RO111825B1 - Dispozitiv pentru administrarea unor medicamente - Google Patents

Description

Prezenta invenție se referă la un dispozitiv de debitare și a cărui utilizare se dovedește a fi corespunzătoare pentru debitarea și administrarea unor cantități măsurate de pulberi. Un astfel de dispozitiv poate fi utilizat pentru debitarea și administrarea de medicamente pure în stare pulverulentă, precum și de medicamente în amestec cu un suport corespunzător - de exemplu lactoză.

Sunt bine cunoscute diverse tipuri de inhalatoare pentru doze măsurate, în alcătuirea cărora intră adesea un conteiner sub presiune, ce servește la debitarea unui aerosol. Aerosolii sunt formați dintr-un medicament în stare pulverulentă, aflat în suspensie într-un gaz cu rol de propulsie. în momentul funcționării, conținutul de aerosoli este evacuat printr-o supapă dozatoare, astfel încât o doză măsurată este propulsată în plămânul pacientului.

Cercetările au pus în evidență faptul că unele substanțe de propulsare a aerosolilor, inclusiv cele folosite în inhalatoarele ce servesc la administrarea unor doze măsurate, pot contribui la epuizarea stratului de ozon din atmosferă. A devenit astfel de dorit ca aceste tipuri de inhalatoare să poată fi înlocuite cu inhalatoare care, la administrarea unei doze măsurate de medicament, nu conduc la efecte negative asupra mediului ambiant. Deosebit de aceasta, este de menționat și faptul că asemenea sisteme de administrare a aerosolilor se pot dovedi a fi inutilizabile pentru anumite categorii de pacienți.

Sunt cunoscute mai multe tipuri de asemenea inhalatoare de pulberi. De regulă, se introduce în conteiner o anumită doză măsurată de medicament. Conteinerul se prezintă adesea sub forma unei capsule de gelatină. Capsula se deschide, de exemplu prin perforare cu un ac, și conținutul său este apoi dispersat și evacuat prin efectul curentului de aer generat de inhalarea de către pacient și care are drept efect rotirea capsulei.

Asemenea dispozitive de debitare a unor substanțe pulverulente prezintă o serie de dezavantaje. După fiecare administrare a unei doze, pacientul este obligat să reîncarce dispozitivul de debitare, iar la anumite tipuri de dispozitive, este necesară perforarea capsulelor înainte de încărcare. în scopul asigurării unei evacuări complete a pulberii și deci a transmiterii unei doze corecte către pacient, se recurge la diverse mecanisme complicate. Aceasta poate conduce la dificultăți în manipulare, precum și la creșterea costurilor de fabricație a unor asemenea dispozitive.

Documentațiile GB 2102295 și GB 2144997 prezintă un tip complicat de inhalator, la care doza măsurată de medicament este debitată dintr-o cameră de înmagazinare, ce conține un medicament pulverulent sub formă de micropalete. Inhalatorul mai cuprinde o unitate de dozare, ce comunică cu camera de înmagazinare a medicamentului. Unitatea de dozare cuprinde o membrană perforată rotativă, precum și o serie de raclete acționate cu arcuri și care au rolul de a umple cu respectivul medicament perforațiile aflate în stare de rotație. După umplere, perforațiile se introduc într-un canal care face legătura între un conteiner distribuitor și un ajutaj. în momentul în care pacientul apasă succesiv pe două declanșatoare, se debitează o anumită cantitate de agent purtător. Acest agent purtător evacuează conținutul perforațiilor, dirijându-le către ajutaj, de unde sunt inhalate de către pacient. Doza măsurată este stabilită cantitativ de dimensiunile perforațiilor, precum și de numărul de perforații ce sunt aduse pe traiectoria agentului purtător.

