de alta într-o poziție distanțată de baza tubulară și care, cel puțin niște porțiuni ale suprafețelor brațelor menționate care se întind în afara bazei, sunt configurate în creste și adâncituri (b, c, d și e) ce se extind sub forma de undă în direcții paralele cu lungimea brațelor (4), fiind, se asemenea, divizate în două seturi, care sunt conjugate una față de alta încât crestele unui set sunt aliniate transversal cu adânciturile celuilalt set transversal pe lățimea brațului, cele doua seturi de pe ambele brațe (4) sunt, totodată, poziționate în relația complementară, astfel încât, atunci când brațele sunt pliate, toate crestele și adânciturile de pe ambele brațe se întrepătrund unele cu altele, formând o masă de material solid, iar porțiunea de bază tubulară având o gaură (g), ce se extinde de-a lungul axei longitudinale a acesteia, pentru a primi un element de fixare (2), alungit în acest fel la plierea brațelor (4), elementul de fixare putând fi introdus în gaura (g), într-un perete solid (13,14) sau ceva asemănător, pentru a se crea un material solid în calea unui element de fixare (2) alungii care intra în gaura (g) a elementului de baza și după aceea în spațiul interior și printre crestele și adânciturile întrepătrunse ale brațelor pliate (4), se realizează o acțiune de împănate maximă in deschidere, pe măsură ce elementul de fixare pătrunde în materialul solid sau într-un perete (16) gol la interior sau ceva asemănător, de o grosime aproximativ egală cu lungimea porțiunii tubulare (1) și a elementelor de armare (3), pentru a permite unui element de fixare (2) alungit sa treacă prin gaura și apoi să angajeze marginile brațelor (4) de ancorare și să ajute în acest fel brațele să se deplieze și să revină la poziția întinsă și ulterior să determine brațele (4) depliate sa se blocheze în poziția întinsă cu marginile angajând elementul de fixare (1) și extinzându -se într-o direcție transveisală față de axa longitudinală a porțiunii de bază tubulare.
10. 11. Dispozitiv de fixare a unor piese, conform revendicării 10, la oricare dintre un dement suport din perete gol la interior sau masiv, care cel puțin o parte a dispozitivulu de fixare este introdusă într-ogaură formată în elementul suport, dispozitiv de fixare ce este confecționat din material plastic turnat și cuprinzând un element de ancorare conectat la un element dc baza, element de ancorare, ce este capabil să execute o mișcare între o poziție închisă de dimensiune minimă pentru introducerea în gaura respectivă și o poziție complet deschisă de ancorare adecvată utilizării într-un element suport gol la interior, în care elementul de ancorare trece complet în spatele găurii și cu elementul de baza situat în gaura și elementul de ancorare într-o poziție ce variază de la cuprinderea întrepătrundere.
