RO108565B1 - Dispersie apoasă, copoliesterică și procedeu de obținere a acesteia - Google Patents

Abstract

Invenția se referă la o dispersie apoasă, copoliesterică, utilizată ca adezivi, compoziții de acoperire, plastifianți, agenți de tratare pentru textile, piele, metal, lemn, hârtie și la un procedeu de obținere a acesteia. Copoliesterii constituiți din unități orto-, meta-, tereftalice, fără grupare sulfoizoftalică, unități orto-, meta-, tereftalice cu grupare sulfoizoftalică, anhidridă trimelitică, unități alifatice de acid dicarboxilic și un amestec de glicoli, bisfenolpropoxilat și glicerină și se obține, în prezența catalizatorilor specifici de esterificare, respectiv poliesterificare și policondensare, la temperaturi cuprinse între 140 și 275°C și la presiune de 0,1...0,3 mm col.Hg.

Description

Prezenta invenție se referă la o dispersie apoasă copoliesterică care prezintă dimensiuni fine de particule și care se utilizează ca adezivi, compoziții de acoperire, plastifianți, agenți de tratare pentru textile, piele, metal, lemn, hârtie, precum și la un procedeu de obținere a acesteia.

Este cunoscut faptul că în aceste domenii se utilizează soluții de polimeri în solvenți organici. Acestea prezintă dezavantajul de a fi toxice, inflamabile, costisitoare și poluante ale mediului înconjurător.

Dispersia apoasă copoliesterică, conform invenției, înlătură dezavantajele menționate prin aceea că este constituită dintrun copoliester autoemulsionabil, în concentrație cuprinsă între 1 și 99 % g, obținut din 40 ... 90 % moli (față de componenta acidă), un acid di- sau policarboxilic aromatic sau alifatic fără grupă metalsulfonică, 2 ... 15 % moli (față de componenta acidă) un acid disau policarboxilic aromatic cu o grupă metalsulfonică, 20 ... 100% moli (față de componenta glicolică) un diol sau poliol alifatic având 2 ... 200 atomi de carbon și 80% moli (față de componenta glicolică) un aduct al bisfenolului A cu etilenoxid sau propilenoxid, copoliester având masa moleculară Mn cuprinsă între 2000 și 20000 și temperatura de topire cuprinsă între 0 și 200°C, cu/fâră un cosolvent organic, în proporție de până la 50%g, miscibil cu apa și având temperatura de fierbere cuprinsă între 60 și 200°C, și apă în proporție de 1 ... 99% și facultativ un component selecționat dintr-un grup constituit dintr-o rășină aminică, o rășină epoxidică și un compus di- sau poliizocianat în proporție cuprinsă între 1 și 50 % g (față de dispersia apoasă), obținându-se atât dispersii cu dimensiunea particulelor cuprinsă între 1 și 10 μ cât și microemulsii și soluții cu dimensiunea particulelor < 1 μ.

Procedeul de obținere a dispersiilor apoase copoliesterice, conform invenției, constă în esterificarea, respectiv, reesterificarea unui amestec de acizi di- sau poiicarboxiiici aromatici sau alifatici fără grupă metal-sulfonică, un acid di- sau policarboxilic aromatic cu grupă metalsulfonică sau derivații lor esterici, cu un diol alifatic, un poliol alifatic sau un aduct al bisfenolului A cu etilenoxid sau propilenoxid în prezența catalizatorului ales dintre acetat de zinc, acetat de calciu sau acetat de cobalt în proporție de 0,02...0,1% g/100 g acizi, la temperatura cuprinsă între 140 și 220°C, apoi policondensarea amestecului de reacție rezultat, în prezența catalizatorului de policondensare ales dintre trioxid de stibiu, oxid de zinc sau tetrabutiltitanat, în proporție de 0,02 ... 0,1 g/100 g amestec de reacție, la temperatura cuprinsă între 220 și 275 °C și presiune redusă treptat de la 760 la 0,2 mm Hg, timp de 3 ... 6 h, realizarea amestecului polimer-solvent organic, la temperatura cuprinsă între 40 și 130°C, timp de minimum o oră și în final dispersarea amestecului astfel obținut, în apă, la temperatura cuprinsă între 40 și 95 °C și opțional la dispersia apoasă astfel obținută putându-se adăuga un component selecționat dintr-un grup constituit dintr-o rășină aminică, rășină epoxi și un compus di- sau poliizocianat.

