MD637Z - Procedeu de stabilizare a vinului faţă de tulburările cristaline - Google Patents

Abstract

Invenţia se referă la industria vinicolă, şi anume la un procedeu de stabilizare a vinului faţă de tulburările cristaline.Procedeul, conform invenţiei, prevede răcirea vinului, introducerea în vin a agenţilor de cristalizare cu formarea cristalelor sărurilor tartrice, amestecarea, menţinerea vinului şi separarea cristalelor, totodatăîn calitate de agenţi de cristalizare se utilizează suspensie de săruri tartrice încălzită.

Description

Invenţia se referă la industria vinicolă, şi anume la un procedeu de stabilizare a vinului faţă de tulburările cristaline.

Este cunoscut procedeul de stabilizare a vinurilor materie primă faţă de tulburările cristaline, care constă în aceea că vinurile instabile, care prezintă soluţii suprasaturate ale sărurilor tartrice, sunt supuse tratării cu frig (pentru diminuarea solubilităţii acestor săruri), cu menţinere îndelungată la temperaturi joase, ce permite eliminarea surplusul sărurilor tartrice după formarea cristalelor sărurilor tartrice în vinurile răcite [1].

Procedeul cunoscut, cu toate că este larg răspândit, are câteva neajunsuri majore, principalul fiind necesitatea răcirii vinurilor până la temperaturi joase, deseori apropiate de punctul lor de îngheţ, şi menţinerea lor la aceste temperaturi timp îndelungat, până la formarea, creşterea şi eliminarea cristalelor sărurilor tartrice.

Totodată, eliminarea surplusului de săruri tartrice se divizează în două procese consecutive. Primul şi cel mai lent este procesul de formare a germenilor cristalelor, iar al doilea, mai rapid, este creşterea acestora. Eliminarea cristalelor din vinurile stabile este posibilă doar începând de la careva dimensiuni critice, care permit separarea lor prin sedimentare, filtrare sau centrifugare.

Mai mult ca atât, formarea germenilor cristalelor şi viteza lor de creştere este în dependenţă de o mulţime de factori, legaţi de componenţa şi proprietăţile fizico-chimice ale vinurilor, regimurile termodinamice de răcire şi păstrare a acestora etc., fapt ce face procedeul slab previzibil şi greu de controlat.

Este cunoscut, de asemenea, procedeul de stabilizare a vinurilor faţă de tulburările cristaline, care constă în suprasaturarea vinurilor cu tartraţi solubili, urmată de răcirea acestora şi menţinerea lor la temperaturi mai joase decât temperaturile presupusei păstrări şi transportări a lor [2].

Procedeul cunoscut permite accelerarea formării cristalelor sărurilor tartrice şi chiar mărirea vitezei sumare de creştere a cristalelor în băuturile suprasaturate în tartraţi, datorita măririi gradientului de concentraţie al tartraţilor.

În acelaşi timp, procedeul necesită folosirea cantităţilor sporite de tartraţi, care, dizolvate în vinurile şi băuturile instabile, nu pot fi eliminate întotdeauna previzibil şi bine controlat datorită influenţei factorilor legaţi de componenţa şi proprietăţile fizico-chimice ale acestora (de exemplu, prezenţa coloizilor protectori).

Este cunoscut şi procedeul de stabilizare a vinurilor contra tulburărilor cristaline, care presupune răcirea vinurilor până la formarea masivă a cristalelor de gheaţă în volumul fluid al vinului, păstrarea amestecului pentru formarea şi creşterea cristalelor de săruri tartrice, încălzirea amestecului până la topirea cristalelor de gheaţă şi eliminarea cristalelor sărurilor tartrice [3].

Procedeul cunoscut permite apariţia şi creşterea cristalelor în condiţiile, când o parte a apei, ce se conţine în vin este cristalizată în gheaţă. Mediul cu concentraţii sporite de alcool şi săruri tartrice favorizează atât iniţierea formării microcristalelor, cât şi creşterea lor intensivă, fapt ce poate diminua considerabil durata procesului.