Un asemenea dispozitiv are un cost de fabricație ridicat, iar precizia sa de dozare depinde de eficiența racletelor de umplere a perforațiilor. Adesea este necesar ca perforațiile să fie puse de mai multe ori în contact cu medicamentul, pentru a se obține o umplere completă a acestora. în scopul obținerii unei eficiențe optime în utilizare, mai este necesar ca pacientul să coordoneze

RO 111825 Bl inhalarea cu manipularea sistemului de debitare a agentului purtător. Mulți pacienți găsesc că realizarea unei asemenea coordonări este dificilă.

în documentația EP 00697715 se prezintă un dispozitiv prin care se încearcă să se depășească unele din problemele menționate mai sus. Este vorba de un inhalator pentru substanțe pulverulente, ce funcționează sub efectul curentului de aer generat de pacient prin inhalare. Acest dispozitiv, a cărui funcționare este asigurată prin efectul de respirație, elimină problema unei coordonări între inhalare și manipulare manuală. Pentru funcționare nu mai este necesar să se recurgă la un agent purtător. Dispoztivul este prevăzut să funcționeze cu ajutorul unei membrane perforate și al unor racltei acționate cu arcuri și prin care se asigură furnizarea unei doze măsurate de medicament. Pacientul rotește cu un unghi determinat unitatea de comandă. Acesta rotește membrana perforată în raport cu racletele prin care se asigură umplerea perforațiilor și face ca un număr din acestea să fie expuse la curentul de aer. Curentul de aer generat prin inhalare traversează perforațiile iar pacientul inhalează astfel o anumită doză măsurată. Mai este prevăzut un sisem rotativ prin care se întrerupe curentul de aer în vederea dezagregării eventualelor particule aglomerate ce s-ar fi putut forma în interiorul unității de dozare.

Dispozitivul prezintă dezavantajul că curentul de aer generat prin inhalare traversează direct perforațiile, care sunt apoi returnate pentru umplere în camera de depozitare uscată. Pulberea rămasă în perforații prezintă pericolul unei eventuale contaminări la contactul cu aerul, iar această pulbere se amestecă apoi cu pulberea uscată și pură păstrată în camera de depozitare. în cazul în care perforațiile sunt parțial blocate, atunci pacientul nu va mai inhala o doză completă de medicament.

Obiectivul pe care și-l propune invenția constă în realizarea unui inhalator pentru adminsitrarea de doze mă4 surate de material pulverulent, caracterizat prin aceea că medicamentul aflat în stare pulverulentă se păstrează într-un rezervor amplasat în interiorul acestui dispozitiv. Un alt obiectiv pe care și-l propune prezenta invenție constă în realizarea unui astfel de tip de inhalator care să se distingă prin simplitate în concepție, dar care, în același timp, să permită depășirea dezavantajelor ce sunt proprii dispozitivelor de debitare de tip cunoscut la nivelul stadiului actual al tehnicii.

în una din variantele de realizare a invenției, se prevede un tip de dispozitiv de inhalare a unor produse pulverulente, în alcătuirea căruia intră un rezervor de stocare a medicamentului în formă de pulbere și care cuprinde și un anumit volum de aer, o cameră de măsurare în prelungirea rezervorului de pulbere și având rolul de a asigura prelevarea în doze discrete a medicamentului pulverulent din rezervo.r precum și un mijloc de comprimare a aerului aflat în interiorul rezervorului, dispozitivul fiind caracterizat prin aceea că se prevede un canal de comunicare prin care se permite evacuarea aerului din rezervorul de pulbere, aerul traversând camera de măsurare, pentru a ajunge în atmosferă atunci când se mărește presiunea din interiorul rezervorului de pulbere.

într-o dispunere preferată, rezervorul poate fi amplasat într-o structură de tip cilindric, cu pereți subțiri și care comunică cu corpul principal al dispozitivului. Rezervorul cilindric și corpul principal pot fi interconectate prin intermediul unui orificiu practicat în corpul principal al dispozitivului. Se consideră preferabil ca pereții cilindrului să se afle în contact glisant strâns cu orificiul, permițând însă trecerea aerului din rezervor prin camera de măsurare și evacuarea sa finală în atmosferă.