Dispersia apoasă, conform invenției, sa realizat prin introducerea unor comonomeri hidrofil i cu grupe polare, de tipul sărurilor metal-sulfonice ale acizilor dicarboxilici și/sau grupe nepolare poliglicolice.

Copoliesterii dispersabili în apă, conform invenției, se obțin prin reacția de poliesterificare sau policondensare în fuziune a unor acizi sau esteri aromatici și/sau alifatici dicarboxilici de tipul HOOC-R-COOH în care R =

-(CHA (n = 4 - 8 ; X = SO₃Na) cu un amestec de glicoli de tipul HO(-R-O-)_mH în care m = 1-100, R =(CH2)_p; p = 2 - 6 sau - CR,R₂-CH₂, R„R₂ = H,CH₃, C₂H_s.

Astfel, componenta acidă aromatică poate fi: acid tereftalic, izoftalic, oftalic sau anhidrida sa, în concentrație cuprinsă între 40 și 90% moli (față de componenta acidă totală). In concentrație mai mică de 40%, rășină poliesterică obținută, prezintă rezistență mecanică și hidrolitică inferioară, iar când conținutul depășește 80%, rășina se dispersează greu în sistem apos. Acidul dicarboxilic alifatic se poate utiliza în cantitate de 0 ... 5% moli (față de componenta acidă totală). Când conținutul în acid alifatic depășește 50%, rășina obținută prezintă rezistență mecanică și hidrolitică scăzută, iar filmul de acoperire obținut este lipicios.

Glicolii alifatici utilizați au 2 ... 6 atomi de carbon și fac parte din seria: etilenglicol, 1,2-propandiol, 1,3-propandiol, 1,4-butandioi, neopentil glicol, 1,6-hexandiol și alții. Ei se utilizează în cantitate de 0 ... 100% (față de componenta poliolică). In unele cazuri se pot utiliza, polioli polivalenți de tipul glicerină în trimetilolpropan, pentaeritritol și alții, în cantitate de 0 ... 10% mol (față de componenta poliolică totală). In scopul îmbunătățirii hidrofiliei poliesterilor pot fi utilizați: polietilenglicoli (M = 106 - 4000), polipropilen sau politetrametilenglicoli (M = 500 - 5000), în concentrație de 0 ... 100% g. In cazul în care polialchilenglicolii depășesc 40% g, pelicula poliesterică obținută prezintă rezistență hidrolitică scăzută.

Acidul dicarboxilic aromatic cu grupă metal sulfonat este o sare de metal a unui acid aromatic de tipul : acid sulfotereftalic, acid 5sulfoizoftalic, acid 4-sulfoftalic. Sarea de sodiu a acestor acizi poate fi introdusă în cantitate de 0 ... 10% mol (față de cantitatea totală de acizi). In absența grupelor metal sulfonice, rășina poliesterică prezintă proprietăți inferioare de dispersabilitate în apă. Odată cu creșterea concentrației de grupe metal sulfonice, dispersabilitatea poliesterului se îmbunătățește remarcabil. Prezența unei cantități a componentei acide cu grupă metal sulfonică peste 10% mol, conduce la obținerea unui film de acoperire cu rezistență hidrolitică inferioară, deși dispersabilitatea în apă este excelentă.

Raportul molar între componenții acizi și glicolici este cuprins între 1 ... 1, 1 ... 2,25. Copoliesterii autodispersabili prezintă temperaturi de înmuiere cuprinse între 40 și 200°C, de preferință 60 ... 180°C. Când temperatura de înmuiere este mai scăzută de 40°C, pelicula obținută din dispersia apoasă, copoliesterică, prezintă rezistență inferioară la apă și slabă aderență. In cazul în care punctul de înmuiere este mai mare de 200°C, rășina poliesterică se dispersează greu în apă.

Copoliesterii prezintă greutăți moleculare cuprinse între 2500 și 20000, de preferință 3000 ... 15000, în cazul în care copoi iesterul are greutate moleculară mai mică de 2500, dispersia apoasă obținută are rezistență scăzută la apă și proprietăți de aderență și mecanice inferioare (în special flexibilitatea). La o greutate moleculară de peste 20000, rășina poliesterică se dispersează greu în apă, iar dispersiile obținute au viscozitate mare.