În acelaşi timp procedeul cunoscut necesită folosirea unui aparataj sofisticat şi costisitor, iar în unele cazuri poate duce la destabilizarea coloidală a vinurilor, fapt ce nu permite obţinerea efectului preconizat garantat.

Este cunoscut procedeul de tratare a vinurilor cu frig, care presupune răcirea vinurilor, introducerea lor în vasele termoizolate de păstrare la frig, menţinerea lor la frig pentru formarea şi creşterea cristalelor, cu separarea ulterioară a vinului stabil de cristale. Procedeul cunoscut prevede amestecarea vinului, proaspăt răcit, în procesul introducerii lui în vasele termoizolate, cu vinul, răcit anterior şi prealabil păstrat în aceste vase, în care deja a avut loc formarea şi creşterea parţială a cristalelor [4].

Procedeul este simplu de realizat cu folosirea aparatajului şi vaselor termoizolate larg răspândite, însă efectul de stabilizare este imprevizibil, ca urmare, este imposibil de a controla şi dirija satisfăcător procesul.

Este cunoscut, de asemenea, procedeul şi dispozitivul de tratare a băuturilor, inclusiv a vinurilor, pentru precipitarea din ele a excesului de săruri tartrice, care presupune contactarea băuturilor cu cristale adiţionate de dimensiuni determinate cu suprafaţă mare de contact, pe care are loc fixarea-cristalizarea rapidă a excesului de săruri, urmată de separarea acestor cristale de băuturi [5].

Utilizarea procedeului menţionat, efectuat cu folosirea dispozitivelor moderne de tratare cu frig, permite diminuarea considerabilă a duratei de stabilizare a vinurilor contra tulburărilor cristaline ca rezultat al eliminării perioadei lente de formare a germenilor de cristale, precum şi datorită suprafeţei mari de cristalizare. Durata tratării cu frig poate fi diminuată, în unele cazuri, până la câteva ore.

Pe lângă avantajele vădite procedeul descris are şi careva neajunsuri.

Procedeul presupune introducerea în vinuri a cristalelor exogene de dimensiuni determinate cu suprafaţă mare de contact. Faptul necesită pregătirea specială a acestor cristale prin formarea lor artificială sau colectarea din vinurile tratate cu frig, purificarea, uscarea, mărunţirea, păstrarea şi dozarea. Reuşita procedeului depinde de mai mulţi factori, printre care sunt originea (structura cristalină şi puritatea) şi dimensiunile germenilor de cristale. Creşterea cristalelor poate fi efectuată numai pe baza germenilor de săruri tartrice cu structura caracteristică ori apropriată mediului din care se cristalizează. Impurităţile şi necorespunderea structurii cristaline a germenilor împiedică procesul, inhibând creşterea lor. Viteza de cristalizare este proporţională cu suprafaţa de contact a germenilor cu vinurile răcite, fapt ce necesită o tanizare şi divizionare minuţioasă a cristalelor, dimensiunile cărora trebuie să fie optime (mici pentru o suprafaţă de contact mare şi mari pentru sedimentare rapidă).

Este cunoscut procedeul de stabilizare a vinurilor materie primă contra precipitării sărurilor tartrice, care prevede divizarea lor în două părţi inegale, răcirea lor separată, formarea germenilor de cristalizare în partea mai mică, inclusiv prin adiţionarea aditivilor de cristalizare; omogenizarea părţilor şi menţinerea vinului la frig pentru creşterea cristalelor, formate în partea mai mică a vinului, cu separarea ulterioară a cristalelor din vinul stabilizat [6].

Procedeul cunoscut elimină necesitatea folosirii în procesul tehnologic a cristalelor exogene ale sărurilor tartrice şi poate, în unele cazuri, să diminueze considerabil cheltuielile de stabilizare cristalină a vinurilor.