într-o altă variantă de dispunere, camera de măsurare poate fi amplasată în peretele rezervorului cilindric. Camera poate prezenta un orificiu în peretele rezervorului de pulbere. Orificiul are un dia

RO 111825 Bl metru prestabilit, pentru a permite o dozare corespunzătoare a pulberii, care este prelevată din rezervor gata pregătită să fie transmisă conductei principale de aer, ceea ce permite inhalarea medicamentului pulverulent de către pacient. Camera poate fi etanșată cu ajutorul unui filtru fin, sau se poate prezenta sub forma unei adâncituri practicate în perete și prevăzute cu un traseu corespunzător de ventilare sau evacuare. Se pare că anumite forme de orificii asigură condiții mai bune de repetabilitate în măsurare, același lucru fiind aplicabil și diverslor scheme de evacuare a aerului. Se preferă camerele cilindrice având înălțimea egală cu diametrul cilindrului.

De preferință, camera de măsurare se umple din rezervor sub acțiunea unei mișcări relative ce are loc între camera de măsurare și masa pulverulentăîn așa fel încât să crească presiunea aerului exercitată asupra masei pulverulente, aceasta din urmă fiind obligată să pătrundă în camera de măsurare, în timpce o cantitate redusă de aer traversează camera de măsurare și se evacuează în atmosferă. în cazul dispozitivului realizat conform prevederilor prezentei invenții, se considera preferabil ca frontul de pulbere să traverseze intrarea în camera de măsurare prin mișcare relativă a masei pulverulente și a camerei de măsurare, constatându-se că respectiva cameră de măsurare va fi umplută chiar dacă masa de pulbere în vrac este în contact cu intrarea în cameră și se mărește presiunea exercitată de aer asupra pulberei în vrac.

Mișcarea relativă poate fi obținută prin coborârea clindrului într-un orificiu practicat în corpul principal al dispozitivului, în timp ce masa de pulbere rămâne staționară datorită unei proeminențe dispuse în interiorul orificiului. Cilindrul urmează a fi coborât manual de către pacient. Mai există posibilitatea să fie coborât prin acționarea unei pârghii capabile să acționeze asupra cilindrulu, i pentru a-1 păstra în poziția coborâtă. Se consideră preferabil ca proeminența să fie prevăzută cu un mijloc de etanșare, așa fel încât orificiul interior al cilindrului și elementul de etanșare a proeminenței să rămână în contact glisant cu asigurarea etanșării la aer.

Presiunea aplicată asupra masei de pulbere în vrac poate fi mărită prin comprimarea volumului de aer aflat deasupra masei de pulbere. Chiar dacă aici s-a făcut referire la aer, este lesne de înțeles că în rezervor se poate introduce orice tip de gaz, cu condiția ca acesta să nu reacționeze cu pulberea de exemplu, se poate folosi azot.

Cu toate că nu se dorește introducerea unor considerații de ordin teoretic, este probabil că are loc un fenomen de fluidizare locală a masei de pulbere și care vine în ajutorul operației de măsurare - fenomenul intervenind odată cu traversarea camerei de un curent de aer care antrenează pulberea în respectiva cameră.

Se mai poate constata că de vreme ce fenomenul de măsurare se pare că este cauzat, în principal, de curentul de aer ce se formează între zona de depresiune ridicată din interiorul rezervorului de aer (și eventual de pulbere] și zona de presiune redusă situată deasupra camerei de măsurare, este posibil ca un efect similar să fie obținut prin realizarea unei zone de presiune redusă în exteriorul rezervorului și al camerei de măsurare și prin crearea unei diferențe de presiune între rezervor și această zonă de presiune redusă, pentru a permite astfel realizarea unui curent de aer.