In scopul obținerii unor dispersii apoase, copoiiesterice, cu dimensiuni fine de particule, se pot utiliza în concentrație de 0 ... 50% g cosolvenți organici miscibili cu apa de tipul: alcooli alifatici sau aliciclici, eteri, esteri, cetone și alții. Punctul de fierbere al cosolvenților utilizați este cuprins între 60 și 200°C. Când solvenții organici au punctul de fierbere mai mic de 60°C, peliculele obținute la evaporarea apei și solventului sunt neuniforme. La peste 200°C, dispersia apoasă se usucă greu și dispersiile prezintă viscozități ridicate.

Invenția prezintă următoarele avantaje:

- realizarea unor copolimeri autodispersabili, fără utilizarea unui agent tensioactiv suplimentar ;

- evitarea utilizării solvenților organici - poluanți ai mediului, prin modificarea structurii chimice a polimerilor, mărind hidrofilia lanțului macromolecular.

In continuare se vor prezenta mai multe exemple de realizare a invenției.

Proprietățile fizico-chimice și fizicomecanice au fost măsurate prin următoarele metode :

(1) Greutatea moleculară s-a măsurat prin determinarea grupelor terminale, conform ecuației:

jț/ - 2 ^x 5,61 x 1000 ’ (-COOH )+(-OH ) în care: (-COOH) este concentrația de grupe acide, exprimată în mgKOH/g; (-OH) este concentrația de grupe hidroxil, exprimată în mg KOH/g.

(2) Temperatura de înmuiere s-a determinat cu ajutorul aparatului inel și bilă, conform N.I.323/78.

(3) Temperatura de topire s-a determinat cu ajutorul unui aparat cu masă încălzită, tip Boetzius.

(4) Viscozitatea polimerului s-a determinat cu ajutorul unei soluții de polimer de concentrație 1% în amestec fenol : tetracloretan 3 : 2(25 °C), pe viscozimetrul Ubbelodhe.

(5) Mărimea particulelor dispersiei apoase s-a determinat cu ajutorul unui microscop optic, tip MC 01.

(6) Viscozitatea emuls iei s-a determinat cu un viscozimetru, tip Rheotest 2.

SINTEZA I

Un amestec format din dimetiltereftalat (0,82 moli), dimetiladipat (0,10 moli), dimetilsulfoizoftalat de sodiu (0,08 moli), etilenglicol (1,35 moli), 1,2-propandiol (0,9 moli), acetat de zinc (0,1 g) și trioxid de stibiu (0,1 g), a fost supus reacției de transesterificare, la o temperatură cuprinsă între 140 și 220°C, timp de 3 h.

După eliminarea metanolului, rezultat ca produs secundar de reacție, amestecul de reacție se supune policondensării la presiune redusă, treptat, până la 0,2 mm Hg, la temperatura de 240 la 270°C, timp de 3 h, obținându-se o rășină copoliesterică având greutatea moleculară de 10000 și temperatura de înmuiere de 168°C.

In același mod se pot obține toți copoliesterii prezentați în tabeliil 1 cu excepția proporțiilor dintre substanțele reactive (Ex.

1...17).

10

SINTEZA II _: . -----In cazul în care se utilizează în sinteză acidul adipic, respectiv anhidrida ftalică, în locul dimetiladipatului (respectiv dimetilftalatului), sinteza 5 diglicolesterilor se realizează în două etape :

1. Sinteza diglicolesterilor din acidul adipic (anhidridă ftalică) și glicoli (etilenglicol, 1,2propandiol) are loc la temperatura de 140 ... 220°C, la un raport molar componenta acidă și componenta 10 glicolică de 1:2,25 cu/fâră catalizator acetat de zinc, în concentrație de 0,2 g/100 g acizi. Sfârșitul reacției se consideră când indicele de aciditate al amestecului de reacție este de 5 ... 15 mg KOH/g.

2. Sinteza dimetiltereftalatului (0,82 moli), 15 dimetilsulfoizoftalatului de sodiu (0,08 noii) cu etilenglicol (1,05 moli) și 1,2-propandiol (0,9 moli), acetat de zinc (0,1 g) și trioxid de stibiu 0,1 g, are loc la temperatura de 140 .,. 220°C, timp de 3 h.

După eliminarea metanolului, ca produs 20 secundar de reacție, se adaugă diglicol-adipatul (0,10 moli) și se ridică temperatura de la 220 la 270°C, timp de 3 h cu micșorarea treptată a presiunii la 0,2 mm Hg. Rășina copoliestericâ obținută are caracteristici asemănătoare cu cea obținută la sinteza I, respectiv temperatura de înmuiere 168 °C și greutatea moleculară Mn = 9000.