În acelaşi timp, procedeul menţionat nu este lipsit de neajunsuri, şi anume necesitatea unei calificaţii înalte a personalului care participă la realizarea lui, precum şi imposibilitatea folosirii lui pentru întreaga gamă de vinuri, mai ales pentru cele cu aciditate scăzută.

În sfârşit, este cunoscut de asemenea procedeul de stabilizare a vinurilor materie primă contra precipitării sărurilor tartrice, care prevede răcirea vinurilor, formarea germenilor de cristalizare la introducerea agenţilor de cristalizare, agitarea intensă, menţinerea vinului răcit şi eliminarea cristalelor, totodată germenii de cristalizare se formează în zone ale volumului lor cu concentraţii sporite ale agenţilor de cristalizare, care sunt create prin introducerea acestora în vinul răcit [7]. În calitate de agenţi de cristalizare, conform procedeului cunoscut, sunt folosiţi acid tartric şi/sau bicarbonat de potasiu, utilizaţi de sine stătător sau în amestec în dependenţă de aciditatea activă a vinurilor.

Procedeul proxim permite lărgirea limitelor de utilizare a lui la stabilizarea unei game largi de vinuri cu componenţă diversă, precum şi simplificarea cerinţelor exagerate cu privire la calificaţia personalului.

În acelaşi timp, procedeul rămâne destul de îndelungat, deoarece crearea cristalelor de săruri tartrice necesită etapele de formare a compuşilor tartrici din aditivii utilizaţi (reacţie chimică), şi după aceasta iniţierea şi creşterea acestor cristale (proces fizico-chimic). Mai mult ca atât, respectarea neomogenităţii în vinurile răcite prezintă inconvenienţe tehnice, iar nerespectarea acesteia duce la necesitatea prelungirii termenului de păstrare a vinurilor la frig pentru obţinerea stabilităţii necesare, păstrându-se totodată riscurile de instabilitate cristalină a vinurilor tratate.

Problemele pe care le rezolvă invenţia propusă sunt diminuarea termenului de stabilizare a vinurilor cu frig şi a cantităţilor de aditivi de cristalizare.

Problemele sunt rezolvate prin aceea că procedeul de stabilizare a vinului faţă de tulburările cristaline prevede răcirea vinului, introducerea în vin a agenţilor de cristalizare cu formarea cristalelor sărurilor tartrice, amestecarea, menţinerea vinului şi separarea cristalelor, totodată în calitate de agenţi de cristalizare se utilizează suspensie de săruri tartrice încălzită.

Procedeul prevede încălzirea suspensiei de săruri tartrice până la temperatura de 35…100°C.

Suspensia de săruri tartrice poate fi pregătită pe bază de vin, încălzită până la temperatura de 45…75°C şi introdusă în vin în cantitate de 0,1…2% din volumul vinului.

Suspensia de săruri tartrice poate fi pregătită pe bază de suspensie de bentonită, încălzită până la temperatura de 65…100°C şi introdusă în vin în cantitate de 0,1…1,0 g bentonită/dm3.

Suspensia de săruri tartrice poate fi pregătită pe bază de soluţie de gelatină, încălzită până la temperatura de 35…55°C şi introdusă în vin în cantitate de 0,05…0,5 g gelatină/dm3.

Rezultatul tehnic al procedeului se atinge prin aceea că în părţile sau zonele vinurilor răcite sunt introduse suspensiile (care sunt soluţii saturate plus cristale parţial solubilizate) încălzite, cu concentraţia considerabilă în săruri tartrice. Formarea germenilor cristalelor sărurilor tartrice (cel mai important şi lung proces) în aceste părţi sau zone ale vinurilor răcite se produce practic instantaneu, indiferent de compoziţia lor chimică (aciditatea, concentraţia în săruri, concentraţia în coloizi protectori). Iniţierea germenilor şi formarea cristalelor are loc ca rezultat al diminuării bruşte a solubilităţii sărurilor tartrice din soluţiile saturate încălzite. Temperatura soluţiilor sărurilor tartrice, în acest moment, scade practic instantaneu, de la (+45)…(+100) °C până la (0)… (-4) °C, respectiv scade brusc solubilitatea sărurilor tartrice de zeci de ori. Acest „şoc” al temperaturii şi solubilităţii duce la iniţierea şi formarea „nourului” de microcristale, care servesc ulterior ca suprafeţe de cristalizare pentru surplusul de săruri tartrice din vinurile răcite.

