MD3982960T2 - Tratamente ale angioedemului ereditar - Google Patents

Abstract

Prezenta invenţie se referă la tratamentul angioedemului ereditar (HAE). În particular, prezenta invenţie furnizează tratamente la cerere ale angioedemului ereditar (HAE) prin administraarea orală a unui inhibitor al kalikreinei plasmatice la un pacient care are nevoie de acesta, la cerere. Sunt de asemenea furnizate tratamentele regulate (sau continue) ale HAE.

Description

Prezenta invenţie se referă la tratamentul angioedemului ereditar (HAE). În particular, prezenta invenţie furnizează un compus cu formula A pentru utilizare în tratamentele la cerere ale angioedemului ereditar (HAE) prin administrarea orală a unui inhibitor de kalikreină plasmatică la un pacient care are nevoie de acesta la cerere.

Fundalul invenţiei

Inhibitorii de kalikreină plasmatică au un număr de aplicaţii terapeutice, în special în tratamentul angioedemului ereditar.

Kalikreina plasmatică este o protează serină asemănătoare cu tripsina care poate elibera kinine din kininogeni (vezi K. D. Bhoola şi colab., „Kallikrein-Kinin Cascade», Encyclopedia of Respiratory Medicine, pag. 483-493; J. W. Bryant şi colab., „Human plasma kallikrein-kinin system: physiological and biochemical parameters» Cardiovascular and haematological agents in medicinal chemistry, 7, pag. 234-250, 2009; K. D. Bhoola şi colab., Pharmacological Rev., 1992, 44, 1; şi D. J. Campbell, „Towards understanding thr kallikrein-kinin system: insights from the measurement of kinin peptides», Brazilian Journal of Medical şi Biological Research 2000, 33, 665-677). Este un element esenţial al cascadei intrinseci de coagulare a sângelui, deşi rolul său în această cascadă nu implică eliberarea de bradichinină sau clivarea enzimatică. Prekalikreina plasmatică este codificată de către o singură genă şi poate fi sintetizată în ficat, precum şi în alte ţesuturi. Este secretată de către hepatocite ca o prekalikreină plasmatică inactivă care circulă în plasmă ca un complex heterodimer legat la kinogenul cu masă moleculară mare (HK) care este activat pentru a da kalikreina plasmatică activă. Acest sistem de activare prin contact (sau sistem prin contact) poate fi activat de către suprafeţe încărcate negativ care activează Factorul XII (FXII) la Factorul XIIa (FXlla), de către anumite proteaze de exemplu plasmină (Hofman şi colab Clin Rev Alergie Immunol 2016), care poate să nu necesite suprafeţe negative, sau de către proteine pliate anormal (Maas şi colab J Clinical Invest 2008). FXlla mediază conversia prekalikreinei plasmatice la kalikreina plasmatică şi clivarea ulterioară a kininogenului cu masă moleculară mare (HK) pentru a genera bradichinină, un puternic hormon inflamator. Kininele sunt mediatori puternici ai inflamaţiei care acţionează prin receptorii cuplaţi la proteina G iar antagoniştii de kinine (cum ar fi antagoniştii receptorului de bradichinină) au fost investigaţi anterior ca potenţiali agenţi terapeutici pentru tratamentul unui număr de tulburări (F. Marceau şi D. Regoli, Nature Rev., Drug Discovery, 2004, 3, 845-852).

Se crede că kalikreina plasmatică joacă un rol într-un număr de tulburări inflamatorii. Inhibitorul major al kalikreinei plasmatice este inhibitorul serpin C1 de esterază. Pacienţii care se prezintă cu o deficienţă genetică a inhibitorului C1 de esterază, suferă de angioedem ereditar (HAE) care conduce la umflarea intermitentă a feţei, mâinilor, gâtului, tractului gastro-intestinal şi a organelor genitale. Blisterele formate în timpul episoadelor acute conţin niveluri ridicate de kalikreină plasmatică care clivează kininogenul cu masă moleculară mare (HK) eliberând bradichinina şi conducând la permeabilitatea vasculară crescută. S-a demonstrat că tratamentul cu un inhibitor de kalikreină plasmatică cu proteine mari tratează eficient HAE împiedicând eliberarea de bradichinină care determină permeabilitatea vasculară crescută (A. Lehmann „Ecallantide (DX-88), a plasma kallikrein inhibitor for the treatment of hereditary angioedema and prevention of blood loss in on-pump cardiothoracic surgery» Expert Opin. Biol. Ther. 8, pag. 1187-99).

Angioedemul ereditar este o tulburare rară moştenită, caracterizată prin atacuri acute recurente unde fluidele se acumulează în exteriorul vaselor de sânge, blocând fluxul normal al sângelui sau fluidul limfatic şi determinând umflarea rapidă a ţesuturilor cum ar fi la mâini, picioare, membre, faţă, tract intestinal, sau căi aeriene. „Angioedemul ereditar» poate fi astfel definit ca orice tulburare caracterizată prin episoade recurente de angioedem mediat de bradichinină (de exemplu umflare severă) cauzată de o disfuncţie/defecţiune/mutaţie moştenită. Există în prezent trei categorii cunoscute de HAE: (i) HAE de tip 1, (ii) HAE de tip 2, şi (iii) HAE inhibitor normal al C1 (normal C1-Inh HAE). Totuşi, domeniul HAE se dezvoltă repede astfel că este de aşteptat ca şi alte tipuri de HAE ar putea fi definite în viitor.

Fără a dori o legătură cu teoria, se crede că HAE de tip 1 este cauzat de mutaţii în gena SERPING1 care conduc la niveluri reduse ale inhibitorului C1 în sânge. Fără a dori o legătură cu teoria, se crede că HAE de tip 2 este cauzat de mutaţii în gena SERPING1 care conduc la disfuncţia inhibitorului C1 în sânge. Fără a dori o legătură cu teoria, cauza HAE normal C1-Inh este mai puţină bine definită şi disfuncţia/defecţiunea/mutaţia genetică de bază poate rămâne uneori necunoscută. Ceea ce se cunoaşte este că, cauza HAE normal C1-Inh nu este legată de nivelurile reduse sau disfuncţia inhibitorului C1 (spre deosebire de HAE de tipurile 1 şi 2). HAE normal C1-Inh poate fi diagnosticat prin revizuirea istoricului familial şi observând că angioedemul a fost moştenit de la o generaţie anterioară (şi astfel este angioedem ereditar). HAE normal C1-Inh poate fi de asemenea diagnosticat prin determinarea că există o disfuncţie/defecţiune/mutaţie într-o genă, alta decât cele legate de inhibitorul C1. De exemplu, s-a raportat că disfuncţia/defecţiunea/mutaţia cu plasminogen poate cauza HAE normal C1-Inh (vezi de exemplu Veronez şi colab., Front Med (Lausanne). 21 feb. 2019;6:28. doi: 10,3389/fmed,2019,00028; sau Recke şi colab., Clin Transl Allergy. 14 feb. 2019;9:9. doi: 10,1186/s13601-019-0247-x.). S-a raportat de asemenea că disfuncţia/defecţiunea/mutaţia cu Factorul XII poate cauza HAE normal C1-Inh (vezi de exemplu Mansi şi colab. 2014 The Association for the Publication of the Journal of Internal Medicine Journal of Internal Medicine, 2015, 277; 585-593; sau Maat şi colab. J Tromb Haemost. ian. 2019;17(1):183-194. doi: 10,1111/jth,14325).

Atacurile HAE acute progresează în mod normal prin trei etape cheie distincte clinic: o etapă prodromală iniţială (care poate dura de obicei până la 12 ore), urmată de o etapă de umflare, şi apoi de o etapă de absorbţie. O majoritate de atacuri HAE se autoanunţă cu simptome prodromale. Două treimi din prodromuri au apărut la mai puţin de 6 ore înaintea unui atac HAE şi nici un prodrom nu a apărut la mai mult de 24 ore înainte de un atac HAE (Magerl şi colab. Clinical and Experimental Dermatology (2014) 39, pag. 298-303). De exemplu, următoarele simptome prodromale pot începe să fie observate: o uşoară umflare (afectând în special faţa şi gâtul), un tip tipic de durere abdominală, o înroşire tipică a pielii denumită „eritem marginatum». Un atac este complet dezvoltat atunci când el a atins umflarea maximă şi expresia maximă a durerii (de exemplu atac abdominal), discomfort (de exemplu atac periferic) sau ameninţarea vieţii (de exemplu atac laringeal). Odată ce atacul şi-a atins maximul său, perioada de timp ulterioară până la normalizare este determinată de timpul necesar ca umflarea să dispară şi lichidul care a penetrat ţesuturile să fie reabsorbit.

Inhibitorii de kalikreină plasmatică sintetici şi cu molecule mici au fost descrişi anterior, de exemplu de către Garrett şi colab. („Peptide aldehyde....» J. Peptide Res. 52, pag. 62-71 (1998)), T. Griesbacher şi colab. („Involvement of tissue kallikrein but not plasma kallikrein in development of symptoms mediated by endogenous kinins in acute pancreatitis in rats» British Journal of Pharmacology 137, pag. 692-700 (2002)), Evans („Selective dipeptide inhibitors of kallikrein» WO03/076458), Szelke şi colab. („Kininogenase inhibitors» WO92/04371), D. M. Evans şi colab. (Immunolpharmacology, 32, pag. 115-116 (1996)), Szelke şi colab. („Kininogen inhibitors» WO95/07921), Antonsson şi colab. („New peptides derivatives» WO94/29335), J. Corte şi colab. („Six membered heterocycles useful as serine protease inhibitors» WO2005/123680), J. Stürzbecher şi colab. (Brazilian J. Med. Biol. Res 27, pag. 1929-34 (1994)), Kettner şi colab. (US 5.187.157), N. Teno şi colab. (Chem. Pharm. Bull. 41, pag. 1079-1090 (1993)), W. B. Young şi colab. („Small molecule inhibitors of plasma kallikrein» Bioorg. Med. Chem. Letts. 16, pag. 2034-2036 (2006)), Okada şi colab. („Development of potent and selective plasmin and plasma kallikrein inhibitors and studies on the structure-activity relationship» Chem. Pharm. Bull. 48, pag. 1964-72 (2000)), Steinmetzer şi colab. („Trypsin-like serine protease inhibitors and their preparation and use» WO08/049595), Zhang şi colab. („Discovery of highly potent small molecule kallikrein inhibitors» Medicinal Chemistry 2, pag. 545-553 (2006)), Sinha şi colab. („Inhibitors of plasma kallikrein» WO08/016883), Shigenaga şi colab. („Plasma Kallikrein Inhibitors» WO2011/118672), şi Kolte şi colab. („Biochemical characterization of a novel high-affinity and specific kallikrein inhibitor», British Journal of Pharmacology (2011), 162(7), 1639-1649). De asemenea, Steinmetzer şi colab. („Serine protease inhibitors» WO2012/004678) descrie analogi peptidici ciclizaţi care sunt inhibitori ai plasminei umane şi kalikreinei plasmatice.

Cum s-a explicat mai sus, HAE se poate manifesta la pacienţii care se prezintă cu o deficienţă genetică sau disfuncţie în inhibitorul C1 de esterază. Astfel, unele din tratamentele curente ale HAE implică administrarea unui inhibitor C1 de esterază pentru a normaliza deficienţa sau disfuncţia inhibitorului C1 de esterază. Astfel de tratamente pot fi tratamente profilactice (adică administrate în absenţa simptomelor unui atac HAE acut pentru a preveni/reduce probabilitatea unui atac HAE acut) şi/sau acute (adică administrate când simptomele atacului HAE acut sunt observate pentru a încerca oprirea sau reducerea severităţii atacului HAE acut).

Cinryze® şi Haegarda® conţin un inhibitor C1 de esterază şi sunt indicate pentru a preveni atacurile HAE acute (adică tratament profilactic). Tratamentul cu Cinryze® necesită prepararea unei soluţii dintr-o pulbere, care este apoi injectată la fiecare 3 sau 4 zile. În mod similar, tratamentul cu Haegarda® necesită prepararea unei soluţii dintr-o pulbere, care este apoi injectată de două ori pe săptămână. Nu este întotdeauna posibil pentru un pacient să-şi autoadministreze aceste tratamente, şi dacă acesta este cazul, este necesar ca pacientul să viziteze o clinică pentru tratament. Astfel, ambele aceste tratamente profilactice sunt împovorătoare pentru pacient. În plus, prospectul FDA pentru Haegarda® afirmă că „nu ar trebui să fie utilizat pentru a trata un atac HAE acut», şi prin urmare un pacient poate necesita o terapie suplimentară dacă se dezvoltă un atac HAE.

Berinert® şi Ruconest® conţin un inhibitor C1 de esterază şi sunt indicate pentru a trata atacurile HAE acute. Ambele aceste tratamente implică de asemenea prepararea unei soluţii injectabile urmată de injecţie. Acest procedeu poate fi împovorător pentru pacient, în special când pacientul suferă un atac HAE acut. Autoadministrarea cantităţii de dozaj nu este de asemenea întotdeauna posibilă, şi dacă nu este, administrarea medicamentuluiul poate fi substanţial întârziată crescând astfel severitatea atacului HAE acute pentru pacient.

Până în prezent, singurii inhibitori selectivi de kalikreină plasmatică aprobaţi pentru utilizare medicală în tratamentul HAE sunt Kalbitor® (substanţă activă ecalantidă) şi Takhzyro® (substanţă activă lanadelumab). Ambele tratamente sunt formulate ca soluţii pentru injecţie. Ecalantida este un inhibitor de kalikreină plasmatică cu proteine mari care prezintă un risc de reacţii anafilactice. Într-adevăr, cererea de autorizare de introducere pe piaţa UE pentru Kalbitor® a fost recent retrasă deoarece se menţionează că beneficiile Kalbitor® nu depăşesc riscurile sale. Lanadelumab este un anticorp monoclonal al lanţului uşor kapa IgG1 uman complet recombinant. Reacţiile adverse raportate la tratamentul cu lanadelumab includ hipersensibilitate, durere la locul injectării, eritem la locul injectării, şi învineţirea locului injectării. Eticheta EMA autorizată pentru Takhzyro® (substanţă activă lanadelumab) afirmă că acesta „nu este destinat pentru tratamentul atacurilor HAE acute» şi că „în cazul unui atac HAE descoperit, ar trebui să fie iniţiat tratmentul individualizat cu o medicaţie salvatoare aprobată». De asemenea, ca injecţii, ambele aceste tratamente implică o împovărare mare a pacientului.

Berotralstatul (BCX7353) este investigat ca tratament oral o dată zilnic pentru prevenirea atacurilor HAE. Hwang şi colab. (Immunotherapy (2019) 11(17), 1439-1444) afirmă că doze mai ridicate au fost asociate cu mai multe efecte adverse gastrointestinale, ceea ce indică toxicitate crescută la niveluri mai ridicate.

Alţi inhibitori de kalikreină plasmatică cunoscuţi în domeniu sunt în general moleculele mici, din care unele includ grupări funcţionale puternic polare şi ionizabile, cum ar fi guanidinele sau amidinele. Recent, au fost raportaţi inhibitori de kalikreină plasmatică care nu prezintă funcţionalităţi de guanidină sau amidină. De exemplu Brandl şi colab. („N-((6-amino-pyridin-3-yl)methyl)-heteroaryl-carboxamides as inhibitors of plasma kallikrein» WO2012/017020), Evans şi colab. („Benzylamine derivatives as inhibitors of plasma kallikrein» WO2013/005045), Allan şi colab. („Benzylamine derivatives» WO2014/108679), Davie şi colab. („Heterocyclic derivates» WO2014/188211), şi Davie şi colab. („N-((het)arylmethyl)-heteroaryl-carboxamides compounds as plasma kallikrein inhibitors» WO2016/083820).

Solicitantul a dezvoltat o nouă serie de compuşi care sunt inhibitori de kalikreină plasmatică, care sunt divulgaţi în WO2016/083820 (PCT/GB2015/053615). Aceşti compuşi demonstrează o bună selectivitate pentru kalikreina plasmatică. Un astfel de compus este N-[(3-fluoro-4-metoxipiridin-2-il)metil]-3-(metoximetil)-1-({4-[(2-oxopiridin -1-il)metil]fenil}metil)pirazol-4-carboxamida. Numele N-[(3-fluoro-4-metoxipiridin-2-il)metil]-3-(metoximetil)-1-({4-[(2-oxopiridin-1-il)metil]fenil}metil)pirazol-4-carboxamidă înseamnă structura reprezentată în Formula A.

WO2019/106361 se referă la forme de dozare orale solide cuprinzând un inhibitor de kalikreină plasmatică, în particular o formă solidă (Forma 1) a compusului cu formula A.

Există prin urmare necesitatea pentru un tratament al HAE care să fie mai puţin împovorător pentru pacient pentru a îmbunătăţi conformitatea pacientului. În particular, există o necesitate pentru un tratament al HAE care să poată fi administrat oral. Există de asemenea o necesitate pentru un tratament oral al atacurilor HAE acute la cerere, de exemplu după recunoaşterea simptomelor unui atac HAE acut. Există de asemenea o necesitate pentru un tratament profilactic al HAE pentru a reduce probabilitatea unui atac HAE acut. Există de asemenea o necesitate pentru un tratament al atacurilor HAE acute care să poată fi utilizat la cerere de către pacient şi care să nu necesite dozare regulată (sau continuă), de exemplu un tratament care nu necesită injecţii de două ori pe săptămână.

Descrierea invenţiei

Invenţia furnizează un compus cu formula A (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia) pentru utilizare în tratarea angioedemului ereditar (HAE) la cerere cuprinzând: administrarea orală a compusului cu Formula A (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia) la un pacient care are nevoie de acesta la cerere,

Până în prezent, nu există nici un tratament autorizat oral la cerere al HAE, toate tratamentele autorizate fiind injectabile. Atacurile HAE se rezolvă mai repede şi sunt mai scurte după tratamentul timpuriu (Maurer M şi colab. PLoS ONE 2013;8(2): e53773. doi:10,1371/journal.pone,0053773) şi astfel intervenţia timpurie când este aşteptat sau în curs de desfăşurare un atac, este esenţială pentru gestionarea dorită a bolii. Tratamentele injectabile suferă din cauza dozării întârziate, deoarece poate trebuie ca pacientul să prepare forma de dozare sau chiar să se deplaseze la spital pentru tratament. Prin urmare, tratamentul HAE este adesea subminat de dozarea întârziată cauzată de împovărarea pacientului. Într-adevăr, Maurer M şi colab. explică că, mai mult de 60% din pacienţi îşi administrează HAE injectabil la mai mult de o oră după debutul unui atac. Fără a dori o legătură cu teoria, se crede că tratamentele injectabile ale HAE suferă din cauza dozării întârziate din motive cum ar fi inconvenienţa (autoadministrarea nu este întotdeauna posibilă), durerea (ambele în timpul şi după injectare), şi speranţa (mai degrabă decât tratarea, pacienţii vor spera frecvent doar la un atac mai puţin sever). Prezenta invenţie îşi propune să rezolve această problemă.

Prezenta invenţie furnizează un compus cu formula A pentru utilizare în tratamentul HAE care este îmbunătăţit în comparaţie cu orice tratament al HAE disponibil în prezent. Prezenta invenţie furnizează un compus cu formula A pentru utilizare în tratamentul oral al HAE care este în special util ca un tratament la cerere al atacurilor HAE acute, şi/sau ca un tratament la cerere pentru a reduce probabilitatea unui atac HAE acut. Specific, cum s-a descris aici, compusul cu Formula A pentru utilizare în tratamente conform invenţiei (i) are un debut de acţiune rapid, (ii) este puternic, (iii) are un bun profil de siguranţă, şi (iv) are efecte farmacodinamice prelungite.

Este furnizat compusul cu Formula A (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia) pentru utilizare în tratarea angioedemului ereditar (HAE) la cerere cuprinzând: administrarea orală a compusului cu Formula A (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia) la un pacient care are nevoie de acesta la cerere.

În oricare din tratamentele invenţiei descrise aici, termenul „compus cu formula A» este prescurtarea pentru „compus cu formula A (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia)». Termenul „solvat» este utilizat aici pentru a descrie un complex molecular cuprinzând compusul invenţiei şi una sau mai multe molecule de solvent acceptabile farmaceutic, de exemplu, etanol sau apă. Termenul „hidrat» este utilizat când solventul este apa şi pentru evitarea oricăror dubii, termenul „hidrat» este cuprins în termenul „solvat».

În oricare din tratamentele invenţiei descrise aici, termenul „sare acceptabilă farmaceutic» înseamnă o sare acceptabilă fiziologic sau toxicologic şi include, când este adecvat, săruri de adiţie bazice acceptabile farmaceutic şi săruri de adiţie acidică acceptabile farmaceutic. De exemplu (i) unde un compus pentru utilizare conform invenţiei conţine una sau mai multe grupări acidice, de exemplu grupări carboxi, sărurile de adiţie bazică acceptabile farmaceutic care pot fi formate includ săruri de sodiu, potasiu, calciu, magneziu şi amoniu, sau săruri cu amine organice, cum ar fi, dietilamină, N metilglucamină, dietanolamină sau aminoacizi (de exemplu lizină) şi altele asemenea; (ii) unde un compus pentru utilizare conform invenţiei conţine o grupare bazică, cum ar fi o grupare amino, sărurile de adiţie acidică acceptabile farmaceutic care pot fi formate includ clorhidraţi, bromhidraţi, sulfaţi, fosfaţi, acetaţi, citraţi, lactaţi, tartraţi, mezilaţi, succinaţi, oxalaţi, fosfaţi, ezilaţi, tozilaţi, benzensulfonaţi, naftalindisulfonaţi, maleaţi, adipaţi, fumaraţi, hipuraţi, camforaţi, xinafoaţi, p-acetamidobenzoaţi, dihidroxibenzoaţi, hidroxinaftoaţi, succinaţi, ascorbaţi, oleaţi, bisulfaţi şi altele asemenea.