In același mod, exceptând proporțiile de participare la reacție, se pot obține toți copoliesterii prezentați în tabelul 1 (1...17).

SINTEZA III

Un amestec format din dimetiltereftalat (0,67 moli), dimetilftalat (0,3 moli), dimetilsulfoizoftalat de sodiu (0,03 moli), etilenglicol (1,5 moli), bisfenolpropoxilat (0,5 moli), acetat de zinc (0,1 g) și trioxid de stibiu 0,1 g, a fost supus reacției de transesterificare, la o temperatură cuprinsă între 140 și 220°C, timp de 3 ... 4 h. După îndepărtarea metanolului ca produs secundar de reacție, amestecul de reacție se supune reacției de policondensare la o temperatură cuprinsă între 220 ... 270°C și o presiune redusă treptat până la 0,2 mm Hg (Ex.18). Copoliesterul obținut are temperatura de înmuiere de 90 °C și greutate moleculară de Mn = 3000.

In mod asemănător se obțin copoliesterii prezentați în tabelul 2, cu excepția proporțiilor de participare ale materiilor prime.

Tabelul 2

Componenți (% moli) și proprietăți	Număr experiment	18	19	20
Componenți policarboxilici	Acid tereftalic	67	67	72
	Anhidridă ftalică	30	15	10
Acid 5-sulfoizoftalic	3	3	8
Acid adipic	15	10	-
Componenți polioli	Etilenglicol	50	50	50
Polietilenglicol	-	-	-
Bisfenol propoxilat:	50	50	50
Proprietăți	Temperatură, înmuiere, °C	90	90	105
Greutate moleculară, Mn	9500	11200	10700

SINTEZA IV

Un amestec format din : dimetiltereftalat (0,5 moli), etilenglicol (1,129 moli), glicerină (0,217 moli), polietilenglicol (0,14 moli), acetat de zinc (0,2 g) și trioxid de stibiu (0,07 g), se supune reacției de transesterificare, la temperatura cuprinsă între 140 și 220°C, până când este distilată întreaga cantitate de metanol care rezultă din reacție. Apoi se adaugă în amestecul de reacție diglicolftalatul (0,23 moli) și temperatura de reacție se ridică la 240°C, iar presiunea se reduce treptat până la 10 mm Hg. In mod asemănător se obțin copoliesterii prezentați în tabelul 3 (Ex. 21,22).

Tabelul 3

Componenți (% moli) și proprietăți	Număr experiment	21	22
Componenți policarboxilici	Acid tereftalic	82	77
Anhidridă ftalică	15	23
Acid 5-sulfoizoftalic	3	-
Acid adipic	-	-
Componenți polioli	Etilenglicol	10	76
Polietilenglicol (1500)	-	9,4
Bisfenol propoxilat	80	-
Glicerină	10	14,5
Proprietăți	Temperaturii, înmuiere, °C	65	40
Indice de aciditate, mg KOH/g	-	2,9
Greutate moleculară, Mn	7700	8400

SINTEZA V

Un amestec format din acid adipic (1 mol), dietilenglicol (1 mol), polietilenglicol M 200 (0,5 moli), și acetat de zinc 0,146 g se supune esterificării la temperatura de 140 ... 220°C, timp de 2 ... 3 h, până când indicele de aciditate al amestecului scade sub 60 mg KOH/g. Se obține un amestec de oligomeri cu un conținut de circa 30% diglicoladipat care diluează cu apă la infinit. In mod asemănător se obțin oligoesterii prezentați în tabelul 4 (Ex.23 ... 27).

Tabelul 4

Componenți (% moli) și proprietăți	Număr experiment	23	24	25	26	27
Componenți policarboxilici	Acid adipic	100	100	-	-	50
Anhidridă ftalică	-	-	100	100	50
Componenți polioli	2 - Propandiol	50	-	-	-	-
Dietilenglicol	-	50	-	50	-
Polietilenglicol (200)	50	50	100	50	100
Proprietăți	Indice de aciditate, mg KOH/g	57,5	38,7	67	5	58
Greutate moleculară, Mn	613	839	1100	825	900

Copoliesterii, sintetizați în exemplele 1 ... 27, au fost transformați în soluții și/sau dispersii apoase cu sau fără ajutorul solvenților organici miscibili cu apa, și anume :

DISPERSIA I. Rășina copoliesterică (40 părți) 5 și apă (60 părți), au fost amestecate într-un vas de dispersie prevăzut cu agitator, termometru, refrigerent de reflux și manta de încălzire, la temperatura de 85 ... 1QO°C, timp de 3 h. Dispersia apoasă albă obținută, D1...D-9 obținută din copoliesterii 3...16 prezintă 10 dimensiunea particulei mai mică de 1 μ. Când dispersia apoasă este ținută la o temperatură cuprinsă între 0 și 70°C, timp de 6 luni nu s-a observat nici o schimbare în aspect și viscozitate, dispersia apoasă având o foarte bună stabilitate la stocare.