într-o variantă preferată de dispoziție generală, după umplerea camerei de măsurare, aceasta din urmă este închisă pentru a separa astfel doza măsurată de rezervor, obligând camera să se deplaseze dincolo de proeminența amplasată în interiorul orificiului. Se poate împedica scurgerea dozei măsurate în orificiul practicat în corpul principal, asigurând în acest scop un contact strâns și glisant între pereții cilindrului și orificiul menționat, dar cu respectarea unei distanțe suficiente între ei pentru a permite trecerea aerului. Dimensiunile

RO 111825 Bl acestui traseu de trecere a aerului depind de dimensiunile particulelor de pulbere și trebuie să fie suficient de reduse pentru a preveni pierderi de pulbere din camera de măsurare. De regulă, medicamentele ce se prezintă sub formă pulverulentă și se administrează cu ajutorul unor agenți purtători sunt alcătuite din particule ale căror dimensiuni variază între 20 și 50 pm. în consecință, se recomandă ca dimensiunea liberă a spațiului pentru trecerea aerului să fie aleasă între 10 și 100 pm, de preferință între 10 și 50 pm. Acest spațiu de trecere poate fi realizat folosind imperfecțiunile suprafețelor.

Orificiul poate fi prevăzut și cu un orificiu de ieșire care, atunci când este în aliniament cu camera de măsurare, permite golirea acestei camere. După ce pulberea a fost măsurată, aceasta trebuie evacuată din camera de măsurare, este ușor de înțeles că o densitate mai ridicată în camera de măsurare contribuie la îmbunătățirea preciziei volumetrice de măsurare, însă în aceste condiții este mai dificilă evacuarea unei mase pulverulente ce se prezintă în formă compactă. Prima fază a acestui proces impune izolarea camerei de măsurare de rezervorul în care se păstrează pulberea în vrac. Acest lucru se poate obține deplasând rezervorul în raport cu camera de măsurare până când un element glisant de etanșare trece în dreptul (sau în dreptul și dincolo de) fața interioară a camerei de măsurare. în această variantă, este necesar ca elementul de etanșare să prezinte o lățime suficientă pentru a împedica formarea unei căi de scurgere dinspre rezervorul aflat la o presiune ridicată, prin camera de măsurare și apoi către zona de presiune redusă din spatele elementului glisant de etanșare.

Ejectarea poate avea loc sub forma unui debit crescut de aer ce traversează camera de măsurare și transportă cantitatea de pulbere dozată, sub forma unui curent de aer ce ocolește camera - de exemplu, printr-o gâtuire de tip Venturi - și creează o pre8 siune negativă prin care pulberea este aspirată sau prin ejectarea mecanică. Se poate recurge la orice metodă bazată p circulația aerului și folosind aerul inspirat de pacient, dar este probabil că în condițiile unei densități ridicate și la dimensiuni reduse ale camerei de măsurare să intervină unele dificultăți datorate rezistenței la circulația aerului. Totuși, pe durata acționării dispozitivului conform formei specifice de alcătuire arătate mai sus, sunt create condițiile favorabile necesare obținerii unui volum mic de aer la o presiune sensibil mai mare sau mai mică decât cea atmosferică (aer de energie ridicată), care să poată fi utilizat la ejectarea și, eventual, la dispersarea dozei.

Această tehnică mai prezintă și un alt avantaj, și anume acela că aerul inspirat nu vine direct în contact cu camera de măsurare sau cu pereții înconjutători. Acest lucru poate contribui la prevenirea riscurilor legate de o umidificare a pulberii în vrac datorată aerului inspirat și care impurifică astfel camera de măsurare; de asemenea, se pot lua măsuri pentru a evita riscul unei impurificări chiar atunci când pacientul expiră prin dispozitiv.

Se consideră preferabilă combinarea tehnicilor mecanice de ejectare cu cele bazate pe circulația aerului, pentru a putea astfel îndepărta resturile de praf ce aderă de capătul ejectorului.

Camera de măsurare poate fi și în formă de cupă fixată pe un ax rotitor. Un astfel de sistem este descris, de exemplu, în documentația GB 2165159.