Se pot forma de asemenea hemisăruri de acizi şi baze, de exemplu, săruri hemisulfat şi hemicalcinat.

Pentru o revizie a sărurilor adecvate, vezi „Handbook of Pharmaceutical Salts: Properties, Selection and Use» de Stahl şi Wermuth (Wiley-VCH, Weinheim, Germania, 2002).

Persoana de specialitate ar înţelege tratamentul „la cerere», în contextul HAE, ca însemnând că compusul cu Formula A este administrat după necesitatea terapiei în legătură cu un atac HAE acut specific. Cum s-a descris aici, acest un atac HAE specific poate fi în desfăşurare (de exemplu tratamentul este iniţiat după recunoaşterea unui simptom al unui atac HAE acut) sau este probabil să apară (de exemplu când pacientul anticipează că un atac HAE acut ar putea fi indus sau declanşat). Pot fi administrate mai multe cantităţi de dozaj ale compusului cu formula A ca o parte din tratamentul la cerere, dar aceste mai multe dozaje vor fi administrate în legătură cu acelaşi singur atac HAE acut. Cu alte cuvinte, „la cerere» nu necesită administrarea compusului cu formula A în mod continuu la intervale regulate (de exemplu o dată pe săptămână, de două ori pe săptămână, etc.) indiferent de cazul unui atac HAE acut. Acest lucru este în contrast cu unele alte tratamente cunoscute ale HAE (de exemplu tratamentele cu Cinryze® şi Haegarda®, cum s-a descris mai sus) care necesită dozarea continuă şi regulată pentru terapie. În schimb, în tratamentele invenţiei, compusul cu Formula A este luat când pacientul necesită efecte terapeutice care acţionează rapid. Tratamentele particulare „la cerere» ale invenţiei includ: (i) tratarea la cerere a unui atac acut de HAE, când compusul cu Formula A este administrat după recunoaşterea unui simptom al unui atac HAE acut, şi (ii) reducerea profilactică la cerere a probabilităţii unui atac HAE, de exemplu când se anticipează că un atac HAE acut ar putea fi indus (sau declanşat). Aceste lucruri sunt discutate mai jos mai detaliat.

În oricare din tratamentele invenţiei descrise aici, pacientul este preferabil un om. HAE este o boală ereditară şi pacienţi de toate vârstele pot suferi de atacuri HAE. Corespunzător, pacientul uman poate fi un copil (cu vârsta de la 0 până la 18 ani) sau un adult (în vârstă de 18 ani sau mai mare). Specific, pacientul poate fi în vărstă de 12 ani şi mai mare. Pacientul poate fi de asemenea în vârstă de 2 ani şi mai mare.

După cum s-a demonstrat în exemple, compusul cu Formula A este un inhibitor puternic al kalikreinei plasmatice. Cum s-a explicat deja, inhibarea kalikreinei plasmatice inhibă clivarea kininogenului cu masă moleculară mare care contribuie la un atac HAE. Suplimentar, şi după cum s-a demonstrat în Exemplul 4, compusul cu Formula A este de asemenea capabil să reducă clivarea prekalikreinei plasmatice şi generarea Factorului XIIa (FXlla) după activarea sistemului de contact. Aceste efecte suplimentare avantajoase susţin tratamentul invenţiei ca fiind foarte eficient şi ca fiind demonstrat în particular când concentraţia de compus cu Formula A este de cel puţin 500 ng/mL de plasmă. O concentraţie plasmatică de cel puţin 500 ng/mL poate fi observată după administrarea unei cantităţi de dozaj de cel puţin aproximativ 60 mg (mai specific, de cel puţin aproximativ 70 sau aproximativ 80 mg) de compus cu formula A.

Corespunzător, în oricare din tratamentele invenţiei divulgate aici, în special după o cantitate de dozaj a compusului cu formula A de cel puţin aproximativ 60 mg (mai specific, de cel puţin aproximativ 70 mg sau aproximativ 80 mg cum ar fi de la aproximativ 80 mg până la aproximativ 900 mg, de la aproximativ 100 mg până la aproximativ 800 mg, de la aproximativ 200 mg până la aproximativ 700 mg, de la aproximativ 300 mg până la aproximativ 600 mg, sau de la aproximativ 400 mg până la aproximativ 600 mg, specific de 600 mg), în plus faţă de inhibarea kalikreinei plasmatice, tratamentele pot reduce de asemenea clivarea prekalikreinei plasmatice pentru a genera kalikreină plasmatică şi/sau reduce generarea de Factor XIIa (FXlla) după administrare. Astfel, în unele realizări, în special după o cantitate de dozaj a compusului cu formula A de cel puţin aproximativ 60 mg (mai specific, de cel puţin aproximativ 70 mg sau aproximativ 80 mg cum ar fi de la aproximativ 80 mg până la aproximativ 900 mg, de la aproximativ 100 mg până la aproximativ 800 mg, de la aproximativ 200 mg până la aproximativ 700 mg, de la aproximativ 300 mg până la aproximativ 600 mg, sau de la aproximativ 400 mg până la aproximativ 600 mg, specific de 600 mg), tratamentele pot bloca clivarea prekalikreinei plasmatice pentru a genera kalikreina plasmatică şi/sau bloca clivarea FXII pentru a genera FXlla.

Termenii „atac acut de HAE» şi „atac HAE acut» sunt utilizaţi interschimbabil aici. Termenul „angioedem ereditar» înseamnă orice angioedem mediat de bradichinină cauzat de o disfuncţie, defecţiune sau mutaţie moştenită genetic. Ca rezultat, termenul „HAE» include cel puţin HAE de tip 1, HAE de tip 2, şi HAE normal inhibitor al C1 (HAE normal C1-Inh).

Compusul cu Formula A pentru utilizare în tratamente la cerere ale atacurilor HAE acute

Un aspect al invenţiei furnizează compusul cu Formula A pentru utilizare în tratarea la cerere a unui atac acut de angioedem ereditar (HAE) cuprinzând: administrarea orală a compusului cu Formula A la un pacient care are nevoie de aceasta, în care compusul cu Formula A este administrat oral la cerere după recunoaşterea unui simptom al unui atac HAE acut.

Deşi fiecare atac HAE poate fi diferit în severitate şi în termeni de zonă afectată, pacienţii care suferă de HAE, specialiştii medicali cu cunoştinţe despre HAE, şi îngrijitorii pacienţilor cu HAE sunt (şi într-adevăr o persoană calificată ar fi) pricepuţi în identificarea simptomelor unui atac HAE acut. Aceste simptome includ, dar nu sunt limitate la: umflarea ţesuturilor cum ar fi la mâini, picioare, membre, faţă, tract intestinal, şi/sau căi aeriene; oboseală; durere de cap; dureri musculare; furnicături ale pielii; durere abdominală; greaţă; vomitare; diaree; dificultate de înghiţire; răguşeală; dificultăţi de respiraţie; şi/sau modificări de dispoziţie. Astfel, în unele realizări, administrarea compusului cu formula A poate avea loc după recunoaşterea a cel puţin unuia dintre simptomele de mai sus.

Persoana calificată ar înţelege de asemenea că „administrat după recunoaşterea unui simptom al unui atac HAE» înseamnă că administrarea are loc cât de repede este fezabil posibil după ce simptomul unui atac HAE acut este recunoscut. De exemplu, este de aşteptat ca pacienţii să aibă compusul cu Formula A uşor şi cu uşurinţă disponibil în orice moment (cel mai probabil sub forma unei compoziţii acceptabile farmaceutic) pentru a se asigura că tratamentul poate avea loc după recunoaşterea unui simptom al unui atac HAE. Cu alte cuvinte, tratamentul are loc la cerere. De exemplu, în unele realizări, compusul cu Formula A pentru utilizare conform invenţiei poate fi administrat în interval de 1 oră după ce simptomul unui atac HAE acut este recunoscut, preferabil în 30 minute, în 20 minute, în 10 minute, sau în 5 minute după ce simptomul unui atac HAE acut este recunoscut.

Dacă simptomul unui atac HAE acut este recunoscut în fază prodromală, o realizare a invenţiei este că compusul cu Formula A pentru utilizare conform invenţiei poate fi administrat în faza prodromală a unui atac HEA acut. În aceste circumstanţe, simptomul recunoscut poate fi o umflare uşoară, în particular, o umflare uşoară care afectează faţa şi gâtul. În plus, sau ca alternativă, simptomul poate fi durere abdominală, în particular, durere abdominală care este considerată ca fiind caracteristică unui atac HAE. În plus, sau ca alternativă, simptomul poate fi o înroşire a pielii cum ar fi un eritem marginatum.

Compusul cu Formula A pentru utilizare conform invenţiei poate preveni ca un atac HAE acut să crească în severitate. În unele circumstanţe, tratamentul poate scurta durata atacului, şi uneori chiar opri atacul în întregime. De exemplu, tratamentul poate opri progresul unui atac HAE periferic sau al unui atac HAE abdominal. În unele realizări, compusul cu Formula A pentru utilizare conform invenţiei poate suprima debutul ulterior al umflării, uneori complet, şi în particular când tratamentul este iniţiat în faza prodromală. În particular, în unele realizări, atacul HAE acut poate fi prevenit să progreseze în etapa de umflare când tratamentul este iniţiat în faza prodromală.

Compusul cu Formula A poate fi suficient pentru tratarea atacului HAE acut singur adică fără ca pacientului să i se fi administrat nici un ingredient activ farmaceutic, altul decât compusul cu Formula A.

Astfel, în unele realizări ale invenţiei, nici un ingredient activ farmaceutic, altul decât compusul cu Formula A nu este administrat pacientului pentru a trata atacul HAE acut. În particular, în unele realizări, compusul cu Formula A pentru utilizare în tratamentele invenţiei nu necesită administrarea nici unui ingredient activ farmaceutic pentru tratarea unui atac HAE (de exemplu o medicaţie de salvare cum ar fi pdC1INH, rhC1INH, sau icatibant), altul decât compusul cu Formula A. Mai specific, în unele realizări, nici un ingredient activ farmaceutic pentru tratarea unui atac HAE (de exemplu o medicaţie de salavare cum ar fi pdC1INH, rhC1INH, sau icatibant), altul decât compusul cu Formula A nu este administrat pacientului.

Alternativ, în unele realizări, compusul cu Formula A pentru utilizare în tratamentele invenţiei poate fi utilizat în combinaţie cu alte tratamente ale HAE. De exemplu, în unele realizări, compusul cu Formula A pentru utilizare în terapia acută la cerere descrisă aici poate fi utilizat ca „completare» la un alt tratament al HAE. În unele realizări, pacientul poate lua un alt tratament profilactic al HAE şi ar putea utiliza compusul cu Formula A pentru utilizare în tratamentele la cerere descrise aici pentru a trata un atac HAE acut care nu a fost prevenit de către celălalt tratament profilactic al HAE.

De exemplu, în unele realizări, este furnizat compusul cu Formula A pentru utilizare într-o metodă pentru tratarea HAE la un pacient care ia deja un inhibitor C1 (cum ar fi Cinryze®, Haegarda®, Berinert®) pentru profilaxie cuprinzând: administrarea orală a compusului cu Formula A la pacient la cerere după recunoaşterea unui simptom al unui atac HAE acut. Într-o altă realizare, este furnizat compusul cu Formula A pentru utilizare într-o metodă pentru tratarea HAE la un pacient care ia deja lanadelumab pentru profilaxie, cuprinzând: administrarea orală a compusului cu Formula A la pacient la cerere după recunoaşterea unui simptom al unui atac HAE acut. Într-o altă realizare, este furnizat compusul cu Formula A pentru utilizare într-o metodă pentru tratarea HAE la un pacient care ia deja berotralstat pentru profilaxie, cuprinzând: administrarea orală a compusului cu Formula A la pacient la cerere după recunoaşterea unui simptom al unui atac HAE acut.

În oricare din tratamentele de mai sus, simptomul poate fi recunoscut de către pacient. În oricare din tratamentele de mai sus, simptomul poate fi recunoscut de un specialist medical cum ar fi un profesionist medical cu cunoştinţe despre HAE. În oricare din tratamentele de mai sus, simptomul poate fi recunoscut de către un îngrijitor al pacientului.

Compusul cu Formula A pentru utilizare în tratamente conform invenţiei poate reduce proporţia de atacuri HAE care progresează cu un nivel sau mai mult pe o scală Likert de 5 puncte (5LS). Compusul cu Formula A pentru utilizare în tratamente conform invenţiei poate reduce proporţia de atacuri HAE care progresează cu un nivel sau mai mult pe o 5LS în 12 ore de la administrarea compusului. Compusul cu Formula A pentru utilizare în tratamente conform invenţiei poate îmbunătăţi timpul de rezoluţie al unui atac HAE la „nici unul» pe o 5LS. 5LS este o scală cunoscută în domeniu (vezi de exemplu Alergie Astm Proc. 1 ian. 2018;39(1):74-80. doi: 10,2500/aap,2018,39,4095) care poate fi utilizată pentru a raporta severitatea atacurilor HAE şi de exemplu poate fi utilizată pentru a raporta atacuri ca „nici unul», „uşoare», „moderate», „severe» sau „foarte severe».

Compusul cu Formula A pentru utilizare în tratamente conform invenţiei poate reduce proporţia de atacuri HAE care sunt evaluate ca „mai rău» sau „mult mai rău» pe un chestionar de tranziţie în 7 puncte (7TQ). Compusul cu Formula A pentru utilizare în tratamente conform invenţiei poate creştere proporţia de atacuri HAE care sunt evaluate ca „mai bine» sau „mult mai bine». 7TQ este un indicator cunoscut în domeniu care poate fi utilizat pentru a evalua progresul unui atac HAE şi pentru a raporta atacuri ca „mult mai bine», „mai bine», „puţin mai bine», „nici o modificare», „puţin mai rău», „mai rău», sau „mult mai rău».

În unele realizări ale oricărora din tratamentele la cerere ale unui atac HAE acut al invenţiei, pacientului i se poate administra o cantitate unică de dozaj a compusului cu formula A pentru a trata atacul HAE acut. În unele alte realizări ale oricărora din tratamentele la cerere ale unui atac HAE acut al invenţiei, pacientului i se pot administra mai multe cantităţi de dozaj ale compusului cu formula A pentru a trata atacul HAE acut. De exemplu, tratamentul la cerere poate cuprinde administrarea a două cantităţi de dozaj ale compusului cu formula A într-o perioadă de 24 ore, începând din momentul luării primei cantităţi de dozaj. Alternativ, tratamentul la cerere poate cuprinde administrarea a trei cantităţi de dozaj ale compusului cu formula A într-o perioadă de 24 ore, începând din momentul luării primei cantităţi de dozaj. Alternativ, tratamentul la cerere poate cuprinde administrarea a patru cantităţi de dozaj ale compusului cu formula A într-o perioadă de 24 ore, începând din momentul luării primei cantităţi de dozaj. Când sunt luate mai multe cantităţi de dozaj, cantitatea de dozaj poate fi uniform distanţată separat, astfel încât să existe o perioadă de timp aproximativ egală între fiecare cantitate de dozaj, de exemplu luarea cantităţii ulterioare de dozaj să se facă la 8 ore, 16 ore şi 24 ore după prima cantitate de dozaj.

În unele realizări ale oricărora din tratamentele la cerere ale unui atac HAE acut al invenţiei, pacientului îi poate fi administrată cantitatea de dozaj zilnică în două cantităţi de dozaj pe zi. Aceste două cantităţi de dozaj pot fi administrate simultan, separat sau secvenţial. În unele realizări, cele două cantităţi de dozaj pot fi administrate în orice moment al zilei, cu intervalul între cele două cantităţi de dozaj fiind specific pacientului, şi severităţii atacului HAE acut. În unele realizări, cea de a doua cantitate de dozaj poate fi administrată la aproximativ 2 ore de prima (mai specific, între aproximativ 1 şi 2 ore după prima cantitate de dozaj). În unele realizări, cea de a doua cantitate de dozaj poate fi administrată între aproximativ 1 şi aproximativ 4 ore de la prima (mai specific, între aproximativ 1 şi 3 ore, aproximativ 2 şi 3 ore, sau între 3 ore şi aproximativ 4 ore, după prima cantitate de dozaj). În unele realizări, cea de a doua cantitate de dozaj poate fi administrată între aproximativ 4 şi aproximativ 12 ore de la prima (mai specific, între aproximativ 4 şi aproximativ 8 ore, sau la aproximativ 6 ore, după prima cantitate de dozaj). În unele realizări, cea de a doua cantitate de dozaj poate fi administrată între aproximativ 2 şi aproximativ 6 ore de la prima (mai specific, între aproximativ 3 şi aproximativ 6 ore, după prima cantitate de dozaj). În unele realizări, cea de a doua cantitate de dozaj poate fi administrată în aproximativ 8 ore de la prima (mai specific, între aproximativ 4 şi aproximativ 8 ore după prima cantitate de dozaj). În unele realizări, cea de a doua cantitate de dozaj poate fi administrată la aproximativ 12 ore de la prima (mai specific, între aproximativ 8 şi aproximativ 12 ore după prima cantitate de dozaj). În unele realizări, cea de a doua cantitate de dozaj poate fi administrată în aproximativ 16 ore de la prima (mai specific, între aproximativ 12 şi aproximativ 16 ore după prima cantitate de dozaj). În unele realizări, cea de a doua cantitate de dozaj poate fi administrată în aproximativ 20 ore de la prima (mai specific, între aproximativ 16 şi aproximativ 20 ore după prima cantitate de dozaj). În unele realizări, cea de a doua cantitate de dozaj poate fi administrată în aproximativ 24 ore de la prima (mai specific, între aproximativ 20 şi aproximativ 24 ore după prima cantitate de dozaj). În aceste realizări, fiecare din cele două cantităţi de dozaj poate fi de 600 mg de compus cu formula A.

În oricare din tratamentele la cerere ale unui atac HAE acut al invenţiei, pacientului îi poate fi administrată cantitatea de dozaj zilnică în două cantităţi de dozaj pe zi, în care cea de a doua cantitate de dozaj poate fi administrată la cel puţin aproximativ 6 ore după prima cantitate de dozaj. Pacientului îi poate fi administrată cantitatea de dozaj zilnică în două cantităţi de dozaj pe zi, în care cea de a doua cantitate de dozaj poate fi administrată între aproximativ 5 şi aproximativ 7 ore după prima cantitate de dozaj. Mai specific, pacientului îi poate fi administrată cantitatea de dozaj zilnică în două cantităţi de dozaj pe zi, în care cea de a doua cantitate de dozaj poate fi administrată la aproximativ 6 ore după prima cantitate de dozaj. În aceste realizări, fiecare din cele două cantităţi de dozaj pot fi de 600 mg de compus cu formula A. Fiecare din aceste cantităţi de dozaj de 600 mg pot fi două tablete cuprinzând 300 mg de compus cu formula A.

În unele realizări ale oricărora din tratamentele la cerere ale unui atac HAE acut al invenţiei, pacientului îi poate fi administrată cantitatea de dozaj zilnică în trei cantităţi de dozaj pe zi. Aceste trei cantităţi de dozaj pot fi administrate simultan, separat sau secvenţial. În unele realizări, cele trei cantităţi de dozaj pot fi administrate în orice moment al zilei, cu intervalul între cele trei cantităţi de dozaj fiind specific pacientului, şi severităţii atacului HAE acut. În unele realizări, cea de a doua şi cea de a treia cantitate de dozaj pot fi ambele administrate la aproximativ 4 ore de la prima. Mai specific, cea de a doua cantitate de dozaj poate fi administrată între aproximativ 1 şi 3 ore după prima cantitate de dozaj şi cea de a treia cantitate de dozaj poate fi administrată între aproximativ 3 şi aproximativ 4 ore după prima cantitate de dozaj. Cea de a doua cantitate de dozaj poate fi administrată între aproximativ 4 şi aproximativ 12 ore de la prima (mai specific, între aproximativ 4 şi aproximativ 8 ore, sau la aproximativ 6 ore, după prima cantitate de dozaj), şi cea de a treia cantitate de dozaj poate fi administrată între aproximativ 4 şi aproximativ 12 ore de la cea de a doua (mai specific, între aproximativ 4 şi aproximativ 8 ore, sau la aproximativ 6 ore, după cea de a doua cantitate de dozaj). Chiar mai specific, cea de a doua cantitate de dozaj poate fi administrată la aproximativ 2 ore după prima cantitate de dozaj şi cea de a treia cantitate de dozaj poate fi administrată la aproximativ 4 ore după prima cantitate de dozaj. În unele realizări, cea de a doua şi cea de a treia cantitate de dozaj pot fi ambele administrate la aproximativ 8 ore de la prima. Mai specific, cea de a doua cantitate de dozaj poate fi administrată între aproximativ 3 şi 5 ore de la prima cantitate de dozaj şi cea de a treia cantitate de dozaj poate fi administrată între aproximativ 7 şi aproximativ 8 ore după prima cantitate de dozaj. Chiar mai specific, cea de a doua cantitate de dozaj poate fi administrată la aproximativ 4 ore după prima cantitate de dozaj şi cea de a treia cantitate de dozaj poate fi administrată la aproximativ 8 ore după prima cantitate de dozaj. În unele realizări, cea de a doua şi cea de a treia cantitate de dozaj, pot fi ambele administrate la aproximativ 16 ore de la prima. Mai specific, cea de a doua cantitate de dozaj poate fi administrată între aproximativ 7 şi 9 ore de la prima cantitate de dozaj şi cea de a treia cantitate de dozaj poate fi administrată între aproximativ 15 şi aproximativ 16 ore după prima cantitate de dozaj. Chiar mai specific, cea de a doua cantitate de dozaj poate fi administrată la aproximativ 8 ore după prima cantitate de dozaj şi cea de a treia cantitate de dozaj poate fi administrată la aproximativ 16 ore după prima cantitate de dozaj. În aceste realizări, fiecare din cele trei cantităţi de dozaj poate fi de 600 mg de compus cu formula A.