Menţionăm că solubilitatea în vinuri a bitartratului de potasiu (principalului component al sărurilor tartrice ale vinurilor) este la (-4)°C mai joasă de 1 g/dm3 şi atinge 8 g/dm3 la (+45)°C şi chiar 14 g/dm3 la (+65)°C. Mai mult ca atât, această solubilitate poate să ajungă în apă, soluţii de gelatină şi suspensie de bentonită la 12 g/dm3 la (+35)°C, 28 g/dm3 la (+65)°C şi chiar 70 g/dm3 la (+100)°C.

Cristalele sărurilor tartrice ale suspensiilor, care sunt parţial solubilizate cu înnoirea suprafeţelor, în procesul încălzirii suspensiilor, măresc eficacitatea procedeului propus datorită participării lor ca suprafaţă suplimentară activă de cristalizare.

Dispersarea ulterioară a cristalelor, formate şi introduse în părţile sau zonele vinului, în totalitatea volumului vinurilor răcite, şi păstrarea acestora la temperatura de răcire permite creşterea lor rapidă până la dimensiunile potrivite pentru a fi separate din vinul stabilizat.

Pentru obţinerea efectului preconizat soluţiile saturate sau suprasaturate sunt încălzite prealabil pană la temperaturile de la 35 până la 100 °C. Diminuarea temperaturii, mai jos de 35 °C, necesită, pentru atingerea efectului preconizat, mărirea considerabilă a volumului suspensiilor de săruri tartrice, fapt ce diminuează rentabilitatea procedeului. Limitele de sus sunt determinate, pentru soluţiile de gelatină (55°C) - pentru păstrarea nativităţii şi activităţii acesteia, pentru vinuri (75°C) - din considerentele respectării calităţii organoleptice a lor, iar pentru suspensia de bentonită (100°C) - din posibilităţile tehnice.

Volumul suspensiei încălzite de săruri tartrice în vin (0,1…2,0% din volumul vinurilor răcite), cantităţile de gelatină şi de bentonită, care pot fi adăugate în vinurile răcite împreună cu suspensia de săruri tartrice încălzite, respectiv (0,1…1,0 g/dm3) şi (0,05…0,5 g/dm3), sunt determinate din considerentele creării concentraţiei necesare de cristale în vinurile răcite fără ridicarea considerabilă a temperaturii vinurilor răcite şi cu cheltuieli suplimentare minime. Diminuarea lor nu permite obţinerea efectului preconizat, net superior procedeelor cunoscute, iar mărirea lor nu duce la diminuarea vădită a termenului de menţinere la frig pentru atingerea stabilităţii cristaline garantate. Mai mult ca atât, cantităţile preconizate de betonită şi gelatină sunt optime şi pentru utilizarea lor în cazul tratării vinurilor la frig în scopul stabilizării lor contra tulburărilor coloidale.

Esenţa invenţiei constă în aceea că în procedeul propus practic este eliminată prima etapă, necesară pentru stabilizarea vinurilor contra tulburărilor cristaline - etapa de formare a cristalelor sărurilor tartrice. Iniţierea germenilor de cristalizare şi formarea cristalelor sărurilor tartrice are loc practic instantaneu în părţile sau zonele vinurilor răcite datorită diminuării bruşte a solubilităţii acestor săruri (de 8…70 ori), în momentul introducerii în vinurile răcite a suspensiilor încălzite. Mai mult ca atât, cristalele sărurilor tartrice ale suspensiilor încălzite, care au fost parţial solubilizate în aceste suspensii cu înnoirea suprafeţelor, posedă o suprafaţă considerabilă activă de cristalizare.