Se consideră ca un avantaj faptul că țeava de aer permite accesul aerului în corpul principal prin intermediul unei țevi de admisie a aerului și dirijarea sa către un muștiuc, circulația aerului fiind generată de pacient prin inhibare. Țeava de aer mai poate fi echipată cu o gâtuire de tip Ventur.i precum și cu un canal secundar de trecere. Acest canal secundar de trecere poate face legătura între orificiul de ieșire și sistemul de gâtuire și mai poate asigura o cale de comunicare între o admisie secundară

RO 111825 Bl de aer și sistemul de gâtuire. Curentul de aer ce traversează admisia principală și admisia secundară transmite către pacient doza măsurată ce urmează să fie inhalată. Curentul de aer poate fi așa fel dirijat încât să traverseze camera de măsurare.

Se consideră preferabil ca distribuția uniformă a pulberii în masa de aer să fie asigurată, prealabil inhalării, prin producerea unui curent turbulent de aer. Acest lucru poate fi realizat prin prevederea unei camere de turbionare pe conducta de aer.

S-a putut constatat că, pentru pacient, efectul cel mai favorabil se obține atunci când inspirația se face la nivelul unui debit de minimum 10 l/min,, preferabil minimum 15 l/min. Acest lucru se poate realiza încorporând un regulator în inhalator, pentru a permite acestuia din urmă să lucreze numai la atingerea unui debit minim - de exemplu 10 l/min.

în cele ce urmează, prezenta invenție va fi descrisă pe baza unui exemplu ilustrativ, făcându-se referire la desenele anexate, având un rol explicativ, și anume:

- fig. 1, secțiun intr-o variantă de realizare a invenției, dispozitivul fiind în stare de repaus;

- fig. 2, secțiune într-o variantă de realizare a invenției, dispozitivul fiind în stare de funcționare;

- fig 3, secțiune într-o altă variantă de realizare a invenției.

Așa cum se poate vedea în fig. 1 și 2, un dispozitiv de inhalare este format dintr-un corp principal 2 și o cameră 4 de formă cilindrică și cu pereți de grosime redusă.

Corpul principal 2 prezintă o gaură 6 dispusă coaxial cu cilindrul 4 și o proeminență care formează o piesă în formă de piston 8, aflat în interiorul găurii 6. Pistonul 8 este de asemenea coaxial cu cilindrul 4.

Capul pistonului 10 este prevăzut cu un element de etanșare periferic 12.

Acest element de etanșare 12 face ca pistonul 8 și golul interior 14 al cilindrului 4 să fie într-un contact care să asigure etanșeitatea la aer, permițând totodată o mișcare de glisare.

Prin alegerea corespunzătoare a finisării suprafețelor, se asigură crearea unei căi de trecere pentru evacuare controlată în atmosferă.

Cilindrul 4 este liber să se miște în sens longitudinal în interiorul golului 6, dar este împiedicat să execute mișcări de rotație (nu apare în desen). în jurul cilindrului 4 este înfășurat un arc 18, aflat în poziție coaxială cu cilindrul. Pereții 18 ai cilindrului pot glisa, rămânând în contact strâns cu golul 6, de care sunt despărțiți prin spațiul liber de trecere a aerului 3. Arcul 16 constituie mijlocul prin care cilindrul 4 poate fi adus în poziția sa de repaus (prezentată în fig· 1).

Corpul principal 2 este prevăzut cu un muștiuc 20, care comunică prin canalul 22 cu o cameră de turbionare 24.La rândul său, camera de turbionare comunică cu un canal 26, care prezintă o gâtuire de tip Venturi 28 ce conduce la o priză de aer 30.

în zona de secțiune redusă a gâtuirii 28 există un acces lateral 32, care conduce la un canal secundar 34. Acest canal secundar 34 comunică cu golul principal 6 prin orificiul de ieșire 36

Corpul principal 2 mai prezintă un gol de dimensiuni reduse 38. Acest gol de dimensiuni reduse comunică cu canalul secundar 34 și are o priză de aer secundară 40, dispusă în apropierea prizei de aer 30.