În oricare din tratamentele la cerere ale unui atac HAE acut al invenţiei, pacientului îi poate fi administrată cantitatea de dozaj zilnică în trei cantităţi de dozaj pe zi, în care cea de a doua şi cea de a treia cantitate de dozaj pot fi administrate cel puţin la aproximativ 6 ore după precedenta cantitate de dozaj. Pacientului îi poate fi administrată cantitatea de dozaj zilnică în trei cantităţi de dozaj pe zi, în care cea de a doua cantitate de dozaj poate fi administrată între aproximativ 5 şi aproximativ 7 ore după prima cantitate de dozaj, şi cea de a treia cantitate de dozaj poate fi administrată între aproximativ 11 şi aproximativ 13 ore după prima cantitate de dozaj. Mai specific, pacientului îi poate fi administrată cantitatea de dozaj zilnică în trei cantităţi de dozaj pe zi, în care cea de a doua cantitate de dozaj poate fi administrată la aproximativ 6 ore după prima cantitate de dozaj şi cea de a treia cantitate de dozaj poate fi administrată la aproximativ 12 ore după prima cantitate de dozaj. În aceste realizări, fiecare din cele trei cantităţi de dozaj poate fi de 600 mg de compus cu formula A. Fiecare din aceste 600 mg de cantităţi de dozaj putând consta din două tablete cuprinzând 300 mg de compus cu formula A.

Pot fi administrate mai multe cantităţi de dozaj dacă, de exemplu, un atac HAE persistă după administrarea primei cantităţi de dozaj. Când este utilizat în acest context, „persistă» poate însemna că, de exemplu, prima cantitate de dozaj nu previne creşterea în severitate a unui atac HAE acut, sau că prima cantitate de dozaj nu opreşte în întregime atacul HAE, sau că prima cantitate de dozaj nu scade severitatea atacului HAE. Corespunzător, compusul cu Formula A pentru utilizare în tratamentele la cerere ale unui atac HAE al invenţiei poate cuprinde administrarea unei prime cantităţi de dozaj, şi apoi administrarea unei a doua cantităţi de dozaj dacă atacul HAE persistă după administrarea primei cantităţi de dozaj. Compusul cu Formula A pentru utilizare în tratamentele la cerere ale unui atac HAE al invenţiei poate cuprinde de asemenea administrarea unei prime cantităţi de dozaj, şi apoi administrarea unei a doua cantităţi de dozaj dacă atacul HAE persistă după administrarea primei cantităţi de dozaj, şi apoi administrarea unei a treia cantităţi de dozaj dacă atacul HAE persistă după administrarea celei de a doua cantităţi de dozaj. În fiecare caz, fiecare cantitate de dozaj ulterioară poate fi administrată simultan, separat sau secvenţial. În fiecare caz, fiecare cantitate de dozaj ulterioară poate fi administrată la cel puţin aproximativ 6 ore (de exemplu la aproximativ 6 ore) după precedenta cantitate de dozaj. În fiecare caz, fiecare cantitate de dozaj poate cuprinde 600 mg de compus, de exemplu, administrat ca două tablete cuprinzând 300 mg.

Specific, compusul cu Formula A pentru utilizare în tratamentele la cerere ale unui atac HAE acut al invenţiei pot cuprinde administrarea unei prime cantităţi de dozaj cuprinzând 600 mg de compus (de exemplu ca două tablete cuprinzând 300 mg de compus), şi apoi administrarea unei a doua cantităţi de dozaj cuprinzând 600 mg de compus (de exemplu ca două tablete cuprinzând 300 mg de compus) dacă atacul HAE persistă după administrarea primei cantităţi de dozaj. Cea de a doua cantitate de dozaj poate fi administrată la cel puţin aproximativ 6 ore (de exemplu la aproximativ 6 ore) după prima cantitate de dozaj. Dacă atacul HAE persistă după cea de a doua cantitate de dozaj, tratamentele la cerere ale invenţiei ale unui atac HAE acut pot cuprinde administrarea unei a treia cantitate de dozaj cuprinzând 600 mg de compus (de exemplu ca două tablete cuprinzând 300 mg de compus). Cea de a treia cantitate de dozaj poate fi administrată la cel puţin aproximativ 6 ore (de exemplu la aproximativ 6 ore) după cea de a doua cantitate de dozaj.

Pot fi administrate mai multe cantităţi de dozaj, chiar dacă severitatea atacului HAE pare să fi fost redusă (sau chiar oprită în întregime) după administrarea primei cantităţi de dozaj pentru a preveni ca atacul HAE să crească în severitate din nou. De exemplu, pot fi utilizate mai multe cantităţi de dozaj pentru liniştea sufletească a pacientului, de exemplu pentru a uşura anxietatea pacientului. Corespunzător, compusul cu Formula A pentru utilizare în tratamentele la cerere ale invenţiei ale unui atac HAE poate cuprinde administrarea unei prime cantităţi de dozaj, şi apoi administrarea unei a doua cantităţi de dozaj chiar dacă severitatea atacului HAE pare să fi fost redusă (sau chiar oprită în întregime) după administrarea primei cantităţi de dozaj pentru a preveni ca atacul HAE să crească în severitate din nou. Chiar dacă severitatea atacului HAE pare să fi fost redusă (sau chiar oprită în întregime) după administrare primei şi/sau celei de a doua cantităţi de dozaj, compusul cu Formula A pentru utilizare în tratamentele la cerere ale invenţiei ale unui atac HAE poate cuprinde de asemenea administrarea unei a treia cantităţi de dozaj pentru a preveni ca atacul HAE să crească în severitate din nou. În fiecare caz, fiecare cantitate ulterioară de dozaj poate fi administrată simultan, separat sau secvenţial. În fiecare caz, fiecare cantitate ulterioară de dozaj poate fi administrată la cel puţin aproximativ 6 ore (de exemplu la aproximativ 6 ore) după cantitatea anterioară de dozaj. În fiecare caz, fiecare cantitate de dozaj poate cuprinde 600 mg de compus, de exemplu, administrat ca două tablete cuprinzând 300 mg de compus.

Specific, compusul cu Formula A pentru utilizare în tratamentele la cerere ale invenţiei ale unui atac HAE acut, poate cuprinde administrarea unei prime cantităţi de dozaj cuprinzând 600 mg de compus (de exemplu ca două tablete cuprinzând 300 mg de compus), şi apoi administrarea unei a doua cantităţi de dozaj cuprinzând 600 mg de compus (de exemplu ca două tablete cuprinzând 300 mg de compus) chiar dacă severitatea atacului HAE pare să fi fost redusă (sau chiar oprită în întregime) după administrarea primei cantităţi de dozaj pentru a preveni ca atacul HAE să crească în severitate din nou. Cea de a doua cantitate de dozaj poate fi administrată la cel puţin aproximativ 6 ore (de exemplu la aproximativ 6 ore) după prima cantitate de dozaj. Chiar dacă severitatea atacului HAE pare să fi fost redusă (sau chiar oprită în întregime) după administrarea primei şi/sau celei de a doua cantităţi de dozaj, compusul cu Formula A pentru utilizare în tratamentele la cerere ale invenţiei ale unui atac HAE acut poate cuprinde administrarea unei a treia cantităţi de dozaj cuprinzând 600 mg de compus (de exemplu ca două tablete cuprinzând 300 mg de compus) pentru a preveni ca atacul HAE să crească în severitate din nou. Cea de a treia cantitate de dozaj poate fi administrată la cel puţin aproximativ 6 ore (de exemplu la aproximativ 6 ore) după cea de a doua cantitate de dozaj.

Compusul cu Formula A pentru utilizare în tratamentele la cerere ale invenţiei ale unui atac HAE acut poate cuprinde neadministrarea a mai mult de trei cantităţi de dozaj într-o perioadă de 24 ore (de exemplu trei cantităţi de dozaj cuprinzând 600 mg de compus, opţional ca 6 tablete cuprinzând fiecare 300 mg de compus).

Compusul cu Formula A pentru utilizare în tratamentul profilactic la cerere al atacurilor HAE acute

Un aspect al invenţiei furnizează compusul cu Formula A pentru utilizare în tratarea angioedemului ereditar (HAE) cuprinzând: administrarea orală a compusului cu Formula A la un pacient care are nevoie de aceasta, în care compusul cu Formula A este administrat oral la cerere pentru a reduce profilactic probabilitatea unui atac HAE acut.

În unele realizări, compusul cu Formula A poate fi administrat pentru a preveni un atac HAE acut.

Cum s-a discutat mai sus, compusul cu Formula A pentru utilizare conform invenţiei nu necesită dozarea compusului cu formula A la intervale regulate pentru a furniza o terapie profilactică. Într-adevăr, compusul cu Formula A este administrat la cerere. De exemplu, compusul cu Formula A poate fi administrat la cerere pentru a reduce probabilitatea unui atac HAE acut (de exemplu pentru a preveni un atac HAE acut) când se anticipează că va fi indus (sau declanşat) un atac HAE acut adică se anticipează că pacientul va suferi de un atac HAE acut. În unele realizări, pacientul poate anticipa că va fi indus (sau declanşat) un atac HAE acut. În unele realizări, un profesionist medical cum ar fi un profesionist medical cu cunoştinţe despre HAE poate anticipa că va fi indus (sau declanşat) un atac HAE acut. În unele realizări, un îngrijitor al pacientului poate anticipa că va fi indus (sau declanşat) un atac HAE acut. De exemplu, un atac HAE acut poate fi indus (sau declanşat) de diferiţi stimuli cum ar fi traumatisme fizice (de exemplu proceduri medicale, dentale sau chirurgicale) şi/sau stres (de exemplu situaţii de stres ridicat cum ar fi stresul mental, care în unele cazuri poate fi asociat cu efectuarea de examinări sau stresul mental asociat cu o procedură medicală, dentală sau chirurgicală). De exemplu, un atac HAE acut poate fi indus (sau declanşat) de nivelurile ridicate de stres/anxietate ale pacientului când pacientul s-ar putea aştepta să aibă un atac HAE. Suplimentar, frecvenţa cazurilor de atacuri HAE acute poate varia în timp la acelaşi pacient. Pacienţii pot suferi adesea de perioade unde frecvenţa cazurilor de atacuri HAE acute este mai mare decât cea normală. Astfel, un atac HAE acut poate fi anticipat în timpul perioadei în care pacientul suferă de mai multe cazuri frecvente de atacuri HAE acute în comparaţie cu cele normale. Cei familiarizaţi cu HAE vor fi conştienţi de faptul că atacurile HAE acute pot fi induse (sau declanşate) în acest mod. Pacienţii, profesioniştii medicali cu cunoştinţe despre HAE, şi îngrijitorii pacienţilor pot fi de asemenea pricepuţi în anticiparea unor astfel de declanşări. Astfel, conform invenţiei, compusul cu Formula A poate fi administrat la cerere când se anticipează că pacientul va fi supus la unul sau mai mulţi din aceşti stimuli sau circumstanţe.

Cum s-a discutat mai sus, pacientului îi poate fi administrat compusul cu Formula A ca parte a unui tratament profilactic la cerere al unui atac HAE acut. Cum s-a discutat mai sus, acest tratament reduce probabilitatea unui atac HAE acut. Totuşi, în unele circumstanţe, un pacient poate încă suferi de un atac HAE acut. Astfel, o realizare a invenţiei este că pacientului îi poate fi administrat compusul cu Formula A ca parte a unui tratament profilactic la cerere al unui atac HAE acut, cum s-a discutat mai sus, cuprinzând în plus luarea la cerere a unei cantităţi de dozaj a compusului cu formula A după recunoaşterea unui simptom al unui atac HAE acut pentru a trata un atac HAE acut în cazul în care acesta apare. Aceste tratamente la cerere ale atacurilor HAE acute sunt discutate mai sus.

Astfel, în unele realizări, este prevăzut compusul cu Formula A pentru utilizare într-o metodă pentru tratarea angioedemului ereditar (HAE) la cerere cuprinzând: administrarea orală a compusului cu Formula A la un pacient care are nevoie de acesta, în care compusul cu Formula A este administrat oral la cerere pentru a reduce profilactic probabilitatea unui atac HAE acut, cuprinzând în plus administrarea orală a compusului cu Formula A la cerere după recunoaşterea unui simptom al unui atac HAE acut.

În unele realizări ale oricărora din tratamentele la cerere ale unui atac HAE acut al invenţiei, pacientului îi poate fi administrată o singură cantitate de dozaj a compusului cu formula A pentru a trata atacul HAE acut. În unele alte realizări ale oricărora din tratmentele la cerere ale invenţiei ale atacurilor HAE acute, pacientului îi pot fi administrate mai multe cantităţi de dozaj ale compusului cu formula A pentru a trata atacul HAE acut. De exemplu, tratamentul la cerere poate cuprinde administrarea a două cantităţi de dozaj ale compusului cu formula A într-o perioadă de 24 ore începând din momentul luării primei cantităţi de dozaj. Alternativ, tratamentul la cerere poate cuprinde administrarea a trei cantităţi de dozaj ale compusului cu formula A într-o perioadă de 24 ore, începând din momentul luării primei cantităţi de dozaj. Alternativ, tratamentul la cerere poate cuprinde administrarea a patru cantităţi de dozaj ale compusului cu formula A într-o perioadă de 24 ore, începând din momentul luării primei cantităţi de dozaj. Când sunt luate mai multe cantităţi de dozaj, cantitatea de dozaj poate fi uniform distanţată separat, astfel încât să existe o perioadă de timp aproximativ egală între fiecare cantitate de dozaj, de exemplu luând cantitatea ulterioară de dozaj la 8 ore, 16 ore şi 24 ore după cantitatea iniţială de dozaj.

În unele realizări ale oricărora din tratamentele profilactice la cerere ale atacurilor HAE acute descrise aici, pacientului îi pot fi administrate două cantităţi de dozaj pe zi. Aceste două cantităţi de dozaj pot fi administrate simultan, separat sau secvenţial. În unele realizări, cele două cantităţi de dozaj pot fi administrate în orice moment al zilei, cu intervalul între cele două cantităţi de dozaj fiind specific pacientului. În unele realizări, cea de a doua cantitate de dozaj poate fi administrată în aproximativ 2 ore de la prima (mai specific, între aproximativ 1 şi 2 ore după prima cantitate de dozaj). În unele realizări, cea de a doua cantitate de dozaj poate fi administrată între aproximativ 1 şi aproximativ 4 ore de la prima (mai specific, între aproximativ 1 şi 3 ore, aproximativ 2 şi 3 ore, sau între 3 ore şi aproximativ 4 ore, după prima cantitate de dozaj). În unele realizări, cea de a doua cantitate de dozaj poate fi administrată între aproximativ 4 şi aproximativ 12 ore de la prima (mai specific, între aproximativ 4 şi aproximativ 8 ore, sau la aproximativ 6 ore, după prima cantitate de dozaj). În unele realizări, cea de a doua cantitate de dozaj poate fi administrată între aproximativ 2 şi aproximativ 6 ore de la prima (mai specific, între aproximativ 3 şi aproximativ 6 ore, după prima cantitate de dozaj). În unele realizări, cea de a doua cantitate de dozaj poate fi administrată în aproximativ 8 ore de la prima (mai specific, între aproximativ 4 şi aproximativ 8 ore după prima cantitate de dozaj). În unele realizări, cea de a doua cantitate de dozaj poate fi administrată în aproximativ 12 ore de la prima (mai specific, între aproximativ 8 şi aproximativ 12 ore după prima cantitate de dozaj). În unele realizări, cea de a doua cantitate de dozaj poate fi administrată în aproximativ 16 ore de la prima (mai specific, între aproximativ 12 şi aproximativ 16 ore după prima cantitate de dozaj). În unele realizări, cea de a doua cantitate de dozaj poate fi administrată în aproximativ 20 ore de la prima (mai specific, între aproximativ 16 şi aproximativ 20 ore după prima cantitate de dozaj). În unele realizări, cea de a doua cantitate de dozaj poate fi administrată în aproximativ 24 ore de la prima (mai specific, între aproximativ 20 şi aproximativ 24 ore după prima cantitate de dozaj). În aceste realizări, fiecare din cele două cantităţi de dozaj pot fi de 600 mg de compus cu formula A.

În oricare din tratamentele profilactice la cerere ale atacurilor HAE acute descrise aici, pacientului îi poate fi administrată cantitatea de dozaj zilnică în două cantităţi de dozaj pe zi, în care cea de a doua cantitate de dozaj poate fi administrată la cel puţin aproximativ 6 ore după prima cantitate de dozaj. Pacientului îi poate fi administrată cantitatea de dozaj zilnică în două cantităţi de dozaj pe zi, în care cea de a doua cantitate de dozaj poate fi administrată între aproximativ 5 şi aproximativ 7 ore după prima cantitate de dozaj. Mai specific, pacientului îi poate fi administrată cantitatea de dozaj zilnică în două cantităţi de dozaj pe zi, în care cea de a doua cantitate de dozaj poate fi administrată la aproximativ 6 ore după prima cantitate de dozaj. În aceste realizări, fiecare din cele două cantităţi de dozaj poate fi de 600 mg de compus cu formula A. Fiecare din aceste cantităţi de dozaj de 600 mg poate consta din două tablete cuprinzând 300 mg de compus cu formula A.

În unele realizări ale oricărora din tratamentele profilactice la cerere ale atacurilor HAE acute descrise aici, pacientului îi poate fi administrată cantitatea de dozaj zilnică în trei cantităţi de dozaj pe zi. Aceste trei cantităţi de dozaj pot fi administrate simultan, separat sau secvenţial. În unele realizări, cele trei cantităţi de dozaj pot fi administrate în orice moment al zilei, cu intervalul între cele trei cantităţi de dozaj fiind specific pacientului. În unele realizări, cea de a doua şi cea de a treia cantitate de dozaj pot fi ambele administrate în aproximativ 4 ore de la prima. Mai specific, cea de a doua cantitate de dozaj poate fi administrată între aproximativ 1 şi 3 ore după prima cantitate de dozaj şi cea de a treia cantitate de dozaj poate fi administrată între aproximativ 3 şi aproximativ 4 ore după prima cantitate de dozaj. Cea de a doua cantitate de dozaj poate fi administrată între aproximativ 4 şi aproximativ 12 ore de la prima (mai specific, între aproximativ 4 şi aproximativ 8 ore, sau la aproximativ 6 ore, după prima cantitate de dozaj), şi cea de a treia cantitate de dozaj poate fi administrată între aproximativ 4 şi aproximativ 12 ore de la cea de a doua (mai specific, între aproximativ 4 şi aproximativ 8 ore, sau la aproximativ 6 ore, după cea de a doua cantitate de dozaj). Chiar mai specific, cea de a doua cantitate de dozaj poate fi administrată la aproximativ 2 ore după prima cantitate de dozaj şi cea de a treia cantitate de dozaj poate fi administrată la aproximativ 4 ore după prima cantitate de dozaj. În unele realizări, cea de a doua şi cea de a treia cantitate de dozaj pot fi ambele administrate în aproximativ 8 ore de la prima. Mai specific, cea de a doua cantitate de dozaj poate fi administrată între aproximativ 3 şi 5 ore de la prima cantitate de dozaj şi cea de a treia cantitate de dozaj poate fi administrată între aproximativ 7 şi aproximativ 8 ore după prima cantitate de dozaj. Chiar mai specific, cea de a doua cantitate de dozaj poate fi administrată la aproximativ 4 ore după prima cantitate de dozaj şi cea de a treia cantitate de dozaj poate fi administrată la aproximativ 8 ore după prima cantitate de dozaj. În unele realizări, cea de a doua şi cea de a treia cantitate de dozaj pot fi ambele administrate în aproximativ 16 ore de la prima. Mai specific, cea de a doua cantitate de dozaj poate fi administrată între aproximativ 7 şi 9 ore de la prima cantitate de dozaj şi cea de a treia cantitate de dozaj poate fi administrată între aproximativ 15 şi aproximativ 16 ore după prima cantitate de dozaj. Chiar mai specific, cea de a doua cantitate de dozaj poate fi administrată la aproximativ 8 ore după prima cantitate de dozaj şi cea de a treia cantitate de dozaj poate fi administrată la aproximativ 16 ore după prima cantitate de dozaj. În aceste realizări, fiecare din cele trei cantităţi de dozaj poate fi de 600 mg de compus cu formula A.

În oricare din tratamentele profilactice la cerere ale atacurilor HAE acute descrise aici, pacientului îi poate fi administrată cantitatea de dozaj zilnică în trei cantităţi de dozaj pe zi, în care cea de a doua şi cea de a treia cantitate de dozaj pot fi administrate la cel puţin aproximativ 6 ore după cantitatea de dozaj anterioară. Pacientului îi poate fi administrată cantitatea de dozaj zilnică în trei cantităţi de dozaj pe zi, în care cea de a doua cantitate de dozaj poate fi administrată între aproximativ 5 şi aproximativ 7 ore după prima cantitate de dozaj, şi cea de a treia cantitate de dozaj poate fi administrată între aproximativ 11 şi aproximativ 13 ore după prima cantitate de dozaj. Mai specific, pacientului îi poate fi administrată cantitatea de dozaj zilnică în trei cantităţi de dozaj pe zi, în care cea de a doua cantitate de dozaj poate fi administrată la aproximativ 6 ore după prima cantitate de dozaj şi cea de a treia cantitate de dozaj poate fi administrată la aproximativ 12 ore după prima cantitate de dozaj. În aceste realizări, fiecare din cele trei cantităţi de dozaj poate fi de 600 mg de compus cu formula A. Fiecare din aceste cantităţi de dozaj de 600 mg poate fi sub forma a două tablete cuprinzând 300 mg de compus cu formula A.