11. 12 Dispozitiv de fixare a unor piese, conform revendicării 10, de orice suport gol la interior, în care cel puțin o porțiune a subansamblului de fixare este introdus lui completa în gaură, caracterizat prin aceea ca elementul de ancorare cuprinde cel puțin două brațe (4) separate de întrepătrundere care se îmbină una cu alta, pentru a atinge acea poziție închisă 5 de dimensiune minimă în care brațele (4) au capetele respective ce definesc mijloacele de angajare cu un element de fixare (2) exterior, distanțate spațial de elementul de bază (1) și in care brațele 10 (4) de întrepătrundere cuprind proeminențe și adâncituri (b,c, d și e) dintr-un plan normal la suprafețele secțiunilor respective, care se presează una peste alta atunci când dispozitivul de fixare (A) 15 este în poziția sa închisă de dimensiune minimă, cu proeminențele și adânciturile (b, c, d și e) cuprinzând creste și, respectiv, depresiuni care sunt situate succesiv într-o configurație de undă si- 20 nusoidală, fiind de o dimensiune și într-o poziție relativă una față de alta pentru a permite îmbinarea necesara realizării poziției închise de dimensiune minimă și în care secțiune de între- 25 pătrundere sunt configurate fiecare cu cel puțin două seturi adiacente de creste și adâncituri (b, c, d și e) de undă succesive, care se extind într-o direcție aliniata ta lungimea găurii, atunci când 30 elementul de ancorare este în poziția sa de dimensiune minimă închisă și în care crestele și adânciturile fiecărui set sunt conjugate față de crestele și adânciturile celuilalt set, în acest fel crestele 35 unui set sunt aliniate transversal cu adânciturile celuilalt set pe secțiunile de întrepătrundere respective, astfel încât atunci când secțiunile de întrepătrundere sunt îmbinate, toate crestele și adânciturile 40 se combină între ele pentru a se realiza acea poziție închisă de dimensiune minimă, în acest fel formând o masă de material solid și în care fiecare din secțiunile de întrepătrundere mai cu- 45 prind mijloacele de armare constând dintr-o nervură de întărire (11) și distanțare poziționată longitudinal între seturile adiacente de creste și adâncituri de undă pe fiecare din secțiunile de 50 într-o ga ură formată în elementul suport, dispozitiv confecționat din material plastic, turnat și format dintr-un element dc ancorare, conectat la un element de bază, elementul de ancorare fiind capabil să efectueze o mișcare între o poziție de dimensiune minimă închisă pentru introducerea în gaură și o poziție complet deschisă de ancorare, adecvată utilizării într-un element suport gol la interior, în care elementul de fixare și ancorare trece complet în spatele găurii, la introducerea menționată elementul de bază fiind situat în gaură, iar elementul de ancorare într-o poziție variind de la situarea completă în gaură la un suport masiv la planarea completă în spatele găurii la un suport gol la interior, caracterizat prin aceea ca elementul de ancorare cuprinde cel puțin două brațe (4) de întrepătrundere separate, care se îmbină una cu alta pentru a realiza poziția închisă de dimensiune minimă, în care brațele (4) de întrepătrundere cu capetele respective care definesc niște mijloace de angajare cu un element de fixare (2) exterior, într-un punct situat la distanță și spațial față de elementul de bază (1) și în care brațele (4) de întrepătrundere cuprind niște proeminențe și niște adâncituri (b, c, d, e) față de un plan normal la suprafața secțiunilor care se presează una pe alta atunci când elementul de ancorare este în poziția sa închisă de dimensiune minimă, proeminențele și adânciturile (b, c, d, e) cuprind creste și depresiuni fiind de o dimensiune și într-o poziție relativă una față de alta, pentru a permite o îmbinare corespunzătoare pentru atingerea poziției închise de dimensiune minimă, secțiunile de întrepătrundere fiind configurate cu cel puțin două seturi laterale adiacente de creste și adâncituri (b, c, d, e) ce se extind în direcția aliniată cu lungimea găurii, atunci când elementul de ancorare este în poziția sa închisă de dimensiune minimă și în care crestele unui set sunt aliniate transversal cu adânciturile celuilalt set pe secțiunile de întrepătrundere respective, astfel încât atunci când secțiu nile de întrepătrundere sunt asamblate, toate crestele și adânciturile se îmbină una cu alta pentru a realiza acea poziție închisă de dimensiune minimă, formând în acest fel o masă de material solid și în care fiecare din secțiunile de întrepătrundere mai cuprind mijloace de armare (3), incluzând o nervură de spațiere întăritoare (11) poziționată longitudinal între seturile adiacente de creste și adâncituri pe fiecare din secțiunile de î n trepătrundere.