Golul interior 14 al cilindrului 4, capul de piston 10 și elementul de etanșare 12 al pistonului alcătuiesc împreună un rezervor uscat 42. în acest rezervor 42 se stochează masa de medicament 44 aflat în stare pulverulentă cu granulație fină.Deasupra medicamentului 44 există un volum închis de aer 46.

Peretele 18 al cilindrului prezintă o cameră de măsurare 48 sub forma

RO 111825 Bl unui orificiu practicat în peretele 18 al cilindrului. Volumul acestei camere de măsurare este în așa fel deteminat încât cantitatea de medicament ce poate fi cuprinsă în acest volum să fie egală cu o doză.

Camera de măsurare 48 este astfel poziționată în peretele 18 al cilindrului încât atunci când cilindrul 4 se află în poziție de lucru (vezi fig. 2), camera de măsurare 48 se află în aliniament cu orificiul de ieșire 36 al corpului principal 2.

Pistonul 8 este prevăzut cu un mic piston plonjor 50 acționat cu arc. Pistonul plonjor 50 este dispus în aliniament cu axa orificiului de ieșire 36. Atunci când cilindrul 4 este în poziția de repaus (vezi fig. 1], pistonul plonjor este scos din funcțiune prin intermediul peretelui 18 al cilindrului.

Atunci când cilindrul 4 este în poziție de lucru (vezi fig. 2), pistonul plonjor pătrunde în camera de măsurare 48.

De preferință, corpul principal 2 al dispozitivului de debitare și corpul cilindric 4 sunt executate din material plastic ca, de exemplu, polipropilenă, acetat sau polistiren turnat. în același timp însă, pot fi executate și din metal sau orice alt material potrivit.

Elementul 12 de etanșare a capului de piston poate fi material plastic, cum ar fi PTFE, din cauciuc sintetic sau cauciuc natural. Elementul de etanșare 12 se poate prezenta sub formă de cupă sau buză și este dispus de-a lungul periferiei capului de piston.

în timpul funcționării, pacientul ține dispozitivul într-o astfel de poziție încât cilindrul 4 să se afle la capătul de sus. Apoi pacientul agită dispozitivul, menținându-l în poziție verticală. Prin agitare, se obține amestecarea medicamentului pulverulent și, realizează depunerea pulberii la fundul cilindrului 4, în contact cu capul de piston 10.

Pacientul apasă pe capul cilindrului 4. Arcul 16 este comprimat, iar cilindrul 4 coboară, pătrunzând în golul 6 practicat în corpul principal 2.

Pe măsură ce coboară cilindrul 4, camera de măsurare 48 traversează masa de medicament 44. în același timp este comprimat aerul din zona 46, iar volumul delimitat de pereții 18 ai cilindrului, capul de piston 10 și elementul de etanșare 12 a pistonului se diminuează. O cantitate mică de aer traversează masa de pulbere în vrac 44, trece prin camera de măsurare 48 și ajunge în atomsferă, trecând prin canalul de circulație 3.

Prin efectul combinat al deplasării camerei de măsurare 48 în dreptul medicamentului în vrac 44, al creșterii presiunii exercitate asupra medicamentului și al circulației aerulu.i se ajunge la umplerea camerei 48 cu o doză măsurată de medicament.

Lățimea canalului de circulație 3 se alege în așa fel încât să nu intervină pierderi de medicamente din camera 48

Pacientul continuă să apese cilindrul 4 până când acesta ajunge la capătul cursei sale. în acest moment, pacientul inhalează menținând cilindrul 4 apăsat.

în poziția de lucru 9 (vezi fig. 2), întreaga masă pulverulentă de medicament 4 - cu excepția medicamentului din camera de măsurare 48- se află izolată în spațiul delimitat de pereții cilindirci 18, de capul de piston 10 și de elementul de etanșare 12 a pistonului.

în momentul în care cilindrul 4 șia încheiat cursa de coborâre,camera de măsurare 48 se află în aliniament cu orificiul de ieșire 36 practicat în corpul principal 2 și cu pistonul plojor 50, prevăzut cu un arc de acționare.