Pot fi administrate mai multe cantităţi de dozaj dacă, de exemplu, există o necesitate continuă de a reduce profilactic probabilitatea unui atac HAE acut (de exemplu dacă pacientul continuă să anticipeze că ar putea fi indus un atac HAE, cum s-a discutat mai sus). Corespunzător, compusul cu Formula A pentru utilizare în tratamentele la cerere ale invenţiei ale unui atac HAE, poate cuprinde administrarea unei prime cantităţi de dozaj, şi apoi administrarea unei a doua cantităţi de dozaj dacă există o necesitate contiună de a reduce profilactic probabilitatea unui atac HAE acut după administrarea primei cantităţi de dozaj. Compusul cu Formula A pentru utilizare în tratamentele la cerere ale invenţiei ale unui atac HAE poate cuprinde de asemenea administrarea unei prime cantităţi de dozaj, şi apoi administrarea unei a doua cantităţi de dozaj dacă există o necesitate continuă de a reduce profilactic probabilitatea unui atac HAE acut după administrarea primei cantităţi de dozaj, şi apoi administrarea unei a treia cantităţi de dozaj dacă există o necesitate continuă de a reduce profilactic probabilitatea unui atac HAE acut după administrarea celei de a doua cantităţi de dozaj. În fiecare caz, fiecare cantitate de dozaj ulterioară poate fi administrată simultan, separat sau secvenţial. În fiecare caz, fiecare cantitate ulterioară de dozaj poate fi administrată la cel puţin aproximativ 6 ore (de exemplu la aproximativ 6 ore) după cantitatea de dozaj anterioară. În fiecare caz, fiecare cantitate de dozaj poate cuprinde 600 mg de compus, de exemplu, administrată ca două tablete cuprinzând 300 mg de compus.

Specific, tratamentele profilactice la cerere ale atacurilor HAE acute descrise aici pot cuprinde administrarea unei prime cantităţi de dozaj cuprinzând 600 mg de compus (de exemplu ca două tablete cuprinzând fiecare 300 mg de compus), şi apoi administrarea unei a doua cantităţi de dozaj cuprinzând 600 mg de compus (de exemplu ca două tablete cuprinzând fiecare 300 mg de compus) dacă există o necesitate continuă de a reduce profilactic probabilitatea unui atac HAE acut după administrarea primei cantităţi de dozaj. Cea de a doua cantitate de dozaj poate fi administrată la cel puţin aproximativ 6 ore (de exemplu la aproximativ 6 ore) după prima cantitate de dozaj. Dacă există o necesitate continuă de a reduce profilactic probabilitatea unui atac HAE acut după cea de a doua cantitate de dozaj, compusul cu Formula A pentru utilizare în tratamentele la cerere ale invenţiei ale unui atac HAE acut poate cuprinde administrarea unei a treia cantităţi de dozaj cuprinzând 600 mg de compus (de exemplu ca două tablete cuprinzând fiecare 300 mg de compus). Cea de a treia cantitate de dozaj poate fi administrată la cel puţin aproximativ 6 ore (de exemplu la aproximativ 6 ore) după cea de a doua cantitate de dozaj.

Tratamentele profilactice la cerere ale atacurilor HAE acute descrise aici pot cuprinde neadministrarea a mai mult de trei cantităţi de dozaj într-o perioadă de 24 ore (de exemplu trei cantităţi de dozaj cuprinzând 600 mg de compus, opţional ca 6 tablete cuprinzând fiecare 300 mg de compus).

Cum s-a descris mai sus, invenţia furnizează un compus cu formula A (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia) pentru utilizare în tratarea angioedemului ereditar (HAE) la cerere cuprinzând: administrarea orală a compusului cu Formula A (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia) la un pacient care are nevoie de acesta la cerere,

În unele realizări, invenţia furnizează un compus cu formula A (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia) pentru utilizare în tratarea angioedemului ereditar (HAE) la cerere cuprinzând: administrarea orală a compusului cu Formula A la un pacient care are nevoie de acesta, în care compusul cu Formula A este administrat oral pentru a reduce profilactic probabilitatea unui atac HAE acut, în care compusul cu Formula A este administrat regulat pacientului, cuprinzând în plus administrarea orală a compusului cu Formula A la cerere după recunoaşterea unui simptom al unui atac HAE acut.

Termenul „administrat regulat» este intenţionat să însemne administrarea compusului cu Formula A în mod continuu la intervale regulate (de exemplu o dată pe săptămână, de două ori pe săptămână, etc.) pentru a furniza un tratament eficient. Specialistul din domeniul sănătăţii ar înţelege cu uşurinţă ce intenţioneze să înseamne administrarea regulată (sau continuă).

Dozare

În oricare din tratamentele invenţiei descrise aici, compusul cu Formula A este administrat oral într-o cantitate eficientă terapeutic.

În unele realizări, compusul cu Formula A poate fi administrat la o cantitate de dozaj zilnica între aproximativ 5 mg şi aproximativ 2000 mg pe zi. „Cantitate de dozaj zilnică» înseamnă cantitatea totală administrată într-o zi. Mai specific, compusul cu Formula A poate fi administrat la o cantitate de dozaj zilnică între aproximativ 100 mg şi aproximativ 1500 mg, de la aproximativ 300 mg până la aproximativ 1800 mg, de aproximativ 100 mg şi aproximativ 1400 mg, de aproximativ 200 mg şi aproximativ 1200 mg, de aproximativ 300 mg şi aproximativ 1200 mg, de aproximativ 600 mg şi aproximativ 1200 mg, de aproximativ 450 mg şi aproximativ 900 mg, de aproximativ 500 mg şi aproximativ 1000 mg, de aproximativ 450 mg şi aproximativ 600 mg, de aproximativ 500 mg şi aproximativ 700 mg (mai specific, 600 mg), de aproximativ 800 mg şi aproximativ 1000 mg pe zi, de aproximativ 900 mg şi aproximativ 1400 mg (mai specific 1200 mg), sau de aproximativ 900 mg şi aproximativ 1200 mg. Într-o realizare specifică, cantitatea de dozaj zilnică este de 300 mg. Într-o altă realizare specifică, cantitatea de dozaj zilnică este de 600 mg. într-o altă realizare specifică, cantitatea de dozaj zilnică este de 900 mg. Într-o altă realizare specifică, cantitatea de dozaj zilnică este de 1200 mg. Într-o altă realizare specifică, cantitatea de dozaj zilnică este de 1800 mg.

Cantitatea de dozaj zilnică poate fi administrată ca o singură cantitate de dozaj, sau subdivizată în mai multe cantităţi de dozaj pentru administrare periodică în timpul zilei. În schimb, fiecare cantitate de dozaj poate administrată ca formă unică de dozare, sau subdivizată în mai multe forme de dozare. De exemplu, o cantitate de dozaj zilnică de 1200 mg poate fi administrată ca două cantităţi de dozaj subdivizate de 600 mg, unde fiecare din aceste cantităţi de dozaj subdivizate poate fi administrată ca două forme de dozare subdivizate de 300 mg. Unde sunt utilizate mai multe cantităţi de dozaj şi mai multe forme de dozare, acestea pot fi administrate simultan, separat sau secvenţial.

În unele realizări, fiecare formă singură de dozare unitară cuprinzând compusul cu Formula A cuprinde între aproximativ 5 mg şi aproximativ 1000 mg, de la aproximativ 50 mg până la aproximativ 800 mg, de la aproximativ 100 mg până la aproximativ 700 mg, de la aproximativ 200 mg până la aproximativ 700 mg, de la aproximativ 300 mg până la aproximativ 700 mg, sau de la aproximativ 500 mg până la aproximativ 700 mg de compus cu formula A. În unele realizări, fiecare formă singură de dozare unitară cuprinzând compusul cu Formula A cuprinde: aproximativ 5 mg, aproximativ 10 mg, aproximativ 20 mg, aproximativ 40, aproximativ 80 mg, aproximativ 160 mg, aproximativ 300 mg, aproximativ 400 mg, aproximativ 450 mg, aproximativ 500 mg sau aproximativ 600 mg.

Fiecare cantitate de dozaj administrată pacientului poate cuprinde 600 mg de compus care poate fi subdivizată în două tablete cuprinzând 300 mg de compus.

Alternativ, fiecare cantitate de dozaj poate cuprinde 300 mg de compus care poate fi o tabletă cuprinzând 300 mg de compus.

Într-o realizare specifică, pacientului îi este administrată o cantitate de dozaj zilnică de 600 mg, care este administrată ca o cantitate de dozaj.

Într-o altă realizare specifică, pacientului îi este administrată o cantitate de dozaj zilnică de 1200 mg, care este administrată ca două cantităţi de dozaj, şi în particular când cea de a doua cantitate de dozaj este administrată între 2 şi 6 ore de la prima, preferabil între aproximativ 3 şi 6 ore de la prima cantitate de dozaj.

Într-o altă realizare specifică, pacientului îi este administrată o cantitate de dozaj zilnică de 1800 mg, care este administrată ca trei cantităţi de dozaj, şi în particular când cea de a doua cantitate de dozaj este administrată între 2 şi 8 ore de la prima (de exemplu la aproximativ 2 ore, aproximativ 4 ore, aproximativ 6 ore, sau aproximativ 8 ore), şi cea de a treia cantitate de dozaj este administrată între aproximativ 4 şi 16 ore de la prima cantitate de dozaj (de exemplu la aproximativ 4 ore, la aproximativ 6 ore, la aproximativ 8 ore, la aproximativ 12 ore, sau la aproximativ 16 ore).

Tratamentele invenţiei implică administrarea orală. În oricare din tratamentele invenţiei, compusul cu Formula A poate fi administrat ca o formă de dozare orală cuprinzând compusul cu Formula A şi excipienţi acceptabili farmaceutic. Forma de dozare orală poate fi sub forma unei tablete sau a unei capsule. Într-o realizare forma de dozare orală este o tabletă. Într-o altă realizare, forma de dozare orală este o capsulă.

Compusul cu Formula A pentru utilizare în tratamentele invenţiei poate cuprinde neadministrarea a mai mult de trei cantităţi de dozaj într-o perioadă de 24 ore. Specific, dacă fiecare cantitate de dozaj cuprinde 600 mg de compus, acest lucru înseamnă că compusul cu Formula A pentru utilizare în tratamentele invenţiei poate cuprinde neadministrarea a mai mult de 1800 mg de compus într-o perioadă de 24 ore. Dacă fiecare cantitate de dozaj care cuprinde 600 mg de compus este subdivizată în două cantităţi de dozaj (de exemplu tablete) cuprinzând 300 mg de compus, compusul cu Formula A pentru utilizare în tratamentele invenţiei poate cuprinde administrarea a nu mai mult de şase cantităţi de dozaj cuprinzând fiecare 300 mg de compus, într-o perioadă de 24 ore, în care fiecare cantitate de dozaj poate fi o tabletă.

Forma de dozare poate fi o tabletă cuprinzând celuloză microcristalină ca diluant, croscarmeloză de sodiu ca dezintegrant, polivinil pirolidonă ca liant, şi opţional stearat de magneziu ca lubrifiant. Într-o tabletă preferată, compusul cu Formula A cuprinde: (i) cel puţin aproximativ 40% din masa tabletei (mai specific aproximativ 40% g până la aproximativ 60% g), în comparaţie cu masa totală a tabletei; (ii) aproximativ 25% g până la aproximativ 60% g de diluant (mai specific aproximativ 25% g până la aproximativ 40% g, în comparaţie cu masa totală a tabletei; (iii) aproximativ 1% g până la aproximativ 15% g de dezintegrant (mai specific aproximativ 2% g până la aproximativ 6% g), în comparaţie cu masa totală a tabletei; (iv) aproximativ 1% g până la aproximativ 20% g de liant (mai specific aproximativ 2% g până la aproximativ 5% g), în comparaţie cu masa totală a tabletei; şi când este prezent, (v) aproximativ 0,1% până la aproximativ 5% g de lubrifiant (mai specific aproximativ 0,1% g până la aproximativ 1,5% g), în comparaţie cu masa totală a tabletei. Forma de dozare poate fi o tabletă conţinând 300 mg de compus.

Tableta poate cuprinde suplimentar excipienţi extragranulari cuprinzând: celuloză microcristalină ca un diluant extragranular, croscarmeloză de sodiu ca un dezintegrant extragranular, polivinil pirolidonă ca un liant extragranular, şi/sau stearat de magneziu ca un lubrifiant extragranular.

Formele de dozare descrise aici (de exemplu tabletele) pot fi acoperite cu film, în care acoperirea cu film poate cuprinde una sau mai multe dintre hipromeloză, monohidrat de lactoză, dioxid de titan şi triacetină.

Alte specificaţii ale compusului cu formula A pentru utilizare în tratamentele invenţiei

Aşa cum se arată aici, compusul cu Formula A are un debut de acţiune rapid. Specific, compusul cu Formula A este un inhibitor puternic al activităţii kalikreinei plasmatice şi este foarte eficient la intreruperea buclei de feedback pozitiv a sistemului de activare al contactului între kalikreina plasmatică, prekalikreină, factorul XII (FXII), şi factorul XIIa (FXlla). Datele farmacocinetice şi farmacodinamice furnizate aici demonstrează că aceste efecte sunt prezentate rapid după administrarea orală a compusului cu formula A. Corespunzător, compusul cu Formula A pentru utilizare în tratamentele invenţiei acţionează rapid şi este astfel în special adecvat pentru tratarea HAE la cerere.

Cum s-a discutat mai sus, compusul cu Formula A pentru utilizare în tratamentele invenţiei este în special avantajos când concentraţia de compus cu Formula A este cel de puţin 500 ng/mL în plasmă. O concentraţie în plasmă de cel puţin 500 ng/mL poate fi observată după administrarea unei cantităţi de dozaj de cel puţin aproximativ 60 mg (mai specific, de cel puţin aproximativ 70 mg sau de aproximativ 80 mg) de compus cu formula A.

Compusul cu Formula A pentru utilizare în tratamentele conform invenţiei asigură o protecţie rapidă faţă de clivarea HK (kininogen cu masă moleculară mare) care este în special adecvată pentru a reduce profilactic şansele unui atac HAE acut şi/sau de a scurta severitatea (sau chiar opri) unui atac HAE acut în desfăşurare. Cum s-a descris aici, compusul cu Formula A pentru utilizare în tratamentele conform invenţiei are de asemenea un efect farmacodinamic prelungit. Efectele farmacodinamice ale compusului cu formula A care sunt legate de tratarea HAE includ asigurarea protecţiei faţă de clivarea HK, care aşa cum s-a discutat mai sus, poate cauza un atac HAE acut. De exemplu, compusul cu Formula A poate asigura protecţia faţă de clivarea HK prin cel puţin (i) inhibarea kalikreinei plasmatice, (ii) reducerea clivării kalikreinei plasmatice, şi/sau (iii) reducerea generării factorului XIIa din factorul XII.

În unele realizări, compusul cu Formula A pentru utilizare în tratamentele conform invenţiei poate asigura protecţia faţă de clivarea HK (kininogen cu masă moleculară mare) într-un interval de o oră după cantitatea de dozaj, şi în particular când cantitatea de dozaj a compusului cu formula A este de cel puţin aproximativ 60 mg (mai specific, de cel puţin aproximativ 70 mg sau de aproximativ 80 mg cum ar fi de la aproximativ 80 mg până la aproximativ 900 mg, de la aproximativ 100 mg până la aproximativ 800 mg, de la aproximativ 200 mg până la aproximativ 700 mg, de la aproximativ 300 mg până la aproximativ 600 mg, sau de la aproximativ 400 mg până la aproximativ 600 mg, specific de 600 mg). În unele realizări, compusul cu Formula A pentru utilizare în tratamentele conform invenţiei poate asigura protecţia faţă de clivarea HK (kininogen cu masă moleculară mare) într-un interval de 45 minute după cantitatea de dozaj, sau în intervalul de 30 minute după cantitatea de dozaj. În aceste realizări, protecţia faţă de clivarea HK (kininogen cu masă moleculară mare) este determinată prin compararea nivelurilor HK din plasma netratată, cu nivelurile HK din plasma tratată adică plasma de la subiecţii care au primit o cantitate de dozaj a compusului cu formula A, şi apoi activând plasma cu sulfat de dextran pentru a activa sistemul de contact pentru a induce clivarea HK. Dacă nivelul HK în plasma tratată este peste nivelul HK în plasma netratată, atunci HK a fost protejat faţă de clivarea HK în plasma activată.

În unele realizări ale invenţiei, tratamentul poate inhiba cel puţin 80% din activitatea kalikreinei plasmatice într-un interval de 30 minute după cantitatea de dozaj, şi în particular când cantitatea de dozaj a compusului cu formula A este de cel puţin aproximativ 60 mg (mai specific, de cel puţin aproximativ 70 mg sau de aproximativ 80 mg cum ar fi de la aproximativ 80 mg până la aproximativ 900 mg, de la aproximativ 100 mg până la aproximativ 800 mg, de la aproximativ 200 mg până la aproximativ 700 mg, de la aproximativ 300 mg până la aproximativ 600 mg, sau de la aproximativ 400 mg până la aproximativ 600 mg, specific de 600 mg). În unele realizări ale invenţiei, tratamentul poate inhiba cel puţin 90% din activitatea kalikreinei plasmatice într-un interval de 30 minute după cantitatea de dozaj, şi în particular când cantitatea de dozaj a compusului cu formula A este de cel puţin aproximativ 60 mg (mai specific, de cel puţin aproximativ 70 mg sau de aproximativ 80 mg cum ar fi de la aproximativ 80 mg până la aproximativ 900 mg, de la aproximativ 100 mg până la aproximativ 800 mg, de la aproximativ 200 mg până la aproximativ 700 mg, de la aproximativ 300 mg până la aproximativ 600 mg, sau de la aproximativ 400 mg până la aproximativ 600 mg, specific de 600 mg). În unele realizări ale invenţiei, tratamentul poate inhiba cel puţin 95% din activitatea kalikreinei plasmatice într-un interval de 30 minute după cantitatea de dozaj, şi în particular când cantitatea de dozaj a compusului cu formula A (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia) este de cel puţin aproximativ 60 mg (mai specific, de cel puţin aproximativ 70 mg sau de aproximativ 80 mg cum ar fi de la aproximativ 80 mg până la aproximativ 900 mg, de la aproximativ 100 mg până la aproximativ 800 mg, de la aproximativ 200 mg până la aproximativ 700 mg, de la aproximativ 300 mg până la aproximativ 600 mg, sau de la aproximativ 400 mg până la aproximativ 600 mg, specific de 600 mg). În realizările unde este menţionată inhibarea activităţii kalikreinei plasmatice, inhibarea activităţii kalikreinei plasmatice este determinată prin hidroliza dependentă de timp a substratului fluorogenic (de exemplu (H-D-Pro-Phe-Arg-AFC; Peptide Protein Research) în conformitate cu procedurile cunoscute în domeniu. În aceste realizări, inhibarea activităţii kalikreinei plasmatice este determinată în plasma obţinută de la subiecţii care au luat o cantitate de dozaj a compusului cu formula A care a fost activată ulterior cu sulfat de dextran pentru a emula o situaţie HAE.

În unele realizări ale invenţiei, o concentraţie terapeutică eficientă a compusului cu Formula A poate fi obţinută în 20 minute după cantitatea de dozaj.

În unele realizări ale invenţiei, Tmax a compusului cu formula A poate fi între 30 minute şi 3 ore după cantitatea de dozaj, preferabil între 30 minute şi 2 ore după cantitatea de dozaj.

În unele realizări ale invenţiei, tratamentul poate inhiba cel puţin 90% din activitatea kalikreinei plasmatice timp de cel puţin o perioadă de timp între 45 minute şi 2 ore după cantitatea de dozaj, şi în particular când cantitatea de dozaj a compusului cu formula A este între 100 mg şi 200 mg (preferabil de 160 mg). În unele realizări, tratamentul poate inhiba cel puţin 90% din activitatea kalikreinei plasmatice timp de cel puţin o perioadă de timp între 20 minute şi 4 ore după cantitatea de dozaj, şi în particular când cantitatea de dozaj a compusului cu formula A este între 100 mg şi 200 mg (preferabil de 160 mg). În unele realizări, tratamentul poate inhiba cel puţin 90% din activitatea kalikreinei plasmatice pentru cel puţin o perioadă de timp între 30 minute şi 10 ore după cantitatea de dozaj, şi în particular când cantitatea de dozaj a compusului cu formula A este între 300 mg şi 800 mg (preferabil de 600 mg). În unele realizări, tratamentul poate inhiba cel puţin 95% din activitatea kalikreinei plasmatice pentru cel puţin o perioadă de timp între 20 minute şi 6 ore după cantitatea de dozaj, şi în particular când cantitatea de dozaj a compusului cu formula A este între 300 mg şi 800 mg (preferabil de 600 mg). În unele realizări, tratamentul poate inhiba cel puţin 99% din activitatea kalikreinei plasmatice timp de cel puţin o perioadă de timp între 20 minute şi 6 ore după cantitatea de dozaj, şi în particular când cantitatea de dozaj a compusului cu formula A este între 300 mg şi 800 mg (preferabil de 600 mg). Din nou, în aceste realizări, inhibarea activităţii kalikreinei plasmatice este determinată în plasma obţinută de la subiecţii care au luat o cantitate de dozaj a compusului cu formula A care a fost activată ulterior cu sulfat de dextran pentru a emula o situaţie HAE.