In mod asemănător, au fost obținute dispersiile D-2, D-3, D-4, D-5, D-6, D-7, D-8, D-9 din copoliesterii 4, 5, 6, 9, 10, 11, 12, 16, iar proprietățile dispersiilor obținute sunt prezentate în tabelul 5 (a și b).

Oligoesterii 22 ... 26 au miscibilitate cu apa la infinit, la orice temperatură, iar proprietățile soluțiilor obținute sunt prezentate în tabelul 5 (a și b).

ι/i

Ό

IZ)

¢4

Ί %

>2 «2 ti ce o

•c •a

Q

Z xi

C

X

O

Έ cS ,O

FB - foarte bună, FS - fără schimbări «> tt, 25

18

DISPERSIA II. Rășina copolieșterică 2 (30 părți) și cosolvent miscibil cu apa, etilcelosolv (15 părți) se amestecă într-un vas prevăzut cu agitator, termometru și refrigerent de reflux, la temperatura de 100' ... 135°C, timp de o oră, obținându-se un 5 amestec vâscos omogen. In amestecul format se adaugă, treptat, sub agitare viguroasă, apă (55 părți) în porții mici, timp de o oră, obținându-se o dispersie apoasă albă D-10, care prezintă mărimea particulelor mai mică de 1 μ și este stabilă la temperatura de 0 ... 10 50°C, timp de 2 luni, fără schimbarea de aspect și viscozitate.

In mod asemănător, au fost obținute dispersiile D-ll, D-12, D-13, D-14, D-15, D-16 din copoliesterii 8, 14, 15, 17, 18, 19, iar proprietățile 15 dispersiilor obținute sunt prezentate în tabelul 5 (a și b).

Dispersiile apoase din prezenta invenție pot fi utilizate ca atare în diferite scopuri sau pot fi amestecate cu unul sau mai mulți agenți de reticulare 20 ca rășini amino, compuși epoxi și compuși izocianați.

Rășinile amino pot fi compuși ai ureei, melaminei sau benzoguanaminei ca atare sau alchilați cu un alcool, având 1 până la 6 atomi de carbon.

Compușii epoxi sunt poliglicidilesteri și eteri 25 ca diglicidileter de bisfenol A sau oligomerii săi, diglicidilortoftalat, diglicidilisoftalat, diglicidiltereftalat.

Compușii epoxi pot include diizocianați, tri sau poliizocianați polivalenți alifatici sau aromatici. 30

Agenții de reticulare pot fi adăugați în diferite moduri: în rășină poliesterică, în dispersie apoasă, în solventul organic miscibil cu apa sau în apă.

AMESTECUL 1. In dispersia D-l, obținută din rășina copolieșterică 3 dispersată în apă, se 35 adaugă hexametoximetilmelamina (HMMM) în 10 proporție de 100 părți rășină: 15 părți HMMM.

Amestecul obținut se omogenizează și se obține o dispersie apoasă omogenă Al. Această dispersie (Al) are mărimea particulelor mai mici de 40 1 μ și este stabilă la temperatura de 0°C cel puțin 1 lună, fără a prezenta schimbări în aspect. Dispersia apoasă Al poate fi utilizată ca peliculă protectoare după întărire la 100°C, timp de 30 min.

AMESTECUL 2. In dispersia D-l obținută 45 din rășina copolieșterică 3, dispersată în apă se adaugă 2,4-toluendiisocianat în raport gravimetric 100 părți rășină : 4,6 părți 2,4-toluendiisocianat.

Amestecul obținut A2 se omogenizează și se depune, sub formă de peliculă de protecție, pe suport 50 de hârtie, lemn Sau metal.

AMESTECUL 3. In dispersia copolieșterică D-2, obținută din rășina copolieșterică 4, se adaugă un eter epoxi (eter glicidilic al bisfenolului A) în proporție de 7:3 (părți copoliester : eter epoxi) și 0,14 părți clorură de zinc (concentrație 2 g/100 g/100 g poliester).