Pistonul plonjor 50 nu mai este împiedicat de pereții 18 ai cilindrului și prin mișcarea sa bruscă înainte, pulberea aflată în camera de măsurare 48 este împinsă în canalul 34, trecând prin orificiul de evacuare 36. Este prevăzut un mijloc corespunzător (nu apare în

RO 111825 Bl desen) prin care este împiedicată avansarea mai departe a pistonului plonjor.

Inhalarea de către pacient determină admisia aerului prin priza 30. Aerul ajunge în dreptul gâtuirii tip Venturi 28, iar micșorarea secțiunii de admisie conduce la o creștere a vitezei aerului. Ca urmare a creșterii vitezei în dreptul gâtuirii 28, se ajunge la o diminuare a presiunii în acest punct. Scăderea presiunii determină aducerea unui debit suplimentar de aer care pătrunde prin orificiul de dimensiuni reduse 38 și care, la rândul său, face ca doza măsurată de medicament să fie antrenată de curentul principal de aer care traversează gâtuirea 28.

Doza măsurată de medicament este transportată de curentul de aer în camera de turbionare 24, trecând prin canalul de circulație 26.

Geometria camerei de turbionare 24 obligă aerul și, odată cu el, pulberea antrenată să urmeze o traiectorie circulară. Turbulența curentului de aer din camera de turbionare conduce la dispersarea pulberii în masa de aer în circulație.

Particulele sunt antrenate de curentul de aer și dirijate către pacient, trecând prin canalul de circulație 22 al muștiucului 20. Pacientul inhalează astfel aerul cu un conținut dozat de medicament.

După folosire, pacientul eliberează cilindrul 4 care revine în poziția de repaus ca urmare a acțiunii arcului 68. Cilindrul este prevăzut cu un limitator de cursă (nu apare în desen), astfel încât cilindrul este împiedicat să părăsească corpul principal. Pe măsură ce cilindrul 4 se deplasază în sus, pistonul plonjor 50 este obligat să se retragă, datorită deplasării peretelui cilindric 18 și formei specifice a pistonului plonjor 36. Spațiul închis 46 revine la dimensiunile sale inițiale iar aerul din interior nu mai este comprimat.

Dispozitivul este pregătit pentru o nouă utilizare.

Dispozitivul de inhalare poate fi fabricat sub forma unei unități sigilate și care se aruncă în momentul în care nivelul medicamentului pulverulent 44 coboară sub nivelul camerei de măsurare 48.

Mai există și posibilitatea ca rezervorul să fie umplut din nou printr-un orificiu situat la capătul de sus al cilindrului 4 și care, de regulă, este închis etanș cu un bușon.

într-o altă variantă de realizare a acestui tip de dispozitiv (vezi fig. 3), dispozitivul de inhalare este format dintro cameră 80 situată în interiorul corpului principal al dispozitivului (nu apare în desen). In această cameră 80 se introduce un anumit volum de pulbere 82. Deasupra nivelului pulberii 82 se află o zonă 84 care comunică cu un sistem 85 de ridicare a presiunii aerului aflat în volumul închis 84.

Camera 80 comunică cu camera de măsurare 86 prin orificiul 83. Această cameră de măsurare 86 este practicată într-o placă 8,7 ce se poate deplasa în raport cu corpul în interiorul căruia se află camera 80 și îndeosebi în raport cu orificiul 83. Separat de ajutaj și la o oarecare distanță de acesta este un spațiu liber 90.

Pe măsura creșterii presiunii în interiorul spațiului 84, materialul pulverulent se scurge prin orificiul 83 și trece în camera de măsurare 86. în același timp, aerul din zona 84 traversează masa pulverulentă 82, trece prin orificiul 83 și prin camera de măsurare 86 și este evacuat în exterior prin intervalul 90, a cărui dimensiune este astfel aleasă încât să nu permită scăpări de pulbere. Camera de măsurare 86 este complet umplută cu pulbere.