În unele realizări, efectele farmacodinamice ale compusului cu formula A care sunt legate de tratarea HAE pot fi menţinute timp de cel puţin 12 ore după cantitatea de dozaj, şi în particular când cantitatea de dozaj a compusului cu formula A este între 300 mg şi 800 mg (preferabil de 600 mg). În unele realizări, tratamentul poate inhiba cel puţin 50% din activitatea kalikreinei plasmatice timp de cel puţin 10 ore după cantitatea de dozaj, şi în particular când cantitatea de dozaj a compusului cu formula A este între 100 mg şi 200 mg (preferabil de 160 mg). În aceste realizări, efectele farmacodinamice înseamnă cel puţin (i) inhibarea kalikreinei plasmatice, (ii) protecţia faţă de clivarea HK/reducere clivării HK, (iii) protecţia faţă de (sau o reducere a) clivarea factorului XII pentru a genera factorul XIIa, şi/sau (iv) protecţia faţă de (sau o reducere a) clivarea prekalikreinei plasmatice pentru a genera kalikreină plasmatică. Compusul cu Formula A pentru utilizare în tratamente conform invenţiei este prin urmare un candidat adecvat pentru a fi un tratament eficient avantajos al atacurilor HAE acute, deoarece el aţionează rapid şi puternic (de exemplu inhibitor) pe o perioadă de timp suficient de lungă.

Cum s-a discutat mai sus, în oricare din tratamentele invenţiei, compusul cu Formula A poate inhiba kalikreina plasmatică.

În oricare din tratamentele invenţiei, în special după o cantitate de dozaj a compusului cu formula A de cel puţin aproximativ 60 mg (mai specific, de cel puţin aproximativ 70 mg sau de aproximativ 80 mg cum ar fi de la aproximativ 80 mg până la aproximativ 900 mg, de la aproximativ 100 mg până la aproximativ 800 mg, de la aproximativ 200 mg până la aproximativ 700 mg, de la aproximativ 300 mg până la aproximativ 600 mg, sau de la aproximativ 400 mg până la aproximativ 600 mg, specific de 600 mg), compusul cu Formula A poate inhiba clivarea factorului XII pentru a genera factorul XIIa. În oricare din tratamentele invenţiei, în special după o cantitate de dozaj a compusului cu formula A de cel puţin aproximativ 60 mg (mai specific, de cel puţin aproximativ 70 mg sau de aproximativ 80 mg cum ar fi de la aproximativ 80 mg până la aproximativ 900 mg, de la aproximativ 100 mg până la aproximativ 800 mg, de la aproximativ 200 mg până la aproximativ 700 mg, de la aproximativ 300 mg până la aproximativ 600 mg, sau de la aproximativ 400 mg până la aproximativ 600 mg, specific de 600 mg), compusul cu Formula A poate inhiba clivarea prekalikreinei plasmatice în kalikreina plasmatică. În oricare din tratamentele invenţiei, în special după o cantitate de dozaj a compusului cu formula A de cel puţin aproximativ 60 mg (mai specific, de cel puţin aproximativ 70 mg sau de aproximativ 80 mg cum ar fi de la aproximativ 80 mg până la aproximativ 900 mg, de la aproximativ 100 mg până la aproximativ 800 mg, de la aproximativ 200 mg până la aproximativ 700 mg, de la aproximativ 300 mg până la aproximativ 600 mg, sau de la aproximativ 400 mg până la aproximativ 600 mg, specific de 600 mg), compusul cu Formula A poate conduce la inhibarea (de exemplu blocarea) activării sistemului de contact până la 6 ore după cantitatea de dozaj. În unele realizări, unde o cantitate de dozaj de cel puţin aproximativ 60 mg (mai specific, de cel puţin aproximativ 70 mg sau de aproximativ 80 mg cum ar fi de la aproximativ 80 mg până la aproximativ 900 mg, de la aproximativ 100 mg până la aproximativ 800 mg, de la aproximativ 200 mg până la aproximativ 700 mg, de la aproximativ 300 mg până la aproximativ 600 mg, sau de la aproximativ 400 mg până la aproximativ 600 mg, specific de 600 mg) este administrată, activarea sistemului de contact poate fi inhibată (de exemplu blocată) timp de cel puţin 6 ore, de exemplu timp de între 6 ore şi 12 sau 18 ore după cantitatea de dozaj.

Figuri

În figuri, termenul „compus» înseamnă compusul cu Formula A.

Figura 1: model de difracţie cu raze X pe pulbere al compusului cu formula A, cum este generat în Exemplul 1.

Figura 2A: Rezultate de test prezentând activitatea kalikreinei plasmatice de inhibare a compusului cu formula A şi un inhibitor C1 (C1-INH) în plasma nediluată activată cu (DXS).

Figura 2B: Rezultate de test prezentând activitatea inhibitoare a kalikreinei plasmatice a compusului cu formula A şi un inhibitor C1 (C1-INH) în plasma nediluată activată cu DXS.

Figura 3A: Rezultatele testului de comparare a activităţii kalikreinei plasmatice de inhibare a compusului cu formula A şi a C1-INH în plasma diluată activată cu DXS.

Figura 3B: Rezultatele testului de comparare a activităţii de inhibare a compusului cu formula A şi a C1-INH după adăugarea la plasma umană nediluată preactivată. Datele sunt exprimate ca fluorescenţă totală în timp (unităţi de fluorescenţă) medie ± SEM a n=3 experimente.

Figura 4A: Rezultatele de test (bioanalitice) care prezintă concentraţiile plasmatice ale compusului cu formula A între 0 şi 24 ore post doză, la subiecţii nealimentaţi din opt (8) cohorte cu doză unică crescătoare.

Figura 4B: Tabelul valorilor Cmax determinate din rezultatele de test (bioanalitice) prezentate în Figura 4A.

Figura 5A: Rezultatele de test care prezintă activitatea kalikreinei plasmatice în plasma nediluată activată cu DXS pentru cohortele 6 până la 8 (160 mg, 300 mg, şi 600 mg).

Figura 5B: Rezultatele de test care prezintă activitatea medie a kalikreinei plasmatice şi concentraţia medie în plasmă a compusului cu formula A în plasma nediluată la subiecţii din cohorta 8 (doză de 600 mg).

Figura 6A: Rezultatele de test care prezintă măsurătorile cinetice fluorescente medii care indică un timp de întârziere în activitatea catalitică în timpul activării sistemului de contact în plasma nediluată activată cu DXS a unui subiect care are a primit o doză de 600 mg a compusului cu formula A.

Figura 6B: O mărire a Figurii 6A între 0 şi 5 minute după activarea catalitică.

Figura 7: Rezultatele de test care prezintă protecţia HK procentuală medie la momentele de timp post dozaj selectate în plasma nediluată activată cu DXS pentru cohortele 6 până la 8 (160 mg, 300 mg, şi 600 mg), şi o reprezentare a imaginii WES pe gel a datelor imunocolorate.

Figura 8: Rezultatele de test care prezintă efectul compusului cu formula A asupra clivării HK activată cu DXS la momentele de timp post dozaj selectate în cohorta 8 (600mg), şi o reprezentare a imaginii WES pe gel a datelor imunocolorate.

Figura 9: Rezultatele de test care prezintă efectul compusului cu formula A asupra clivării prekalikreinei plasmatice activate cu DXS (PPK), la momentele de timp post dozaj selectate în cohorta 8 (600mg), şi o reprezentare a imaginii WES pe gel a datelor imunocolorate.

Figura 10: Rezultatele de test care reprezintă efectul compusului cu formula A asupra generării de FXIIa activată cu DXS, la momentele de timp post dozaj selectate în cohorta 8 (600mg), şi o reprezentare a imaginii WES pe gel a datelor imunocolorate.

Figura 11: Rezultatele de test (bioanalitice) care prezintă efectul concentraţiei în plasmă a compusului cu formula A la diferite stadii post doză în cohorta 8 (600mg) la momentele de timp selectate pentru analiza HK, FXlla, PPK.

Figura 12: Rezultatele de test care nu prezintă nici un efect alimentar semnificativ asupra activităţii inhibitoare a kalikreinei plasmatice a compusului cu formula A în plasma nediluată activată cu DXS.

Figurile 13A şi 13B: Rezultatele de test care prezintă un curs de timp al clivării activate cu sulfat de dextran a HK în întreaga plasmă HAE nediluată, determinat utilizând colorarea western, şi o imagine colorată reprezentativă.

Figurile 14A şi 14B: Rezultatele de test care prezintă răspunsul la doză al compusului cu formula A pe nivelurile HK cu lungime completă în plasma de control a sănătăţii activată cu sulfat de dextran şi plasma HAE, şi imagini reprezentative pe gel ale sistemului WES.

Figura 15: Date farmacocinetice preliminare din studiul prezent de fază 2 în desfăşurare.

Figura 16A: Concentraţiile medii în plasmă în timp a 4 cohorte din studiul de fază 1 cu doze multiple.

Figura 16B: Concentraţiile medii în plasmă în timp (scară semi-logaritmică) a 4 cohorte din studiul de fază 1 cu doze multiple.

Realizările furnizate aici pot fi mai complet înţelese prin referinţă la următoarele exemple. Aceste exemple sunt înţelese ca fiind ilustrative pentru tratamentele furnizate aici, dar nu sunt în nici un fel limitative. Într-adevăr, domeniul invenţiei este definit prin revendicări.

În timp ce aici sunt furnizate exemple ale anumitor realizări particulare, va fi evident celor calificaţi în domeniu că pot fi făcute diferite schimbări şi modificări. Astfel de modificări sunt de asemenea intenţionate să se încadreze în domeniul din revendicările anexate.

Detalii experimentale generale

În următoarele exemple, sunt utilizate următoarele abrevieri şi definiţii:

Aq Soluţie apoasă DCM Diclorometan DMF N,N-Dimetilformamidă DMSO Dimetil sulfoxid DXS Sulfat de dextran EtOAc Acetat de etil FXII Factor XII FXlla Factor XIIa HK Kininogen cu masă moleculară mare Hrs Ore HOBt Hidroxibenzotriazol IPA 2-Propanol / Propan-2-ol / Izo-propanol LCMS Spectrometrie de masă cu cromatografie de lichide Me Metil MeCN Acetonitril MeOH Metanol Min Minute MS Spectru de masă RMN Spectru de rezonanţă magnetică nucleară - spectrele RMN au fost înregistrate la o frecvenţă de 400MHz dacă nu este indicat altfel Pet. Eter Fracţiune de eter de petrol care fierbe la 60-80°C Ph Fenil PKa Kalikreină plasmatică PPK Prekalikreină plasmatică SWFI Apă sterilă pentru injecţie Rt Temperatura camerei THF Tetrahidrofuran XRPD Difracţie cu raze X pe pulbere

Toate reacţiile au fost efectuate sub o atmosferă de azot în afară de cazul când s-a specificat altfel.

Spectrele 1H RMN au fost înregistrate pe un spectrometru Bruker (400MHz) sau JEOL (400MHz) cu referire la solventul deuteriu şi la temperatura camerei

Ionii moleculari au fost obţinuţi utilizând LCMS care a fost efectuată utilizând o coloană Chromolith Speedrod RP-18e, 50 × 4,6 mm, cu un gradient liniar de la 10% până la 90% 0,1% HCO2H/MeCN în 0,1% HCO2H/H2O timp de 13 min, debit 1,5 mL/min, sau utilizând Agilent, X-Select, acidic, 5-95% MeCN/apă timp de 4 min. Datele au fost colectate utilizând un spectrometru de masă Thermofinnigan Surveyor MSQ cu ionizare prin electropulverizare în conjuncţie cu un sistem Thermofinnigan Surveyor LC.

Alternativ, ionii moleculari au fost obţinuţi utilizând LCMS care a fost efectuată utilizând o coloană Agilent Poroshell 120 EC-C18 (2,7µm, 3,0 × 50mm) cu 0,1% v/v acid formic în apă [eluent A]; MeCN [eluent B]; debit 0,8mL/min şi timp de echilibrare de 1,5 minute între mostre, cu gradientul prezentat mai jos. Detecţia masei a fost realizată cu spectrometrul de masă API 2000 (electropulverizare).

Gradient:

Timp (min) Eluent A (%) Eluent B (%) 0,00 95 5 0,20 95 5 2,00 5 95 3,00 5 95 3,25 95 5 3,50 95 5

Unde produsele au fost purificate prin cromatografie rapidă, 'siliciu' se referă la gelul de siliciu pentru cromatografie, 0,035 până la 0,070 mm (220 până la 440 mesh) (de exemplu gel de siliciu Merck 60), şi o presiune aplicată de azot de până la 10 p.s.i eluare accelerată pe coloană. Purificările prin HPLC preparativă cu fază inversă au fost efectuate utilizând un sistem de pompare cu gradient binar Waters 2525 la un debit uzual de 20 mL/min utilizând un detector matriceal cu fotodiode Waters 2996.

Toţi solvenţii şi reactivii comerciali au fost utilizaţi aşa cum au fost primiţi.

Numele chimic a fost generat utilizând un software automatizat cum ar fi software-ul Autonom furnizat ca o parte din pachetul ISIS Draw de la MDL Information Systems sau software-ul Chemaxon furnizat ca componentă a MarvinSketch sau ca o componentă a IDBS E-WorkBook.

Tiparele de difracţie cu raze X pe pulbere au fost colectate pe un difractometru Philips X-Pert MPD şi au fost analizate utilizând următoarele condiţii experimentale (Metodă A), în afară de cazul când se specifică altfel:

Tube anodic: Cu

Generator de tensiune: 40 kV

Curentul tubului: 40 mA

Lungime de undă alfa1: 1,5406 Е

Lungime de undă alfa2: 1,5444 Å

Unghi de pornire [2θ]: 4

Unghi final [2θ]: 40

Scanare continuă

Aproximativ 2 mg de mostră sub analiza au fost comprimate uşor pe suportul pentru mostră din siliciu, tăiate oblic cu un singur fundal zero XRPD. Mostra a fost apoi încărcată în difractometru pentru analiză.

Exemplul 1 - Prepararea compusului cu formula A

A. 1-(4-Hidroximetil-benzil)-1H-piridin-2-onă

4-(Clorometil)benzilalcoolul (5,0 g, 31,93 mmol) a fost dizolvat în acetonă (150 mL). S-au adăugat 2-hidroxipiridină (3,64 g, 38,3 mmol) şi carbonat de potasiu (13,24 g, 95,78 mmol) şi amestecul de reacţie a fost agitat la 50°C timp de 3 ore, timp după care solventul a fost îndepărtat în vid şi reziduul preluat în cloroform (100 mL). Această soluţie a fost spălată cu apă (30 mL), saramură (30 mL), uscată (Na2SO4) şi evaporată în vid. Reziduul a fost purificat prin cromatografie rapidă (siliciu), eluent 3% MeOH / 97% CHCl3, pentru a da un solid alb identificat ca 1-(4-hidroximetil-benzil)-1H-piridin-2-onă (5,30g, 24,62mmol, randament 77%).

[M+Na]+ = 238.

B. 1-(4-Clorometil-benzil)-1H-piridin-2-onă

1-(4-Hidroximetil-benzil)-1H-piridin-2-ona (8,45 g, 39,3 mmol), DCM uscat (80 mL) şi trietilamina (7,66 ml, 55,0 mmol) au fost răcite într-o baie de gheaţă. S-a adăugat clorură de metansulfonil (3,95 ml, 51,0 mmol) şi s-a agitat în baie cu gheaţă timp de 15 min. Baia cu gheaţă a fost îndepărtată şi agitarea a continuat la temperatura camerei peste noapte. Amestecul de reacţie a fost partiţionat între DCM (100 mL) şi soluţie apoasă saturată de NH4Cl (100 mL). Stratul apos a fost extras cu DCM suplimentar (2 × 50 mL) şi organicele combinate au fost spălate cu saramură (50 mL), uscate pe Na2SO4, filtrate şi concentrate pentru a da 1-(4-clorometil-benzil)-1H-piridin-2-onă (8,65 g, 36,6 mmol, randament 93%) ca solid galben pal.

[MH]+ = 234,1.

C. 3-(Metoximetil)-1-(4-((2-oxopiridin-1(2H)-il)metil)benzil)-1H-pirazol-4-carboxilat de metil

Carbonatul de potasiu (519 mg, 3,76 mmol) a fost adăugat la o soluţie de 3-(metoximetil)-1H-pirazol-4-carboxilat de metil (320 mg, 1,88 mmol; nr. CAS 318496-66-1 (sintetizată în conformitate cu metoda descrisă în WO 2012/009009)) şi 1-(4-(clorometil)benzil)piridin-2(1H)-onă (527 mg, 2,26 mmol) în DMF (5 mL) şi au fost încălzite la 60°C peste noapte. Amestecul de reacţie a fost diluat cu EtOAc (50 mL) şi spălat cu saramură (2 × 100 mL), uscat pe sulfat de magneziu, filtrat şi redus în vid. Produsul brut a fost purificat prin cromatografie rapidă (coloană de 40 g, 0-100% EtOAc în izohexani) pentru a da doi regioizomeri. Al doilea izomer de pe coloană a fost colectat pentru a da 3-(metoximetil)-1-(4-((2-oxopiridin-1(2H)-il)metil)benzil)-1H-pirazol-4-carboxilatul de metil (378 mg, 1,01 mmol, randament 53,7%) ca gumă incoloră. [MH]+ = 368,2.

D. Acid 3-(metoximetil)-1-(4-((2-oxopiridin-1(2H)-il)metil)benzil)-1H-pirazol-4-carboxilic

La 3-(metoximetil)-1-(4-((2-oxopiridin-1(2H)-il)metil)benzil)-1H-pirazol-4-carboxilatul de metil (3,77 g, 10,26 mmol) în THF (5 mL) şi MeOH (5 mL) s-a adăugat soluţie de 2M NaOH (15,39 ml, 30,8 mmol) şi s-a agitat la temperatura camerei peste noapte. S-a adăugat 1M HCl (50 mL) şi s-a extras cu EtOAc (50 mL). Stratul organic a fost spălat cu saramură (50 mL), uscat pe sulfat de magneziu, filtrat şi redus în vid pentru a da acidul 3-(metoximetil)-1-(4-((2-oxopiridin-1(2H)-il)metil)benzil)-1H-pirazol-4-carboxilic (1,22 g, 3,45 mmol, randament 33,6%) ca pulbere albă.

[MH]+ = 354,2.

E. 3-Fluoro-4-metoxi-piridin-2-carbonitril

Într-o fiolă mare la microunde, s-a adăugat cianură de cupru (I) (1,304 g, 14,56 mmol) la o soluţie de 2-bromo-3-fluoro-4-metoxipiridină (1 g, 4,85 mmol) în DMF (5 mL). Eprubeta de reacţie a fost etanşată şi încălzită la 100°C timp de 16 ore. Amestecul de reacţie a fost diluat cu apă (20 mL) şi EtOAc (20 mL). Suspensia groasă a fost sonicată şi a necesitat apă suplimentară (40 mL) şi EtOAc (2 × 50 mL) cu sonicare pentru a rupe precipitatul solid. Straturile combinate au fost filtrate printr-un dop de celite şi stratul organic izolat, a fost spălat cu saramură (50 mL), uscat pe sulfat de magneziu, filtrat şi solventul îndepărtat sub presiune redusă pentru a da un solid verde pal identificat ca compusul dorit 3-fluoro-4-metoxi-piridin-2-carbonitril (100 mg, 0,578 mmol, randament 12%).

F. Ester terţ-butilic al acidului (3-fluoro-4-metoxi-piridin-2-ilmetil)-carbamic

3-Fluoro-4-metoxi-piridin-2-carbonitrilul (100 mg, 0,578 mmol) a fost dizolvat în metanol anhidru (10 mL, 247 mmol) şi s-a adăugat hexahidrat de clorură de nichel (14 mg, 0,058 mmol) urmată de dicarbonat de di-terţ-butil (255 mg, 1,157 mmol). Soluţia verde pal rezultată a fost răcită într-o baie de sare cu gheaţă la -5°C şi apoi s-a adaugat borohidrură de sodiu (153 mg, 4,05 mmol) în porţii menţinând temperatura reacţiei la ~0°C. Soluţia maro intens a fost lăsată să se agite la 0°C şi lăsată să se încălzească încet la rt şi apoi lăsată să se agite la rt timp de 3 ore. Amestecul de reacţie a fost evaporat la sec la 40°C pentru a da un reziduu negru care a fost diluat cu DCM (10 mL) şi spălat cu carbonat acid de sodiu (10 mL). S-a format o emulsie, astfel că organicele au fost separate printr-un cartuş de separare a fazelor şi concentrate. Lichidul brut a fost purificat prin cromatografie eluând cu EtOAc / izo-hexani pentru a da compusul din titlu, ester terţ-butilic al acidului (3-fluoro-4-metoxi-piridin-2-ilmetil)-carbamic ca ulei galben clar (108 mg, randament 62%).

[MH]+ = 257.

G. Sare clorhidrat de C-(3-fluoro-4-metoxi-piridin-2-il)-metilamină

Esterul terţ-butilic al acidului (3-fluoro-4-metoxi-piridin-2-ilmetil)-carbamic (108mg, 0,358mmol) a fost preluat în alcool izopropilic (1 mL) şi apoi a fost adăugat HCl (6N în alcool izopropilic) (1 mL, 0,578 mmol) la rt şi au fost lăsate să se agite la 40°C timp de 2 ore. Amestecul de reacţie a fost concentrat sub presiune redusă şi apoi a fost triturat cu eter, sonicat şi apoi decantat pentru a da un solid colorat crem (75 mg, randament 55%) identificat ca sare clorhidrat de C-(3-fluoro-4-metoxi-piridin-2-il)-metilamină. [MH]+ = 157.