Creşterea ulterioară a acestor cristale, dispersate în vinurile răcite, duce la stabilizarea lor faţă de tulburările cristaline, totodată durata procesului depinde atât de suprafaţa cristalelor formate, cât şi a celor introduse, care poate fi reglată în procedeul propus prin pârghii tehnologice destul de simple.

Pentru efectuarea acestui procedeu poate fi folosit echipamentul standard pentru tratarea şi stabilizarea produselor vinicole (vase, refrigeratoare, încălzitoare etc.).

Procedeul se efectuează în modul următor.

Vinurile, destinate stabilizării faţa de tulburările cristaline, se răcesc până la temperaturi, recomandate pentru acest procedeu şi tip de vin, de la -2°C până la -6°C pentru vinurile naturale şi de la - 4°C până la -8°C pentru vinurile speciale.

În unele părţi sau zone ale vinurilor răcite sunt adăugate cantităţi, prealabil determinate, ale suspensiilor sărurilor tartrice încălzite până la temperaturile de 35…100°C. Adiţionarea acestora poate fi efectuată în fluxul vinurilor ori direct în rezervoarele cu vinuri răcite, cu omogenizarea şi păstrarea ulterioară a totalităţii vinurilor la frig.

Cantităţile, forma de utilizare şi temperatura de încălzire a suspensiilor se determină preliminar prin testări de laborator ţinând cont de condiţiile suficiente pentru stabilizarea vinurilor în dependenţă de natura vinurilor, temperatura lor (posibilităţile tehnice) şi alţi factori de producere.

Volumul optimal al suspensiilor de săruri tartrice în vin, încălzite până la temperatura de 45…75°C, sunt determinate în limitele a 0,1…2,0% din volumul vinurilor răcite.

În cazul folosirii suspensiei de bentonită (10…20%), încălzită până la temperatura de 65…100 °C, doza optimală a acesteia este apreciată în limitele a 0,1…1,0 g/dm3 de bentonită.

În cazul folosirii suspensiilor pe bază de soluţie de gelatină (5…10%), încălzită până la temperatura de 35…55°C, doza optimală a acesteia este apreciată în limitele a 0,05…0,5 g/dm3 de gelatină.

Cristalele, introduse cu suspensia, şi ale „nourului de microcristale”, format practic instantaneu în părţile sau zonele vinurilor răcite, sunt omogenizate cu totalitatea vinurilor tratate cu frig prin amestec intensiv.

Creşterea cristalelor este însoţită de o diminuare a concentraţiei sărurilor tartrice din vinurile răcite, care şi duce la stabilizarea lori contra tulburărilor cristaline, proces ce poate fi controlat în dinamică prin testări directe (de exemplu prin determinarea electroconductibilităţii sau temperaturii de saturaţie - Ts a vinurilor).

După creşterea cristalelor sărurilor tartrice până la dimensiunile la care pot cădea în precipitat sau pot fi captate prin metodele cunoscute şi, evident, după atingerea în vinurile răcite a stabilităţii contra tulburărilor cristaline, cristalele sunt eliminate din vinurile stabile prin decantare, filtrare, centrifugare etc.

Exemplu 1

Vinul materie primă natural alb sec „Feteasca”, nestabil la tulburări cristaline (Ts = 17,5 °C), în cantitate de 5,0 dm3, a fost supus tratării cu frig în condiţii de laborator prin răcirea lui până la temperatura de (-)4 °C şi menţinerea ulterioară la această temperatură.

Direct după răcire, în vin a fost introdusă suspensia încălzită de săruri tartrice, obţinută la omogenizarea a 1,0 g de cristale de piatră de vin cu 0,05 dm3 de acelaşi vin, urmată de încălzirea până la temperatura de 55°C.