12. 13. Dispozitiv de fixare, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea ca elementul de ancorare cuprinde cel puțin două brațe separate de întrepătrundere, care sc combină una cu alta pentru a realiza o poziție închisă de dimensiune minimă, secțiuni ce cuprind niște proeminențe și niște adâncituri (b, c, d, e) fața de un plan normal pe suprafețele secțiunilor respective, care presează una pe alta, atunci când dispozitivul de ancorare (A) este în poziția sa închisă de dimensiune minimă, proeminențele și adânciturile (b, c, d, e) cuprinzând creste și, respectiv, degajări care sunt situate succesiv într-o configurație de undă si nusoidală de o dimensiune și o poziție relativă una față de alta, pentru a permite îmbinarea necesara atingerii poziției în chise de dimensiune minimă, secțiuni configurate fiecare cu cel puțin două seturi laterale adiacente de creste și adâncituri succesive de undă ce se extind într-o direcție aliniată cu lungimea găurii, atunci când elementul de ancorare în poziția sa de dimensiune minimă, crestele și adânciturile (b, c, d, e) de undă ale fiecăruia din seturile amintite fiind conjugate față de crestele și adânciturile din celălalt set, în acest fel, crestele unui set pe secțiunile respective de întrepătrundere astfel atunci când aceste sec țiuni sunt îmbinate toate crestele și adânciturile se combină una cu alta pentru a realiza poziția de dimensiune minimă, în acest fel formând o masă de material substanțial solid, fiecare din brațele (4) de întrepătrundere cuprinzând în continuare mijloace de armare constând dintr-o nervură întăritoare de distanțare poziționată longitudinal între seturile adiacente de creste și adâncituri de undă pe fiecare din secțiunile de întrepătrundere amintite.
13. 14. Dispozitiv de fixare, conform revendicării 11, caracterizat prin aceea că nervura de întărire (11) este de aceeași bucată cu materialul brațelor (4) de întrepătrundere și se extinde vertical de la cel puțin cel mai scăzut nivel al adânciturilor la o înălțime nu mai mare decât circa jumătate din grosimea brațelor (4) de întrepătrundere.
14. 15. Dispozitiv de fixare, conform revendicării 12, caracterizat prin aceea ca nervura întăritoare (11) de pe fiecare din brațele (4) de întrepătrundere se extinde vertical dc la cel puțin cel mai de jos nivel al adânciturilor (e) până la o înălțime de circa jumătate din grosimea brațului (4) de întrepătrundere, în acest fel, atunci când elementul de ancorare este în poziția sa de dimensiune minimă, nervurile brațelor (4) de întrepătrundere îmbinate sunt juxtapuse strâns cu o linie de joncțiune între acestea.
15. 16. Dispozitiv de fixare, conform revendicării 14, caracterizat prin aceea că este constituit din polipropilenă.
16. 17. Dispozitiv de fixare, conform revendicării 14, caracterizat prin aceea ca este confecționat din nylon.
17. 18. Dispozitiv de fixare, conform revendicării 12, caracterizat prin aceea că nervura de întărire (11) de pe fiecare din brațele (4) de întrepătrundere se extinde vertical de la cel puțin cel mai de jos nivel al adânciturilor (d și e) la o înălțime mai mica decât jumătate din grosimea secțiunii de întrepătrundere, în acest fel, atunci când elementul de ancorare este în poziția sa închisa de dimensiune minimă, nervurile brațelor (4) de întrepătrundere combinate sunt juxtapuse strâns cu un spațiu între acestea suficient pentru a permite introducerea elementului de fixare (2) menținut printre 5 acestea.
18. 19. Dispozitiv de fixare, conform revendicării 11, caracterizat prin aceea ca crestele (b și c) sunt arcuite ușor spre interior la periferiile lor superioare, 10 în acestfel existând o angajare cu fricțiune între creste și secțiunea adiacentă a nervurii (11), atunci când brațele de întrepătrundere sunt îmbinate, acestea din urmă fiind menținute în poziția lor închisă de dimensiune minimă, în acest fel, angajarea cu fricțiune fiind capabilă să realizeze o dezasamblare la introducerea unor mijloace de separare a secțiunilor de întrepătrundere.