Exemplul 1a - N-[(3-Fluoro-4-metoxipiridin-2-il)metil]-3-(metoximetil)-1-({4-[(2-oxopiridin-1-il)metil]fenil}metil)pirazol-4-carboxamidă (Compus cu formula A)

Acidul 3-(metoximetil)-1-(4-((2-oxopiridin-1(2H)-il)metil)benzil)-1H-pirazol-4-carboxilic (825 mg, 2,34 mmol) şi sarea clorhidrat de C-(3-fluoro-4-metoxi-piridin-2-il)-metilamină (450 mg, 2,34 mmol) au fost dizolvate în DCM în timp ce erau răcite la 0°C. S-au adăugat clorhidrat de 1-etil-3-(3-dimetilaminopropil)carbodiimidă (627,0 mg, 3,27 mmol), HOBt (378,8 mg, 2,80 mmol) şi trietilamină (1,63 mL, 1182 mmol) în timp ce s-a agitat, amestecul a fost lăsat să se încălzească la rt şi agitarea a continuat timp de 20 ore. S-a adăugat cloroform (50 mL), amestecul a fost spălat cu NaHCO3 (apos) saturat şi redus în vid. Materialul brut a fost purificat prin cromatografie eluând cu metanol/DCM. Solventul a fost îndepărtat în vid şi solidul rezultat a fost triturat cu dietil eter. Solidele rezultate au fost colectate prin filtrare pentru a da compusul cu Formula A. [MH]+ = 492,0.

RMN (CD3OD) δ: 3,41 (3H, s), 4,03 (3H, s), 4,65 (2H, s), 4,72 (2H, d, J=2,3Hz), 5,24 (2H, s), 5,37 (2H, s), 6,44 (1H, td, J = 1,4, 6,8Hz), 6,62 (1H, d, J = 9,0Hz), 7,18-7,22 (1H, m), 7,31-7,38 (4H, m), 7,56-7,60 (1H, m), 7,75 (1H, dd, J = 1,9, 7,1Hz), 8,18 (1H, s), 8,27 (1H, d, J = 5,6Hz) ppm.

O difractogramă XRPD a compusului cu formula A rezultantă din procedura de mai sus, este prezentată în Figura 1.

Tabelul poziţiei maximului:

Nr. Poz. [°2Teta] Rel. Int. [%] 1 4,436 32,36 2 5,0471 58,74 3 10,2255 43,07 4 11,2061 48,44 5 12,0101 16,4 6 12,5494 37,17 7 13,165 67,26 8 14,4984 38,94 9 15,8919 23,54 10 16,2983 34,56 11 17,4492 36,63 12 17,8564 71,49 13 18,6888 21,9 14 20,285 26,12 15 21,1598 100 16 22,04 87,76 17 22,5857 36,38 18 23,4408 14,33 19 24,3045 31,11 20 25,1655 78,97 21 25,3728 93,91 22 26,4946 56,79 23 27,991 76,91 24 28,7495 22,99 25 30,7611 13,4 26 32,413 17,2 27 37,2144 14,13 28 38,1171 14,14

Exemplul 2 - Prepararea unei forme de dozare cuprinzând compusul cu Formula A

Amestecare şi compactare cu rolă

Echipament: compactor cu microrole Freund Vector TFC Lab şi granulator (compactorul cu role şi granulatorul sunt entităţi separate). Parametrii echipamentului sunt mai jos:

Parametru Interval utilizat Viteză şurub (rpm) 10,0 - 20,0 Viteză rolă (rpm) 1,0 - 2,0 Forţă rolă (kN) 0,50 - 12,00 Dimensiune de screening a granulatorului (mm) 1

Metodă

Două formulări tabletă (tabletele A şi B) au fost preparate în conformitate cu următoarea metodă la o scală de amestecare de 30g pentru a produce tablete având componentele în cantităţile prezentate mai jos.

Pentru fiecare din tablete, amestecurile au fost preparate trecând componentele intragranulare printr-o sită de 355 µm la o scară adecvată pentru domeniul compactorului cu role într-un vas de sticlă utilizând un amestecător Turbula la 34 rpm. Amestecul a fost apoi rulat prin compactorul cu role utilizând parametrii descrişi mai sus. Benzile produse au fost colectate într-un recipient dimensionat adecvat. Benzile colectate au fost apoi supuse granulatorului fixat cu o sită de 1 mm şi granulele rezultate au fost colectate pentru procesare ulterioară în aval.

Tabletare

Echipament: presă pentru tablete cu staţie unică RIVA Mini. Parametrii echipamentului sunt prezentaţi mai jos:

Parametru Interval utilizat Diametrul sculei Rotund de 8 mm Forţă (kN) 6 - 10 Greutate de umplere (mg) 178 - 300

Granulele au fost ulterior amestecate cu excipienţii lor extragranulari, respectiv. Excipienţii extragranulari au fost preparaţi prin cernere printr-o sită de 355 µm într-un vas de sticlă utilizând un amestecător Turbula la 34 rpm. Masa ţintă a tabletei a fost apoi distribuită şi comprimată manual în tablete. Tableta A a fost comprimată la o forţă de comprimare de la 7,2 până la 8,8 kN. Tableta B a fost comprimată la o forţă de comprimare de la 6,9 până la 7,7 kN.

Tabletele au fost găsite ca fiind robuste. Tabletele A şi B au fost ulterior depuse pentru testarea stabilităţii pe termen lung.

Producţia de tablete per metoda descrisă mai sus a fost scalată până la 180g cu un timp de compactare al rolei de aproximativ 60 minute.

Exemplul 3 - Comparaţie a compusului cu formula A cu un inhibitor C1 (C1-INH)

Scop: pentru a identifica proprietăţile biochimice şi biofizice ale compusului cu formula A care contribuie la eficacitatea sa optimă în controlarea sistemului Kalikreină Kinină în plasma. Aceste proprietăţi sunt apoi comparate cu C1-INH ca reper terapeutic pentru HAE.

Metode:

Activitatea inhibitoare a kalikreinei plasmatice in vitro a fost determinată utilizând metodele standard publicate (vezi de exemplu Johansen şi colab., Int. J. Tiss. Reac. 1986, 8, 185; Shori şi colab., Biochem. Pharmacol., 1992, 43, 1209; Stürzebecher şi colab., Biol. Chem. Hoppe-Seyler, 1992, 373, 1025). Kalikreina plasmatică umană (Protogen) a fost incubată la 25°C cu substrat fluorogenic H-DPro-Phe-Arg-AFC şi diferite concentraţii ale compusului de testat. Activitatea enzimei reziduale (viteza iniţială de reacţie) a fost determinată prin măsurarea modificării în absorbanţa optică la 410 nm şi a fost determinată valoarea IC50 pentru compusul de testat.

Viteza de formare a complexului inhibitor al enzimei (Kon) a fost determinată utilizând Pka purificat rapid, amestecat cu o soluţie care conţine substrat fluorogenic şi un interval de concentraţii de inhibitor. Stabilirea inhibării dependente de timp a fost apoi utilizată pentru a calcula viteza de formarea a complexului inhibitor al enzimei pentru fiecare concentraţie de inhibitor. Kon a fost calculată reprezentând grafic viteza de inhibare versus concentraţia inhibitoare. Datele din Tabelul 1 sunt prezentate în µM-1 sec-1.

Activitatea catalitică a PKa în plasma activată cu sulfat de dextran (DXS, Sigma; 10 µg/ml) (1:4 plasmă de control VisuCon-F diluată sau nediluată, Affinity Biologicals Inc) a fost determinată prin hidroliza dependentă de timp a substratului fluorogenic. Pentru IC50 şi determinarea eficacităţii, compusul cu Formula A sau C1-INH (Sigma Cat #E0518) au fost adăugate fie înainte (Figurile 2A şi 2B) sau fie după (Figura 3A) adăugarea de DXS în plasmă.

Clivarea activată cu DXS a HK în plasma nediluată a fost efectuată în absenţa sau în prezenţa a 300 nM inhibitor PKa şi cuantificată prin electroforeză SDS-PAGE în gel, utilizând 7,5% geluri Criterion TGX Precast (Biorad). Transferul a fost făcut pe membrana Imunobilon-FL PVDF. Analiza imagistică a fost făcută utilizând sistemul imagistic LICOR. Anticorpul anti-HK monoclonal de şoarece (MAB15692, R&D Systems) a fost utilizat pentru imunocolorarea tradiţională. Datele sunt prezentate ca % din HK rămas după 20 min de incubare cu DXS în comparaţie cu nivelurile HK din plasma neactivată (Tabelul 1).

Fracţiunea fără plasmă a fost determinată utilizând sistemul „Rapid Equilibrium Dialysis» (Thermo Scientific), compuşii testaţi au fost preparaţi la 5 µM în plasmă umană curată şi dializaţi împotriva tamponului fosfat timp de 5 ore la 37°C. Cuantificarea compusului partiţionat în două camere ale dispozitivului de dializă, a fost efectuată prin LCMS/ MS. Fracţiunea compusului nelegată la proteinele din plasmă a fost prezentată ca % din total.

Abilitatea compusului de a inhiba activitatea enzimatică a plasmei preactivate a fost evaluată prin adăugarea compusului după stimularea cu DXS. Alicotele plasmei (20 µL) au fost amestecate cu 2,5 µL de soluţie conţinând 1.300 mM substrat fluorogenic (H-DPro-Phe-Arg-AFC) şi cu 2,5 µL de soluţie de sulfat de dextran (DXS; 100 µg/mL) care a acţionat ca un activator al căii plasmatice kalikreină-kinină. Activitatea enzimei a fost imediat măsurată prin monitorizarea acumulării de fluorescenţă eliberată din substrat prin clivarea substratului timp de 16 minute. La 3,5 minute dupa adăugarea DXS, au fost adăugaţi 5 µl de inhibitori sau control cu apă în fiecare godeu. Compusul a fost testat la concentraţii de 300, 1000 şi 3000 nM. Au fost de asemenea incluse C1-INH la o concentraţie de 3000 nM şi controalele cu vehicul. Datele sunt prezentate în Figura 3B.

Rezultate:

Aşa cum se arată în Figura 2, în testele care utilizează substratul fluorogenic, compusul cu Formula A pare să fie un inhibitor foarte puternic al PKa cu o potenţă de 17 ori şi de 20 ori vs. C1-INH adăugat exogen în plasma diluată (Figura 2A) şi în plasma nediluată (Figura 2B), respectiv.

Tabelul 1 prezentă profilul biochimic al terapiilor testate în acest exemplu.

IC50 a enzimei purificate nM IC50 a enzimei plasmatice nM Kon (µM-1 sec-1) Fracţiunea fără plasmă % % Protecţie HK C1-INH 50 1700 0,04 Compus cu formula A 6 71 11 25 85

Figura 3A prezintă o comparaţie a efectelor celor doi inhibitori: compusul cu formula A şi C1-INH, asupra activităţii kalikreinei plasmatice în plasma (diluată 1:4) activată cu DXS. Ambii inhibitori au fost adăugaţi la concentraţii de zece ori valoarea lor IC50 în plasmă, la aproximativ 100 secunde după adăugarea de DXS.

Figura 3B arată că adăugarea compusului cu formula A după activarea plasmei cauzează inhibarea rapidă şi dependentă de doză a activităţii enzimei în comparaţie cu acţiunea mai lentă a C1-INH.

Tabelul 2 arată potenţa biochimică şi selectivitatea compusului cu formula A împotriva enzimelor izolate umane utilizând metode din literatură, ca pentru testul kalikreinei plasmatice in vitro descris mai sus.

Compus Ki (nM) Kalikreină plasmatică 3,02 Selectivitate vs PKa Ori Kalikreină tisulară (KLK1) >6000 Factor XIa >6000 Factor XIIa >6000 Trombină >6000 Tripsină >6000

Exemplul 4 - Studiu de fază I cu doză unică crescătoare la bărbaţii sănătoşi şi efectul alimentar al compusului

Scop: de a evalua efectele farmacodinamice (PD) ale compusului cu formula A când se administrează oral, utilizând teste plasmatice complete ex vivo pentru activitatea catalitică a kalikreinei plasmatice şi clivarea HK, în mostre dintr-un studiu de fază 1 cu doză unică crescătoare la bărbaţii adulţi sănătoşi. De asemenea, un scop a fost de a investiga siguranţa, tolerabilitatea şi efectele farmacocinetice (PK) ale compusului cu formula A când este administrat oral.

Metode:

Acest studiu a fost un studiu randomizat, dublu-mascat, contolat cu placebo, cu doză unică crescătoare (SAD) şi încrucişat pentru efectul alimentelor şi formulărilor de capsule/tablete.

La 64 de participanţi masculini sănătoşi (n=6 activi, 2 placebo per cohortă, 8 cohorte SAD) le-au fost administrate doze unice crescătoare de compus cu Formula A: 5, 10, 20, 40, 80, 160, 300 sau 600 mg într-o capsulă.

La 8 participanţi le-au fost administrate 100 mg de compus cu Formula A într-un studiu încrucişat de formulare a capsulei şi a unei tablete.

La 12 participanţi le-au fost administrate 600 mg de compus cu Formula A în tr-un studiu încrucişat de efect alimentar.

Mostrele pentru evaluarea farmacocineticilor (PK) şi PD au fost luate la intervale repetate de 48 ore.

Mostrele de plasmă utilizate pentru evaluarea PK au fost analizate utilizând o metodă validată de spectrometrie de masă în tandem cu cromatografia de lichide (LC MS/MS).

Măsurătorile PD au fost determinate în plasmă nediluată stimulată cu sulfat de dextran (DXS) utilizând un test de enzimă fluorogenică şi un imunotest de clivare HK pe bază capilară.

Activitatea catalitică a PKa în mostrele de plasmă stimulate cu DXS (Sigma; 10 µg/mL) din studiul de fază 1 al compusului cu Formula A a fost determinată prin hidroliza dependentă de timp a substratului fluorogenic în toate mostrele din toate părţile studiului.

Timpul până la apariţia activităţii enzimatice amidolitice detectabile în plasma stimulată cu DXS (timp de întârziere) a fost calculat din testul de activitate catalitică. Sensibilitatea de detecţie a vitezei activităţii catalitice în plasmă pe baza utilizării unui fluorimetru Spark (Tecan) este o creştere a fluorescenţei pentru a atinge 1ΔF unităţi/sec.

Clivarea stimulată cu DXS a HK, în plasma nediluată a fost cuantificată prin imunotestul pe bază capilară pe sistemul Wes (ProteinSimple) utilizând anticorpul anti-HK monoclonal şi detecţia pe bază de chemiluminiscenţă. Clivarea HK mediată de kalikreina plasmatică în plasma umană citrată nediluată a fost indusă de activarea sistemului de contact cu DXS (6,25 µg/ml) la 4°C în mostrele selectate din faza SAD.

Clivarea stimulată cu DXS a prekalikreinei plasmatice şi a Factorului XII (FXII) a fost cuantificată printr-un imunotest pe bază de capilaritate, în mod analog cu sistemul Wes (ProteinSimple).

Rezultate:

Figura 4A prezintă concentraţiile plasmatice ale compusului cu formula A de la 0 până la 24 ore după doză. Cum se poate vedea, când se administrează oral, compusul cu Formula A a obţinut o expunere rapidă în plasmă şi dependentă de doză în intervalul de dozare testat de la 5 mg până la 600 mg. Figura 4A prezintă curbele de concentraţie şi Figura 4B prezintă Cmax pentru fiecare cohortă SAD. Compusul cu Formula A a fost administrat ca o formulare capsulă şi subiectul a fost în stare de înfometare.

Figura 5A prezintă teste enzimatice în plasma nediluată activată, efectuate pe mostre din cohortele 6, 7, şi 8. Dozele de 160 mg şi mai mari, au demonstrat o inhibare medie >90% a activităţii catalitice a kalikreinei plasmatice între 45 min şi 2 ore pentru cohorta 6, şi între 20 min şi 4 ore pentru cohorta 7. O doză de 600 mg (cohorta 8) a furnizat o inhibare >90% a activităţii catalitice a kalikreinei plasmatice între 30 min şi 6 ore după doză şi o inhibare >50% timp de 10 ore (Figura 5B).

Măsurătorile fluorescente cinetice din testul enzimatic al plasmei nediluate pot fi reprezentate grafic ca curbe de progres ale testului (Figurile 6A şi 6B). Aceste curbe subliniază faptul că, compusul cu Formula A nu are numai un efect inhibitor asupra activităţii enzimei, ci de asemenea, creşte timpul până la apariţia activităţii catalitice în timpul activării sistemului de contact (timp de întârziere). În primele momente de timp după administrarea dozei, mostrele de plasmă nu au afişat activitate catalitică detectabilă nici chiar după activarea prelungită cu activator potent DXS. În acest test, subiectului i-a fost administrată o doză de 600 mg într-o formulare tabletă.

Figura 7 prezintă protecţia HK procentuală medie în plasma nediluată activată cu DXS (cohortele SAD 6 (160 mg), 7 (300 mg) şi 8 (600 mg)). Aşa cum se arată, toate cele trei doze de compus cu Formula A au fost capabile să inhibe activitatea catalitică a kilikreinei plasmatice peste 90% pentru o perioadă de timp. Durata acestor efecte PD a fost proporţională cu doza. Compusul cu Formula A este prezentat ca protejând HK de clivarea activată cu DXS în plasma nediluată timp de cel puţin 10 ore după o doză unică de 600 mg.

În Figura 7, imaginea reprezentativă a gelului sistemului WES a fost generată în activarea +/- DXS a mostrelor duplicat de plasmă nediluată de la un singur subiect din cohorta 8 care a primit 600 mg de compus cu formula A comparativ cu predoza (P-D).

În Figura 7, clivarea HK a fost evaluată după activarea cu DXS a mostrelor de plasmă nediluate la momentele de timp selectate din cohortele 6 până la 8. Datele sunt exprimate ca medie +/- SEM, n=6.

Pentru a evalua dacă compusul cu Formula A a redus de asemenea generarea de kalikreină plasmatică şi Factor XIIa, au fost utilizate imunoteste pentru a cuantifica nivelurile de proteine ale sistemului de contact în plasma activată cu DXS la predoză şi până la 12 ore după doza de 600 mg administrată oral în capsule. Rezultatele de la aceste teste sunt prezentate în Figurile 8 până la 11 şi arată că compusul cu Formula A nu numai că reduce clivarea HK, ci reduce de asemenea clivarea PPK şi reduce generarea de FXlla. Aceste rezultate sugerează că compusul cu Formula A inhibă sistemul de activare de contact prin întreruperea buclei de feedback pozitiv mediată de activarea stimulată cu Pka a FXII.

Figura 12 arată că nici un efect alimentar semnificativ nu a fost observat asupra profilului farmacodinamic (PD) al unei tablete de 600 mg furnizate în stare de alimentare şi de înfometare. Cum se poate vedea, efectele PD sunt observate rapid în starea de alimentare şi de înfometare cu inhibarea kalikreinei plasmatice de >90% obţinută în 30 minute în ambele stări.

Nici un eveniment advers grav nu a fost raportate în faza I a studiului. De asemenea, nu au existat semnale de tolerabilitate. Nici un subiect nu s-a retras din studiu.

Aceste date demonstrează că compusul cu Formula A are un efect inhibitor asupra bradichininei şi sistemelor de activare de contact. Cum s-a discutat mai sus, aceste efecte farmacodinamice sunt implicate în tulburări cum ar fi HAE. Aceste date arată de asemenea că compusul cu Formula A are un profil farmacocinetic adecvat pentru administrare orală.

Exemplul 5 - Imunoteste pentru investigarea compusului cu Formula A în protecţia kininogenului cu masă moleculară mare (HK) din clivarea mediată de PKa în HAE şi plasma de control

Metodă:

Clivarea kininogenului cu masă moleculară mare (HK) în plasma umană citrată nediluată a fost indusă de activarea sistemului de contact cu sulfat de dextran (DXS, Sigma #31395-10G; 6,25 µg/ml) pe gheaţă umedă. Plasma umană normală grupată (CONTROL) (VisuCon-F Congelate Control normal plasma) a fost cumpărată de la Affinity Biologicals Inc. Un stoc de lucru de 10mM de compus cu formula A („compus») în DMSO a fost preparat şi diluat în 1X PBS la respectivele concentraţii finale descrise. Plasma HAE a fost obţinută de la subiecţi cu HAE (n=6) şi deficienţa inhibitorului C1 a fost confirmată prin colorare Western. Protecţia HK de clivarea mediată de PKa în plasma nediluată întreagă stimulată cu DXS, a fost apoi determinată prin două metode; colorare tradiţională western şi un imunotest pe bază de capilaritate semiautomată.

Colorare Western: electroforeza pe gel SDS-PAGE a fost făcută utilizând 7,5% geluri prefabricate Criterion TGX (Bio-rad). Transferul a fost făcut pe membrană Immobilon-FL PVDF. Analiza imagistică a fost efectuată utilizând sistemul imagistic LICOR. Anticorpul HK anti-uman monoclonal de şoarece (MAB15692, R&D Systems) a fost utilizat pentru imunocolorarea tradiţională.

Imunotest pe bază de capilaritate pe sistemul WES (ProteinSimple):

Prepararea mostrei: Se combină o parte de amestec principal 5× fluorescent cu patru părţi din mostra de plasmă 1:200. Se vortexează pentru a se amesteca. Se încălzesc mostrele + amestecul principal fluorescent şi scara biotinilată la 95°C timp de 5 minute, se vortexează, şi se încarcă pe placa WES. Anticorpul HK anti-uman monoclonal a fost utilizat pentru această de metodă de detecţie pe bază de chemiluminiscenţă utilizând sistemul Wes (ProteinSimple).

Analiză: Se colectează măsurătorile zonei de maxim obţinute în software-ul Compass (fişier cbz) pentru masa moleculară a HK cu lungime completă a mostrei la acel respectiv moment de timp cu activarea indusă cu DXS. Zona de maxim este definită ca aria calculată pentru profilul maximului spectral pentru HK. Pentru a măsura inhibarea kalikreinei plasmatice de către compus, s-a calculat procentajul de HK cu lungime completă detectat.

Rezultate

Figurile 13A şi 13B prezintă cursul în timp al clivării HK activată cu sulfat de dextran în plasma HAE nediluată întreagă, determinată utilizând colorarea western, şi o culoare reprezentativă.