Placa 87 glisează apoi lateral, iar camera 80, în care se află o doză măsurată de pulbere, comunică cu sistemul de dispersare. Pentru a umple din nou camera se face uz de un capac etanș 81 care poate fi demontat.

Lista medicamentelor care se pretează a fi utilizate cuprinde salbuta

RO 111825 Bl mol, dipropionat de beclomethasonă, budesonid și cromoglicat de sodiu.

Claims (11)

1. Revendicări

   1. Dispozitiv pentu administrarea unor medicamente pulverulente, format dintr-un rezervor de pulbere ( 42 ), care poate cuprinde un medicament în stare pulverulentă (44 ) și un anumit volum de aer ( 46 ), dintr-o cameră de măsurare ( 48 ) în prelungirea rezervorului de pulbere ( 42 ] și care asigură scoaterea din rezervorul de pulbere ( 42 ) a unor cantități discrete de medicament în stare pulverulentă (44) și dintr-un mijloc de comprimare a aerului din interiorul rezervorului ( 42 ], dispozitivul fiind caracterizat prin aceea că este prevăzut un canal de trecere (3 ), prin care se asigură evacuarea aerului din rezervorul de pulbere ( 42] în atmosferă după traversarea camerei de măsurare ( 48 ], atunci când se ridică presiunea aerului din rezervorul de pulbere (42 ].
2. 2. Dispozitiv, conform revendicării 1 caracterizat prin aceea că ridicarea presiunii aerului se realizează prin comprimarea volumului de aer ( 46 , )din rezervorul de pulbere ( 42 ].
3. 3. Dispozitiv, conform revendicării 1 sau revendicării 2, caracterizat prin aceea că rezervorul (42 ] este amplasat într-o construcție de formă, de regulă, cilindrică și având pereți de grosime redusă și că respectiva cameră de măsurare ( 48 ] se prezintă sub forma unui orificiu practicat în peretele ( 18 ] rezervorului de pulbere ( 42 ).
4. 4. Dispozitiv, conform revendicării 3, caracterizat prin aceea că orificiul se prezintă sub forma unei camere cilindrice având înălțimea aproximativ egală cu diametrul cilindrului.
5. 5. Dispozitiv, conform oricăreia din revendicările precedente, caracterizat prin aceea că, de vreme ce camera de măsurare ( 48 ] se alimentează din rezervor ( 42 ] , masa de medicament în stare pulverulentă ( 44 ] traversează accesul interior către camera de măsurare (48],
6. 6. Dispozitiv, conform revendicării

   5, caracterizat prin aceea că rezervorul (42 ) glisează în interiorul unui gol ( 6 ) practicat în dispozitiv și rămâne în contact strâns cu peretele acestui gol, care gol ( 6 ) mai prezintă o proeminență interioară, care proeminență împiedică pulberea să părăsească rezervorul ( 42 ].
7. 7. Dispozitiv, conform revendicării 5 sau revendicării 6, caracterizat prin aceea că, după umplerea cu pulbere, camera de măsurare (48] se închide, pentru a realiza o separare între doza măsurată și rezervor (42], prin deplasarea camerei dincolo de proeminența amplasată în interiorul golului (6).
8. 8. Dispozitiv, conform oricăreia din revendicările precedente, caracterizat prin aceea că ejectarea pulberii din camere de măsurare [48] are loc datorită circulației aerului în lungul camerei.
9. 9. Dispozitiv, conform oricăreia din revendicările 1 la 7, caracterizat prin aceea că ejectarea pulberii din camera de măsurare (48) are loc prin ejectare mecanică.
10. 10. Dispozitiv, conform revendicării 8 caracterizat prin aceea că pulberea este ejectată sub efectul unei presiuni pozitive sau negative, generate de circulația aerului.
11. 11. Dispozitiv, conform revendicării 10 caracterizat prin aceea că presiunea negativă este generată de circulația aerului printr-o gâtuire [28] de tip Venturi.