Amestecul obținut se omogenizează și se depune, sub formă de peliculă de protecție, la temperatura de 160°C, timp de 30 min.

Dispersiile poliesterice din prezenta invenție pot fi utilizate ca: adezivi, lacuri de protecție, agenți de tratare pentru produse textile sau hârtie, în special pentru agenți de suprafață cu protecție la apă; în aceste scopuri, dispersiile copoliesterice pot fi utilizate ca atare, dar și în amestec cu alte dispersii sau emulsii de rășini apoase (acrilice, uretanice, etilenacetatvinilice, latex de cauciuc etc.), pigmenți și alți aditivi și se pot depune pe suporturi plastice, sticlă, metale și altele.

Rășina poliesterică poate fi utilizată, în unele cazuri, în amestec cu agenți de reticulare de tip: rășini amino, epoxi, izocianați, în stare de topitură, sau sub formă de soluție în amestec apă-solvent organic, miscibil cu apa.

Dispersiile descrise se mai pot utiliza pentru obținerea de produse laminate din: metale, mase plastice, produse textile țesute și nețesute din fibre naturale și sintetice, obținându-se produse cu foarte bună durabilitate și rezistență la apă.

Claims (2)

Revendicări

1. Dispersie apoasă, copolieșterică, caracterizată prin aceea că este constituită dintr-un: copoliester autoemulsionabil, în concentrație cuprinsă între 1 și 99% g , obținut din 40 ... 90% moli (față de componenta acidă) un acid di- sau policarboxilic aromatic sau alifatic, fără grupă metalsulfonică, 2 ... 15% moli (față de componenta acidă) un acid di- sau policarboxilic aromatic cu o grupă metalsulfonică, 20 ... 100% moli (față de componenta glicolică) un diol sau poliol alifatic având 2 ... 200 atomi de carbon și 80% moli (față de componenta glicolică) un aduct al bisfenolului A cu etilenoxid sau propilenoxid, copoliester având masa moleculară Mn cuprinsă între 2000 și 20000, temperatura de topire cuprinsă între 0 și 200°G, cu/fără un cosolvent organic, în proporție de până la 50% g , miscibil cu apa și având temperatura de fierbere cuprinsă între 60 și 200°C, apă în proporție de 1 ... 99% g și facultativ un component selecționat dintr-un grup constituit dintr-o rășină aminică, o rășină epoxidică și un compus disau poliizocianat în proporție cuprinsă între 1 și 50% g (față de dispersia apoasă) și obținându-se atât dispersii cu dimensiunea particulelor cuprinsă între 1 și 10 μ cât și microemulsii și soluții cu dimensiunea 5 particulelor -< 1 μ.

2. Procedeu de obținere a dispersiilor apoase, copoliesterice, caracterizat prin aceea că se efectuează -esterificarea, respectiv, reesterificarea unui amestec de acizi di- sau policarboxilici aromatici 10 sau alifatici fără grupă metal-sulfonică, un acid disau policarboxilic aromatic cu grupă metalsulfonică, un acid di- sau policarboxilic aromatic cu grupă metalsulfonică sau derivații lor esterici cu un diol alifatic, un poliolalifatic sau un aduct al bisfenolului 15 A cu etilenoxid sau propilenoxid, în prezența catalizatorului ales dintre acetat de zinc, acetat de calciu sau acetat de cobalt în proporție de 0,02 ... 0,1 g/100 g acizi, la temperatura cuprinsă între 140 și 220°C, apoi -policondensarea amestecului de reacție rezultat, în prezența catalizatorului de policondensare, ales dintre trioxid de stibiu, oxid de zinc sau tetrabutiltitanat, în proporție de 0,02 ... 0,1 g/100 g amestec de reacție, la temperatura cuprinsă între 220 și 275 °C și presiune redusă treptat de la 760 la 0,2 mm Hg, timp de 3 ... 6 h, -realizarea amestecului polimer-solvent organic, la temperatura cuprinsă între 40 și 130°C, timp minimum o oră și în final - dispersarea amestecului astfel obținut, cu apa, la temperatura cuprinsă între 40 și 95°C și -opțional, la dispersia apoasă astfel obținută, putându-se adăuga un component selecționat dintr-un grup constituit dintr-o rășină aminică, rășină epoxi și un compus disau poliizocianat.