Figurile 14A şi 14B prezintă o imagine reprezentativă cu gel a sistemului WES şi că, compusul cu Formula A furnizează o protecţie dependentă de doză împotriva clivării HK atât în HAE cât şi în plasma de control sănătoasă stimulată cu sulfat de dextran determinată prin imunotest pe bază de capilaritate utilizând sistemul WES.

Exemplul 6 - Studiu de fază 2 al compusului cu formula A

Scop: pentru a evalua eficacitatea şi siguranţa compusului cu formula A în tratamentul la cerere al atacurilor de angioedem la subiecţii adulţi cu angioedem ereditar de tip I sau II.

Metode:

Studiul este un studiu clinic randomizat, dublu-mascat, controlat cu placebo, de fază 2, încrucişat, de evaluare a eficacităţii şi siguranţei compusului cu formula A („compus»), a unui inhibitor oral de kalikreină plasmatică, în tratamentul la cerere al atacurilor de angioedem la subiecţii adulţi cu angioedem ereditar de tip I sau II (număr EudraCT: 2018-004489-32).

Obiective:

Obiectiv primar:

• Să investigheze eficacitatea compusului în comparaţie cu placebo în oprirea progresului unui atac periferic sau abdominal de angioedem ereditar (HAE).

Obiective secundare:

• Să investigheze siguranţa şi tolerabilitate compusului. • Să investigheze profilul farmacocinetic (PK) al compusului când este luat în timpul perioadei intercritice dintre atacurile HAE. • Să investigheze profilul farmacodinamic (PD) al compusului în reducerea concentraţiei de kininogen cu masă moleculară mare clivat rezidual (HK) în timpul perioadei intercritice dintre atacurile HAE. • Să investigheze profilul PD al compusului în reducerea activităţii enzimatice a plasmei activate în timpul perioadei intercritice dintre atacurile HAE.

Stabiliri:

Acesta este un studiu clinic încrucişat de fază 2, în două părţi, în două secvenţe, în două perioade (2x2). Subiecţii cu HAE de tip I sau II vor fi recrutaţi prin centrele de tratament ale HAE din Europa şi S.U.A.

În Partea 1, subiecţii vor primi o singură doză orală de 600 mg de compus pentru a investiga siguranţa, PK şi PD ale compusului în timpul perioadei intercritice dintre atacurile HAE.

Subiecţii adulţi eligibili cu vârste ≥18 ani vor suferi o evaluare de screening pentru includerea în studiu, primesc un medicament de studiu, urmat de o evaluare de 4 ore, în clinică, de siguranţă şi PK / PD.

În Partea 2, subiecţii vor fi randomizaţi 1:1 la 2 secvenţe de tratament. Această parte a studiului va fi efectuată separat de clinică sau de spital. În Secvenţa 1 (braţul 1 al studiului) subiecţii vor primi o singură doză de 600 mg de compus pentru a trata primul atac HAE eligibil. După rezolvarea acestui atac, subiecţii vor primi o a doua doză unică de placebo pentru a trata cel de al doilea atac HAE eligibil.

În Secvenţa 2 (braţul 2 de studiu) subiecţii vor primi o singură doză de placebo pentru a trata primul atac HAE eligibil. După rezolvarea acestui atac, subiecţii vor primi o a doua doză unică de 600 mg de compus pentru a trata cel de al doilea atac HAE eligibil.

Este necesară o perioadă minimă de eliminare de 48 ore între fiecare doză de medicament de studiu.

Atacurile laringeale sau faciale nu sunt eligibile pentru tratament. Atacurile HAE trebuie să fie tratate în prima oră de la debut şi înainte de a ajunge severe pe scara globală a severităţii atacurilor. Subiecţii trebuie de asemenea să fie capabili să identifice începerea unui atac HAE. După debutul atacului HAE eligibil, subiecţii vor notifica medicul de studiu dedicat sau persoana calificată desemnată, cu o descriere a atacului HAE. Medicul de studiu dedicat sau persoana calificată vor confirma eligibilitatea atacului HAE şi vor cădea de acord cu administrarea medicamentului de studiu. Atacurile HAE necesită documentarea în jurnalul subiectului, a locaţiei atacului, simptomelor atacului, timpului de debut, severităţii atacului, şi momentul ultimei mese substanţiale înainte de dozare. Subiecţii vor lua medicamentul de studiu, conform instrucţiunilor, şi vor finaliza evaluările cronometrate ale simptomelor atacului lor HAE pe o perioadă de 48 ore aşa cum este document mai jos în Tabelul 3. Medicul de studiu dedicat sau persoana calificată vor contacta subiectul în 24 ore de la atacul HAE eligibil pentru a confirma siguranţa stării de bine a subiectului. Subiecţii vor fi instruiţi să contacteze medicul de studiu dedicat sau persoana calificată în cazul oricăror îngrijorări de siguranţă. În cazul hipersensibilităţii, subiecţii trebuie să contacteze medicul de studiu dedicat sau persoana calificată sau să contacteze cel mai apropiat serviciu de urgenţă. Medicul de studiu dedicat sau persoana calificată vor fi disponibili 24 ore/zi şi 7 zile/săptămână pentru a primi apelurile subiectului.

Tabelul 3: Frecvenţa evaluării subiectului

Perioadă de timp după administrarea medicamentului de studiu Frecvenţa evaluării subiectului* Fereastra de timp permisă pentru evaluare 0 ore - 4 ore La fiecare 30 min Nici una 4 ore - 12 ore La fiecare 1 oră +/- 15 min 12 ore - 24 ore La fiecare 3 ore +/- 30 min 36 ore O dată +/- 60 min 48 ore O dată +/- 60 min *în cazul în care este utilizat tratamentul convenţional al atacului, subiectul ar trebui să efectueze evaluări la fiecare 30 min timp de 4 ore după prima administrare a tratamentului convenţional al atacului. După aceasta, subiectul ar trebui să revină la frecvenţa originală a evaluărilor pe baza timpului de administrare al medicamentului de studiu.

Subiecţii se vor întoarce la clinică după primul atac HAE, înainte de cel de al doilea atac HAE, pentru a fi supuşi unor verificări de siguranţă incluzând raportarea evenimentelor adverse (AE), înregistrarea semnelor vitale, şi revizuirea jurnalului subiectului.

Odată ce două atacuri HAE au fost tratate în Partea 2, subiectul se va întoarce la clinică pentru a fi suspus verificărilor finale de siguranţă incluzând raportarea de AE-uri, înregistrarea semnelor vitale şi recoltarea unei mostre de sânge pentru măsurătorile de siguranţă de laborator.

Tratamentul convenţional al atacului este permis după 4 ore, sau mai devreme după cum este justificat, după ingerarea medicamentului de studiu, cu condiţia ca simptomele atacului HAE să fie considerate suficient de severe de către subiect pentru a necesita tratamentul în conformitate cu regimul uzual de tratament al subiectului, sau sunt considerate neeligibile pentru tratamentul cu medicamentul de studiu, sau sunt asociate cu simptome laringeale sau faciale. Înainte de utilizarea tratamentului convenţional al atacului, subiecţii vor notifica medicul de studiu dedicat sau persoana calificată care vor confirma că tratamentul convenţional este adecvat conform protocolului şi raportării subiectului despre severitatea simptomului. Subiecţilor li se permite să-şi trateze atacurile lor HAE cu tratamentul lor convenţional al atacului (pdC1INH sau rhC1INH intravenoasă [iv] sau icatibant).

Medicament experimental:

Compusul cu Formula A - tabletă de 100 mg acoperită cu film. Aceasta conţine următorii excipienţi: celuloză microcristalină, croscarmeloză de sodiu, povidonă, stearat de magneziu; acoperirea estetică conţine hipromeloză, monohidrat de lactoză, dioxid de titan şi triacetină.

Placebo la compusul tabletă de 100 mg acoperit cu film. Acesta conţine celuloză microcristalină, dioxid de siliciu coloidal, amidon glicolat de sodiu, şi stearil fumarat de sodiu şi este acoperit cu film; acoperirea estetică conţine hipromeloză, monohidrat de lactoză, dioxid de titan şi triacetină.

Nici o modificare a dozei de medicament din studiu nu este permisă în acest studiu.

Număr de subiecţi:

Aproximativ 60 subiecţi vor fi înscrişi în studiu pentru a se asigura că 50 subiecţi vor finaliza studiul.

Populaţie:

Populaţia de studiu va include subiecţi masculini şi feminini cu vârste de 18 ani sau mai mari cu HAE de tip I sau II.

Criterii de includere:

1. Subiecţi masculini sau feminini adulţi cu vârste de 18 ani şi mai mari.

2. Diagnostic confirmat de HAE de tip I sau II în orice moment de timp din istoricul medical:

a. Istoric clinic documentat, consistent cu HAE (episoade de umflare subcutanată sau mucozală, nonpruritică fără urticarie însoţitoare) ŞI

b. Antigen inhibitor de esterază C1 (C1-INH) sau nivel funcţional <40% ca nivelul normal. Subiecţii cu antigen sau nivel funcţional de C1-INH 40-50% ca nivelul normal pot fi înscrişi dacă ei au de asemenea un nivel C4 sub intervalul normal şi un istoric familial consistent cu HAE de tip I sau II.

3. Cel puţin 3 atacuri HAE documentate în ultimele 93 zile, după cum este susţinut de către istoricul medical.

4. Accesul la, şi capacitatea de a utiliza tratamentul convenţional pentru atac pentru atacurile HAE.

5. Funcţionarea adecvată a organelor, cum s-a definit mai jos:

a. Hemoglobină în interval normal;

b. Raport normalizat internaţional (INR)< 1,2;

c. Timp de activare al tromboplastinei parţiale (aPTT) ≤ limita superioară a normalului (ULN);

d. Creatinină < 1x ULN;

e. Eliminarea de creatinină (CrCl) ≥ 60 mL/min;

f. Aminotransferaza alaninei (ALT) ≤ 2x ULN;

g. Aminotransferaza aspartatului (AST) ≤ 2x ULN;

h. Bilirubină totală ≤ 1,5x ULN;

i. Leucocite ≤ 1,5x ULN;

j. Trombocite ≤ 1,5x ULN.

6. Femeile aflate la vârstă fertilă trebuie să fie de acord să utilizeze un control al naşterii extrem de eficient de la vizita de screening până la sfârşitul procedurilor de urmărire a studiului.

Metodele extrem de eficiente de control al naşterii includ:

a. Contracepţie hormonală numai cu progestogen asociată cu inhibarea ovulaţiei: orală / injectabilă/ implantabilă.

(Contracepţia hormonală care conţine estrogen este exclusă conform criteriului de excludere 3).

b. Dispozitiv intrauterin (IUD).

c. Sistem intrauterin de eliberare a hormonilor (IUS).

d. Ocluzie tubară bilaterală.

e. Partener vasectomizat (cu condiţia că atunci partenerul este singurul partener sexual al subiectului feminin aflat la vârstă fertilă şi că partenerul vasectomizat a primit evaluarea medicală a succesului intervenţiei chirurgicale).

f. Abstinenţă sexuală (această metodă nu este acceptabilă în Elveţia).

Notă: Abstinenţa sexuală va fi considerată ca metodă extrem de eficientă numai dacă este definită ca abţinere de la actul sexual heterosexual. Fiabilitatea abstinenţei sexuale trebuie să fie evaluată în legătură cu durata studiului clinic şi stilul de viaţă preferat şi uzual al subiectului.

7. Femeile fără potenţial fertil, definite ca sterile chirurgical (stare post histerectomie, ooforectomie bilaterală, sau ligare tubară bilaterală) sau post-menopauzală pentru cel puţin 12 luni, nu necesită contracepţie în timpul studiului.

8. Bărbaţii cu partenere femei aflate la vârstă fertilă, trebuie sa fie de acord să fie abstinenţi sau să utilizeze altfel o metodă extrem de eficientă de control al naşterii cum s-a definit în criteriul de includere 6 din vizita de screening până la dfârşitul procedurilor de urmărire a studiului.

9. Să furnizeze consimţământul informat semnat şi să fie dispuşi şi capabili să se conformeze cerinţelor şi procedurilor studiului.

Criterii de excludere:

1. Orice diagnostic concomitent al altei forme de angioedem cronic, cum ar fi deficienţa dobândită a inhibitorului C1, HAE cu C1-INH normal (cunoscut de asemenea ca HAE de tip III), angioedem idiopatic, sau angioedem asociat cu urticaria.

2. Utilizarea curenta de C1INH, androgeni, lanadelumab sau acid tranexamic pentru profilaxia HAE.

3. Utilizarea unor inhibitori enzimatici de transformare a angiotensinei (ACE) sau orice medicaţii care conţin estrogen cu absorbţie sistemică (cum ar fi contraceptivele orale sau terapia de substituţie hormonală) în intervalul de 93 zile înainte de tratamentul de studiu iniţial.

4. Utilizarea de androgeni (de exemplu stanozolol, danazol, oxandrolon, metiltestosteroni, testosteron) sau antifibrinolitice într-un interval de 30 zile înainte de tratamentul de studiu iniţial.

5. Utilizarea de lanadelumab într-un interval de 10 săptămâni înainte de tratamentul de studiu iniţial.

6. Utilizarea de inhibitori şi inductori CYP3A4/CYP2C9 puternici în timpul participării la studiu. Notă: Aceste medicaţii includ dar nu sunt limitate la, următoarele: cobicistat, conivaptan, itraconazol, ketoconazol, posaconazol, voriconazol, ritonavir, boceprevir, telaprevir, troleandomicină, claritromicină, carbamazepină, enzalutamidă, mitotan, fenitoin, fenobarbital, fluconazol, isoniazid, metronidazol, paroxetin, sulfametoxazol, rifampicină, sunătoare, diltiazem, idelalisib, nefazodon şi nelfinavir.

7. Electrocardiogramă (ECG) anormală, semnificativă clinic la vizita 1 şi predoză la vizita 2. Aceasta include, dar nu este limitată la, un QTcF > 470 msec (pentru femei) sau > 450 msec (pentru bărbaţi), un PR > 220 msec sau contracţii premature ventriculare şi/sau atriale care sunt mai frecvente decât ocazional şi/sau apar ca cuplete sau mai multe în grup.

8. Orice istoric semnificativ clinic de angină, infarct miocardic, sincopă, aritmii cardiace semnificative clinic, hipertrofie ventriculară stângă, cardiomiopatie, sau orice altă anormalitate cardiovasculară.

9. Orice altă disfuncţie sistemică (de exemplu, gastrointestinală, renală, respiratorie, cardiovasculară) sau boală sau tulburare semnificativă care, în opinia investigatorului, ar pune în pericol siguranţa subiectului care ia parte la studiu.

10. Istoric al abuzului sau dependenţei de substanţe care ar interefera cu finalizarea studiului, după cum s-a determinat de către investigator.

11. Alergie sau intoleranţă cunoscute la lactoză.

12. Hipersensibilitate cunoscută la compus sau placebo sau la oricare din excipienţi.

13. Participarea la un studiu clinic investigaţional intervenţional într-un interval de 93 zile sau în intervalul a 5 timpi de înjumătăţire a ultimei dozări a medicamentului investigaţional (oricare este mai lungă) înainte de tratamentul de studiu iniţial.

14. Orice subiect care este însărcinat sau alăptează.

Evaluări:

Partea 1: Probele de sânge pentru măsurătorle PK şi PD vor fi colectate la următoarele momente de timp:

Predoză (0h), 15 min, 30 min, 45 min, 1h, 1,5h, 2h, 3h, şi 4h după doză. Semnele vitale (presiune sanguină sistolică [SBP], presiune sanguină diastolică [DBP], rata pulsului [PR], rata respiratorie [RR] şi temperatura corpului) vor fi măsurate la predoză (0h), 1h, şi 4h după doză. Mostrele pentru evaluările de laborator de siguranţă post tratament vor fi luate cu mostre PK / PD la 4h.

Partea 2: După ingerarea medicamentului de studiu, evaluările subiectului privind severitatea globală a atacului HAE şi modificarea în severitatea atacului HAE vor avea loc pe o perioada de 48h dupa cum s-a documentat în Tabelul 3 de mai sus.

Variabile de eficacitate:

Va fi evaluat timpul până la utilizarea tratamentului convenţional al atacului. Jurnalul subiectului va surprinde obiectivele de eficacitate incluzând timpul până la utilizarea tratamentului convenţional al atacului şi severitatea atacului HAE.

Severitatea globală a atacului HAE va fi evaluată pe o scală Likert în 5 puncte (5LS) notate ca nici una, uşoară, moderată, severă şi foarte severă.

Modificarea severităţii atacului HAE va fi evaluată utilizând un chestionar de tranziţie în 7 puncte (7TQ), notat ca mult mai bine / mai bine / puţin mai bine / nici o modificare / puţin mai rău / mai rău / mult mai mai rău.

Tipul simptomelor atacului HAE (durere abdominală, durere de piele şi umflare a pielii) va fi evaluat fiecare pe o scală analogică vizuală de 100 mm (VAS) ancorată la 0 (nici unul) şi 100 (foarte sever).

Variabile de siguranţă:

• AE-uri, incluzând evenimentele adverse grave (SAE-uri). • Rezultatele testelor de laborator (chimie clinică, hematologie, coagulare, şi analiza urinei). • Semne vitale (SBP, DBP, PR, RR, temperatura corpului). • Descoperiri la examinarea fizică. • Rezultate la ECG. • Test de sarcină (subiecţi femei la vârstă fertilă).

Criterii pentru evaluarea eficacităţii

Obiective primare ale eficacităţii:

• Timp până la utilizarea tratamentului convenţional al atacului.

Obiective secundare ale eficacităţii:

• Proporţia de atacuri HAE care progresează cu un nivel sau mai mult pe 5LS sau care necesită tratament convenţional al atacului în decurs de 12 ore de la medicamentul de studiu. • Timpul dintre tratament şi (1) progresul severităţii atacului global pe 5LS cu un nivel sau mai mult, sau (2) utilizarea unor tratamente convenţionale ale atacului, oricare apare primul în 12 ore.

Obiective exploratoare:

• Severitatea globală cumulativă a atacului pe 5LS după medicamentul de studiu exprimat ca aria de sub curbă (AUC) pentru compusul de 600 mg vs. placebo. • Proporţia de atacuri HAE care necesită tratament convenţional al atacului. • Proporţia de atacuri HAE care sunt notate cu „mai rău» sau „mult mai rău» pe TQ. • Proporţia de atacuri HAE care sunt notate cu „mai bine» sau „mult mai bine» pe TQ. • Timpul de la administrarea medicamentului de studiu până la rezolvarea completă a atacului HAE (notat cu nici unul) pe scala severităţii globale a atacului (5LS). • Timpul până când atacul HAE este notat ca fiind mai rău sau mult mai mai rău pe TQ. • Timpul până când atacul HAE este notat ca fiind mai bine sau mult mai bine pe TQ.

Metode statistice generale şi tipuri de analize

Seturi de analiză:

• Set de siguranţă (SAF): Subiecţii care au luat cel puţin o doză de medicament de studiu (incluzând doza de medicament de studiu din Partea 1). • Set complet de analiză (pentru eficacitate) (FAS): Toţi subiecţii randomizaţi care au primit ambele doze de medicament de studiu în Partea 2. • Set conform cu protocolul (pentru eficacitate) (PPS): Subiecţii randomizaţi în Partea 2 care au primit compusul cu ambele doze de medicament de studiu în Partea 2 şi nu au deviaţii majore de protocol. • Set de analiză PK / PD: Toţi subiecţii pentru care mostrele PK / PD au fost luate în Partea 1.

Dimensiunea eşantionului:

Se propune o dimensiune a eşantionului de 50 subiecţi (25 pe secvenţă) pentru a furniza o putere de 90% pentru testare la nivelul alfa de 5% (pe 2 feţe) pentru obiectivul primar de timp pentru utilizarea tratmentului convenţional al atacului. Această dimensiune a eşantionului a fost derivată pe baza unei presupuneri că 40% din subiecţi vor utiliza tratmentul convenţional al atacului în timp ce pe braţul de control 10% vor utiliza tratamentul convenţional al atacului pe braţul experimental şi că între datele subiectului există o corelaţie minimă. Presupunerea de corelaţie minimă ar trebui să fie o presupunere conservativă faţă de dimensiunea eşantionului. Aproximativ 60 subiecţi vor fi înscrişi pentru a asigura că 50 subiecţi vor finaliza studiul.

Se propune o supraeşantionare de 20% (10 subiecţi) pentru a lua în considerare subiecţii care pot să nu finalizeze ambele perioade de tratament din cauza atacurilor HAE nefrecvente sau neeligibile sau pentru subiecţii care întrerup devreme studiul, indiferent din ce motiv. Astfel, înscrierea în studiu va fi considerată suficientă pentru a aborda ipoteza primară de eficacitate după ce 50 de subiecţi au finalizat ambele prioade de tratament. Deoarece expunerea suplimentară nu este necesară şi ar putea fi considerată inutilă, subiecţilor în desfăşurare care nu au finalizat ambele perioade, li se va cere să se întoarcă la locul de studiu şi să finalizeze vizita 4 (vizită de întrerupere timpurie). Datele de la toţi subiecţii, complete şi incomplete, vor fi analizate în setul de siguranţă.

Consideraţii generale:

Datele subiecţilor individuali vor fi prezentate în listele cu datele subiecţilor. Statisticile descriptive adecvate vor fi calculate pentru datele continue şi categorice şi rezumate într-un format tabelar.

Analizele mostrei:

AE-urile vor fi codificate utilizând dicţionarul Medical Dictionary for Regulatoary Activities (MedDRA) (v21.0 sau mai recentă) şi clasificate după termenul preferat şi clasa organelor sistemice (SOC). Listele de evenimente adverse apărute în urma tratamentului (TEAE-uri), TEAE-uri grave, şi TEAE-uri care determină întreruperea prematură, vor fi furnizate pe grup de secvenţă, şi clasificate mai departe după severitatea TEAE şi relaţia cu medicamentul de studiu.