Suspensia încălzită (0,05 dm3) a fost amestecată cu o parte a vinului răcit (1,0 dm3), după care părţile vinului au fost amestecate cu omogenizarea microcristalelor formate în totalitatea volumului. Vinul răcit omogenizat a fost lăsat în repaos la temperatura de răcire, pentru stabilizare la frig. Testat după 12 ore de păstrare la frig, vinul tratat s-a manifestat ca stabil contra tulburărilor cristaline (Ts = 8,5°C). Cristalele sărurilor tartrice din vinul stabilizat au fost eliminate prin decantare şi filtrare la temperatura refrigerării şi păstrării.

În calitate de probă de control, acelaşi vin materie primă a fost supus tratării cu frig fără adiţionarea adjuvanţilor (C1), cu adăugarea a 2 g/dm3 de cristale de săriri tartrice (C2) şi cu adăugarea în calitate de agenţi de cristalizare a 1 g/dm3 de bicarbonat de potasiu şi 1 g/dm3 de acid tartric (C3).

Testarea vinurilor după menţinerea lor la frig 12 ore au arătat că mostra C1 manifestă instabilitate cristalină (Ts= 13,5°C), iar mostra C2 şi C3 - stabilitate cristalină limitată (Ts = 10,5°C şi, respectiv, Ts - 10,0 °C). Stabilitatea cristalină în aceste vinuri a fost atinsă doar după menţinerea lor la frig în decurs de 72, 18 şi, respectiv, 24 ore, după care ele au fost separate de cristalele sedimentate prin decantare şi filtrare.

Exemplul 2

Vinul materie primă natural sec alb „Pinot blanc”, nestabil la tulburări cristaline (Ts = 20,5°C) şi parţial coloidale (albumine), în cantitate de 4,8 dm3, a fost supus tratării cu frig în condiţii de laborator prin răcirea lui până la temperatura de (-)6°C şi menţinerea ulterioară la această temperatură.

După răcire şi păstrare la frig în decurs de 3 ore, în zona de sus a vasului cu vinul răcit a fost introdusă suspensia fierbinte de săruri tartrice, 0,03 dm3, în amestec cu bentonită - 0,6 g/dm3.

Suspensia a fost pregătită prin adiţionarea a 7,5 g de bitartrat de potasiu în 0,1 dm3 de suspensie de bentonită (10%) cu încălzirea ulterioară a acesteia până la temperatura de 85…95°C şi păstrarea ei fierbinte până la introducerea în vinul răcit.

După amestecarea intensivă, vinul a fost lăsat în repaos pentru stabilizare la frig. Testat după 18 ore de păstrare la frig, vinul tratat s-a manifestat ca stabil contra tulburărilor cristaline (Ts = 10,5°C). Precipitatul format împreună cu cristalele sărurilor tartrice din vinul stabilizat au fost eliminate prin filtrare la temperatura refrigerării şi păstrării.

În calitate de probă de control, acelaşi vin materie primă a fost supus tratării cu frig fără adiţionarea adjuvanţilor (C1), cu adăugarea a 0,6 g/dm3 de bentonită, urmată de adiţionarea a 2 g/dm3 de cristale de săruri tartrice (C2), 0,6 g/dm3 de bentonită, 1 g/dm3 de bicarbonat de potasiu şi 1 g/dm3 de acid tartric (C3).

Testarea vinurilor după menţinerea lor la frig 18 ore a arătat că mostra C1 manifestă instabilitate cristalină (Ts = 16,5 °C) şi parţial instabilitate coloidală, iar mostra C2 şi C3 - stabilitate cristalină limitată (Ts = 13,5 °C şi, respectiv, Ts = 14,0 °C). Stabilitatea cristalină în aceste vinuri a fost atinsă doar după menţinerea lor la frig în decurs de 72, 36 şi, respectiv, 36 ore.

Exemplul 3

Vinul materie primă natural roşu sec „Cabernet sauvignon”, nestabil la tulburări cristaline (Ts = 19,5 °C) şi parţial coloidale (fenolice), în cantitate de 4,5 dm3, a fost supus tratării cu frig în condiţii de laborator prin răcirea lui până la temperatura de (-)6°C şi menţinerea ulterioară la această temperatură.

După răcire şi păstrare la frig în decurs de 6 ore, în zona de sus a vasului cu vinul răcit a fost introdusă suspensia de săruri tartrice încălzită - 0,0225 dm3, pregătită în soluţie de gelatină (doza de gelatină utilizată a constituit 0,25 g/dm3), care a fost intensiv omogenizată cu vinul răcit.

Suspensia de săruri tartrice a fost pregătită prin adiţionarea a 5,5 g de bitartrat de potasiu în 0,1 dm3 de soluţie de gelatină (5%) cu încălzirea ulterioară a acesteia până la temperatura de 45…50°C şi păstrarea ei încălzită până la introducerea în vinul răcit.

După amestecare intensivă, vinul a fost lăsat în repaos pentru stabilizare şi limpezire la frig. După limpezire cu sedimentarea precipitatului (24 ore), vinul tratat s-a manifestat ca stabil contra tulburărilor cristaline (Ts = 12,5 °C) şi a tulburărilor coloidale. Precipitatul format împreună cu cristalele sărurilor tartrice din vinul stabilizat au fost eliminate prin filtrare la temperatura refrigerării şi păstrării.

În calitate de probă de control, acelaşi vin materie primă a fost supus tratării cu frig fără adiţionarea adjuvanţilor (CI), cu adăugarea a 0,25 g/dm3 de gelatină, 2 g/dm3 de cristale de săruri tartrice (C2), 0,25 g/dm3 de gelatină, 1 g/dm3 de bicarbonat de potasiu şi 1 g/dm3 de acid tartric (C3).

Testările vinurilor după menţinerea lor la frig 24 ore au arătat că mostra C1 manifestă instabilitate cristalină (Ts - 16,5°C) şi parţial instabilitate coloidală, iar mostra C2 şi C3 - stabilitate cristalină limitată (Ts = 14,5°C şi, respectiv, Ts = 15,0°C). Stabilitatea cristalină în aceste vinuri a fost atinsă doar după menţinerea lor la frig în decurs de 72, 36 şi, respectiv, 36 ore.

Exemplele menţionate demonstrează atingerea efectului pozitiv preconizat net superior faţă de procedeele cunoscute.

1. Carpov S. Tehnologia generală a industriei alimentare. Chşinău, Ştiinţa, 1997, p. 230

2. FR 2362928 A1 1978.03.24

3. FR 2460999 A1 1981.01.30

4. FR 2450872 A1 1980.10.03

5. FR 2364270 A1 1978.04.07

6. MD 1673 G2 2001.05.31

7. MD 4047 B1 2010.06.30

Claims (5)

1. Procedeu de stabilizare a vinului faţă de tulburările cristaline, care prevede răcirea vinului, introducerea în vin a agenţilor de cristalizare cu formarea cristalelor sărurilor tartrice, amestecarea, menţinerea vinului şi separarea cristalelor, caracterizat prin aceea că în calitate de agenţi de cristalizare se utilizează suspensie de săruri tartrice încălzită.

2. Procedeu, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că suspensia de săruri tartrice este încălzită până la temperatura de 35…100°C.

3. Procedeu, conform revendicărilor 1 şi 2, caracterizat prin aceea că suspensia de săruri tartrice este pregătită pe bază de vin, este încălzită până la temperatura de 45…75°C şi se introduce în vin în cantitate de 0,1…2% din volumul vinului.

4. Procedeu, conform revendicărilor 1 şi 2, caracterizat prin aceea că suspensia de săruri tartrice este pregătită pe bază de suspensie de bentonită, este încălzită până la temperatura de 65…100°C şi se introduce în vin în cantitate de 0,1…1,0 g bentonită/dm3.

5. Procedeu, conform revendicărilor 1 şi 2, caracterizat prin aceea că suspensia de săruri tartrice este pregătită pe bază de soluţie de gelatină, este încălzită până la temperatura de 35…55°C şi se introduce în vin în cantitate de 0,05…0,5 g gelatină/dm3.