Analize de eficacitate:

Obiectiv primar

Obiectivul primar, timpul până la utilizarea tratamentului convenţional al atacului, va fi analizat utilizând o generalizare a testului lui Gehan propusă de Feingold şi Gillespie (1996) (Crossover studies with censored data. Statistics in Medicine 1996; 15(10): 953-967) pentru a reflecta măsurătorile repetate pe fiecare subiect. Subiecţii vor fi trataţi ca cenzuraţi dacă nu are loc nici o înrăutăţire în 12 ore de la medicamentul de studiu.

Obiective secundare

Proporţia de atacuri HAE care se înrăutăţesc cu un nivel sau mai mult pe 5LS sau care necesită tratament convenţional al atacului în 12 ore de la medicamentul de studiu, va fi analizată utilizând testul lui Prescott (1981) (The comparison of success rates in cross-over trials in the presence of an order effect. Applied Statistics 1981; 30: 9-15) pentru a compara braţele de tratament.

O abordare similară cu cea utilizată pentru obiectivul primar va fi urmată pentru analiza intervalului de timp dintre medicamentul de studiu şi înrăutăţirea atacului HAE cu un nivel sau mai mult pe 5LS sau utilizarea unor tratamente convenţionale ale atacului, oricare apare prima în 12 ore. În plus faţă de testele descrise mai sus, vor fi prezentate statistici descriptive pentru obiectivele primar, secundar şi explorator, în fiecare caz comparând compusul cu placebo, cum ar fi:

• Severitatea globală cumulativă a atacului pe 5LS după medicamentul de studiu exprimat ca AUC pentru compusul de 600 mg vs. placebo. • Proporţia de atacuri HAE care necesită tratament convenţional al atacului. • Proporţia de atacuri HAE care sunt notate „mai rău» sau „mult mai rău» pe TQ. • Proporţia de atacuri HAE care sunt notate „mai bine» sau „mult mai bine» pe TQ. • Timpul de la administrarea medicamentului de studiu până la rezolvarea completă a atacului HAE (notat cu nici unul) pe scala globală a severităţii atacului (5LS). • Timpul până la atacul HAE notat ca fiind mai rău sau mult mai mai rău pe TQ. • Timpul pănă la atacul HAE notat ca fiind mai bine sau mult mai bine pe TQ.

Analiză PK:

Parametrii PK necompartimentali vor include concentraţia maximă în plasmă (Cmax), timpul pentru a atinge Cmax în plasmă (tmax), şi aria de sub curba de la momentul 0 până la ultima mostră (AUC0-t). Modelarea PK compartimentală va descrie PK-ul compusului şi va genera Cmax, tmax, AUC, eliminarea evidentă (CL/F), volumul evident de distribuţie (Vd/F) şi perioada de înjumătăţire estimată a eliminării terminale (t1⁄2), de bază.

Parametrii PK ai compusului vor fi determinaţi din datele de concentraţie individuală versus timp utilizând Phoenix WinNonlin. În cazul unei deviaţii faţă de timpul teoretic, timpul actual de eşantionare al sângelui va fi utilizat în calcularea parametrilor PK derivaţi. Concentraţiile individuale şi parametrii PK derivaţi ai compusului în plasmă vor fi listaţi şi rezumaţi pentru fiecare tratament. Datele concentraţie-timp individuale şi media geometrică vor fi reprezentate grafic pe scări liniare şi semilogaritmice.

Analiză PD:

Efectul compusului asupra activităţii kalikreinei plasmatice (PKa) va fi analizat utilizând două măsurători exploratorii ale activităţii enzimei PKa în plasmă:

• Un test pentru a determina inhibarea activităţii enzimatice a kalikreinei plasmatice activate exogen din mostrele de plasmă obţinute înainte şi după primirea compusului. • Un test pentru a măsura nivelul de protecţie al clivării substratului kininogenic cu masă moleculară mare (HK) (conţinut în plasma întreagă) din activitatea enzimatică a kalikreinei plasmatice. PD va fi rezumat pentru fiecare tratament. Datele individuale şi medii vor fi furnizate ca un addendum la raport situat în anexa Raportului final al Studiului Clinic.

Date PK preliminare din partea 1 a studiului:

În momentul depunerii acestei cereri, datele PK preliminare de la 27 de pacienţi cu HAE au fost strânse şi analizate, şi sunt prezentate în Tabelul 4 şi Figura 15.

Tabelul 4

Doză Cmax (ng/mL) Medie (95% CI) n=27 600 mg 5907 (4913, 6901)

Astfel, aceste rezultate preliminare arată că compusul cu Formula A demonstrează un profil farmacocinetic care este adecvat pentru administrarea orală la cerere la pacienţii cu HAE. Studiul este în desfăşurare la momentul depunerii.

Exemplul 7 - Studiu de fază 1 cu doză multiplă la subiecţii adulţi sănătoşi

Scop: De a evalua siguranţa, tolerabilitatea, farmacocineticile, şi modificarea faţă de linia de bază în QTc după administrarea compusului formulată ca 100 mg tablete acoperite cu film la subiecţii adulţi sănătoşi.

Obiectiv primar:

• De a investiga siguranţa şi tolerabilitatea mai multor doze de compus.

Obiective secundare:

• De a investiga farmacocineticile (PK) mai multor doze de compus. • De a evalua efectele compusului asupra parametrilor ECG, incluzând relaţia concentraţie-QTc, după administrarea compusului ca tablete de 100 mg acoperite cu film (KalVista Pharmaceuticals) la subiecţii adulţi sănătoşi.

Obiective exploratoare:

• De a investiga farmacodinamicile (PD) mai multor doze de compus.

Metode:

Acesta este un studiu de fază 1, dublu-mascat, controlat cu placebo, cu doză multiplă, cu mai multe cohorte, pentru a evalua siguranţa şi tolerabilitate compusului precum şi a efectelor ECG ale compusului formulat ca tablete de 100 mg acoperite cu film la subiecţii masculini şi feminini adulţi sănătoşi.

Patru (4) cohorte sunt planificate pentru evaluare. Cohortele 1, 2 şi 3 vor include 8 subiecţi fiecare. Cohorta 4 va include 18 subiecţi. Fiecare încercare va fi făcută pentru a include un număr egal de subiecţi masculini şi feminini în fiecare cohortă.

În timpul studiului, vor fi administrate doze orale de 600 mg de compus ca tablete acoperite cu film (şase tablete de 100 mg) sau 6 tablete potrivite cu placebo, o dată la fiecare 8 ore (cohorta 1), la fiecare 4 ore (cohorta 2), sau la fiecare 2 ore (cohorta 3 şi 4) subiecţilor masculini şi feminini adulţi sănătoşi până la o doză totală de 1800 mg. În cohortele 1, 2 şi 3, 6 subiecţii vor primi compusul ca tablete de 100 mg acoperite cu film şi 2 subiecţi vor primi placebo pentru un total de 8 subiecţi per cohortă. În cohortele 4, 12 subiecţii vor primi compusul ca tablete de 100 mg acoperite cu film şi 6 subiecţi vor primi placebo pentru un total de 18 subiecţi.

Progresul de la cohorta 1 până la cohorta 2 şi de la cohorta 2 până la cohorta 3 va avea loc după revizuirea datelor de siguranţă (laboratoare, semne vitale, siguranţa ECG-urilor, şi evenimente adverse) capturate în timpul desfăşurării cohortei 1 şi cohortei 2. Progresul până la cohorta 4 va avea loc după revizuirea datelor de siguranţă şi a datelor farmacocinetice de la cohorta 3. Datele farmacocinetice de la cohorta 3 vor fi analizate pentru a asigura că Cmax a celei de a treia doze este destul de ridicată pentru a susţine evaluarea modificării în intervalul QTc faţă de linia de bază.

Un monitor Holter va fi ataşat fiecărui subiect pentru a înregistra în mod continuu ECG-urile. Monitorul va fi ataşat 1 oră înainte de prima doză şi va rămâne ataşat până după recoltarea mostrei de sânge finale. Electrozii pentru monitorul Holter vor fi verificaţi de către un membru al echipei clinice la intervale adecvate pentru a se asigura că sunt ataşaţi.

Probele de sânge vor fi colectate la predoză, la intervale după prima doză, şi la intervale de peste 24 ore după doza finală (a treia) (40 ore de la doza iniţială în cohorta 1, 32 ore de la doza iniţială în cohorta 2, 28 ore de la doza iniţială în cohortele 3 şi 4) în fiecare cohortă. Subiecţii vor fi internaţi în unitatea clinică cu cel puţin 10 ore înainte de dozare până după recoltarea mostrei de sânge finale în fiecare cohortă de studiu şi se vor întoarce la unitatea clinică la 5 până la 7 zile după doza finală pentru evaluări de siguranţă.

Farmacocineticile compusului vor fi măsurate printr-o procedură analitică complet validată şi efectul farmacodinamic asupra activităţii enzimatice de inhibare a kalikreinei plasmatice va fi evaluat printr-o evaluare farmacodinamică exploratorie.

Analiza statistică va fi efectuată pentru a evalua relaţia între concentraţiile de medicament din plasmă şi modificarea faţă de linia de bază în efectele ECG ale formulării testului.

Administrarea tratamentului

Cohorta 1

Subiecţii vor primi tratamentul de test sau placebo la fiecare 8 ore timp de o perioadă de 16 ore (3 administrări de: 6 × 100 mg de compus ca doze de tablete de 100 mg acoperite cu film sau placebo administrate la 0, 8, şi 16 ore, doza totală fiind de 1800 mg de compus sau placebo) în conformitate cu un program de randomizare cu două tratamente sub observaţie directă. Fiecare doză va fi administrată cu 240 mL de apă la temperatura camerei. Subiecţii vor fi instruiţi să înghită tabletele întregi fără a le mesteca sau muşca. Orice subiect care muşcă sau mestecă tabletele va fi exclus din studiu. Imediat după dozare, se va efectua un control bucal.

Cohorta 2

Subiecţii vor primi tratamentul de test sau placebo la fiecare 4 ore pe o perioadă de 8 ore (3 administrări de: 6 × 100 mg de compus ca doză de tablete de 100 mg acoperite cu film sau placebo administrate la 0, 4, şi 8 ore, doza totală fiind de 1800 mg de compus sau placebo) în conformitate cu un program de randomizare cu două tratamente sub observaţie directă. Fiecare doză va fi administrată cu 240 mL de apă la temperatura camerei. Subiecţii vor fi instruiţi să înghită tabletele întregi fără a le mesteca sau muşca. Orice subiect care muşcă sau mestecă tabletele va fi exclus din studiu. Imediat după dozare, va fi efectuat un control bucal pentru a se asigura că tabletele au fost înghiţite întregi, fără a fi mestecate sau muşcate.

Cohortele 3 şi 4

Subiecţii vor primi tratamentul de test sau cu placebo la fiecare 2 ore pe o perioadă de 4 ore (3 administrări de: 6 × 100 mg de compus ca doză de tablete de 100 mg acoperite cu film sau placebo administrate la 0, 2, şi 4 ore, doza totală fiind de 1800 mg de compus sau placebo) în conformitate cu un program de randomizare cu două tratamente sub observaţie directă. Fiecare doză va fi administrată cu 240 mL de apă la temperatura camerei. Subiecţii vor fi instruiţi să înghită tabletele întregi fără să le mestece sau muşte. Orice subiect care muşcă sau mestecă tabletele va fi exclus din studiu. Imediat după dozare, va fi efectuat un control bucal pentru a se asigura că tabletele au fost înghiţite întregi fără a fi mestecate sau muşcate.

Toţi subiecţii vor sta nemâncaţi (cu excepţia apei) timp de cel puţin 8 ore înainte de prima dozare. După dozarea iniţială, subiecţii vor continua sa stea nemâncaţi până la cel puţin 6 ore după prima doză.

Metodă de atribuire a subiecţilor la grupurile de tratament:

Cohortele 1, 2 şi 3

Subiecţii vor fi randomizaţi astfel încât 6 subiecţi vor primi produsul de test şi 2 subiecţi vor primi placebo. Ca o măsură de siguranţă, va fi încorporată o schemă de dozare de tip santinelă pentru fiecare cohortă, în care un subiect va primi produsul de test şi un subiect va primi produsul placebo urmat de restul cohortei.

Cohorta 4

Subiecţii vor fi randomizaţi astfel încât 12 subiecţi primesc produsul de test şi 6 subiecţi primesc placebo.

Programul de randomizare va fi generat înainte de prima cohortă de dozare utilizând SAS®, versiunea 9.4 sau mai recentă.

Rezultate:

Nici un eveniment advers grav nu a fost raportat în timpul studiului şi nici un subiect nu a întrerupt din cauza unui AE. Toate evenimentele adverse raportate au fost considerate „uşoare» ca severitate şi au avut un rezultat de „recuperat/rezolvat» la finalul studiului.

Nu a fost identificat nici un efect relevant clinic asupra parametrilor ECG studiaţi.

Figura 16A prezintă concentraţiile plasmatice medii ale compusului cu formula A după doza iniţială pentru fiecare cohortă.

Figura 16B prezintă concentraţiile plasmatice medii (scară semilogaritmică) ale compusului cu formula A pentru fiecare cohortă.

Aceste date demonstrează că compusul cu Formula A are un profil farmacocinetic adecvat pentru administrare orală când se administrează în cantităţi de dozaj multiple. Rezultatele sugerează în plus că, compusul cu Formula A poate fi dozat în siguranţă la intervale regulate.

Claims (32)

1. Un compus cu formula A (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia) pentru utilizare în tratarea angioedemului ereditar (HAE) la cerere cuprinzând: administrarea orală a compusului cu Formula A (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia) la un pacient care are nevoie de acesta la cerere,

2. Compusul cu Formula A (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia) pentru utilizare în conformitate cu revendicarea 1, în care compusul cu Formula A (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia) este pentru utilizare în tratarea unui atac acut de angioedem ereditar (HAE) la cerere şi este administrat oral la cerere după recunoaşterea unui simptom al unui atac HAE acut.

3. Compusul cu Formula A (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia) pentru utilizare în conformitate cu revendicarea 2, în care simptomul recunoscut al unui atac HAE acut este cel puţin unul dintre: umflarea ţesuturilor; oboseală; durere de cap; durere musculară; furnicături ale pielii; durere abdominală; greaţă; vomitare; diaree; dificultate la înghiţire; răguşeală; dificultăţi de respiraţie; şi/sau modificări de dispoziţie.

4. Compusul cu Formula A (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia) pentru utilizare conform oricăreia dintre revendicările 2 sau 3, în care compusul cu Formula A (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia) este administrat oral la cerere la 1 oră după ce este recunoscut simptomul unui atac HAE acut.

5. Compusul cu Formula A (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia) pentru utilizare conform oricăreia dintre revendicările 2 până la 4, în care compusul cu Formula A (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia) este administrat oral la cerere în 30 minute, în 20 minute, în 10 minute, sau în 5 minute după ce este recunoscut simptomul unui atac HAE acut.

6. Compusul cu Formula A (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia) pentru utilizare conform oricăreia dintre revendicările 2 până la 5, în care compusul cu Formula A (sau o sare acceptabilă farmaceutic sau solvat al acestuia) este administrat oral la cerere în faza prodromală a unui atac HAE acut.

7. Compusul cu Formula A (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia) pentru utilizare în conformitate cu revendicarea 6, în care simptomul recunoscut este cel puţin unul dintre: o umflare uşoară, durere abdominală sau înroşire a pielii.

8. Compusul cu Formula A (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia) pentru utilizare în conformitate cu revendicarea 7, în care simptomul recunoscut este un eritem marginatum.

9. Compusul cu Formula A (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia) pentru utilizare conform oricărora dintre revendicările 1 până la 8, în care tratamentul scurtează durata atacului HAE acut.

10. Compusul cu Formula A (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia) pentru utilizare în conformitate cu revendicarea 6, în care tratamentul previne atacul HAE acut să progreseze la stadiul de umflare al unui atac HAE acut.

11. Compusul cu Formula A (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia) pentru utilizare în conformitate cu revendicarea 1, în care compusul cu Formula A (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia) este administrat oral la cerere pentru a reduce profilactic probabilitatea unui atac HAE acut.

12. Compusul cu Formula A (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia) pentru utilizare în conformitate cu revendicarea 11, în care compusul cu Formula A (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia) este administrat oral la cerere când se anticipează că va fi indus un atac HAE acut.

13. Compusul cu Formula A (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia) pentru utilizare în conformitate cu revendicarea 12, în care compusul cu Formula A (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia) este administrat oral la cerere când se anticipează că un atac HAE acut va fi indus de traumatisme fizice şi/sau stres.

14. Compusul cu Formula A (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia) pentru utilizare în conformitate cu revendicarea 13, în care se anticipează că un atac HAE acut va fi indus de traumatismele fizice ale unei proceduri dentale şi/sau de stresul mental asociat cu o procedură dentală.

15. Compusul cu Formula A (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia) pentru utilizare conform oricăreia dintre revendicările 11 până la 14, în care compusul cu Formula A (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia) este administrat oral la cerere pentru a preveni un atac HAE acut.

16. Compusul cu Formula A (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia) pentru utilizare în conformitate cu orice revendicare precedentă, în care compusul (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia) este administrat ca o formă de dozare orală cuprinzând: (i) compusul (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia), şi (ii) excipienţi acceptabili farmaceutic.

17. Compusul cu Formula A (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia) pentru utilizare în conformitate cu revendicarea 16, în care forma de dozare orală este o tabletă cuprinzând celuloză microcristalină ca diluant, croscarmeloză de sodiu ca dezintegrant, polivinil pirolidonă ca liant, şi opţional stearat de magneziu ca lubrifiant.

18. Compusul cu Formula A (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia) pentru utilizare în conformitate cu orice revendicare precedentă, în care compusul (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia) (i) inhibă kalikreina plasmatică, (ii) reduce clivarea prekalikreinei plasmatice, şi/sau (iii) reduce generarea Factorului XIIa din Factorul XII.

19. Compusul cu Formula A (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia) pentru utilizare în conformitate cu revendicarea 18, în care pacientului îi este administrată o doză a compusului cu formula A (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia) astfel încât plasma pacientului are o concentraţie de compus cu Formula A (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia) de cel puţin 500 ng/mL.

20. Compusul cu Formula A (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia) pentru utilizare în conformitate cu revendicarea 19, în care pacientului îi sunt administraţi cel puţin 60 mg de compus cu formula A (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia).

21. Compusul cu Formula A (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia) pentru utilizare în conformitate cu orice revendicare precedentă, în care compusul cu Formula A (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia) blochează activarea sistemului de contact până la şase ore.

22. Compusul cu Formula A (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia) pentru utilizare în conformitate cu orice revendicare precedentă, în care compusul cu Formula A (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia) este administrat la o cantitate de dozaj zilnică între 5 mg şi 2000 mg.

23. Compusul cu Formula A (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia) pentru utilizare în conformitate cu orice revendicare precedentă, în care compusul cu Formula A este administrat la o cantitate de dozaj zilnică între 100 mg şi 1500 mg, între 300 mg până la 1800 mg, între 100 mg şi 1400 mg pe zi, între 200 mg şi 1200 mg, între 300 mg şi 1200 mg, între 600 mg şi 1200 mg, între 450 mg şi 900 mg, între 500 mg şi 1000 mg, între 450 mg şi 600 mg, între 500 mg şi 700 mg, între 800 mg şi 1000 mg pe zi, între 900 mg şi 1400 mg, sau între 900 mg şi 1200 mg.

24. Compusul cu Formula A (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia) pentru utilizare în conformitate cu oricare din revendicările precedente, în care pacientului îi este administrată cantitatea de dozaj zilnică în două cantităţi de dozaj într-o perioadă de 24 ore începând din momentul luării primei cantităţi de dozaj.

25. Compusul cu Formula A (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia) pentru utilizare în conformitate cu revendicarea 24, în care cele două cantităţi de dozaj sunt administrate simultan, separat sau secvenţial.

26. Compusul cu Formula A (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia) pentru utilizare conform oricăreia dintre revendicările 24 sau 25, în care cea de a doua cantitate de dozaj este administrată între 2 şi 6 ore de la prima, preferabil între aproximativ 3 şi 6 ore de la prima cantitate de dozaj.

27. Compusul cu Formula A (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia) pentru utilizare conform oricăreia dintre revendicările 24 sau 25, în care cea de a doua cantitate de dozaj poate fi administrată la cel puţin aproximativ 6 ore după prima cantitate de dozaj.

28. Compusul cu Formula A (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia) pentru utilizare conform oricăreia dintre revendicările 1 până la 23, în care pacientului îi este administrat compusul cu Formula A (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia) ca trei cantităţi de dozaj pe zi.

29. Compusul cu Formula A (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia) pentru utilizare în conformitate cu revendicarea 28, în care cele trei cantităţi de dozaj sunt administrate simultan, separat sau secvenţial.

30. Compusul cu Formula A (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia) pentru utilizare conform oricăreia dintre revendicările 28 sau 29, în care cea de a doua şi cea de a treilea cantitate de dozaj pot fi administrate la cel puţin aproximativ 6 ore după cantitatea anterioară de dozaj.

31. Compusul cu Formula A (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia) pentru utilizare conform oricăreia dintre revendicările 21 până la 30, în care fiecare cantitate de dozaj cuprinde aproximativ 600 mg de compus cu formula A.

32. Compusul cu Formula A (sau o sare acceptabilă farmaceutic şi/sau solvat al acestuia) pentru utilizare în conformitate cu revendicarea 31, în care fiecare cantitate de dozaj este administrată ca două tablete care conţin fiecare aproximativ 300 mg de compus cu formula A.